Polițiștii au declarat-o pe Alexandra moartă la 6.20 pentru a închide repede dosarul. Nu s-au așteptat la implicarea lui Cumpănașu

Joi, 22 iulie 2019, prin întoarcerea moderatoarei Monica Mihai din vacanță, am reluat emisiunea Gîndurile lui Cristoiu, postată pe Mediafax și Gîndul.info. Redau mai jos transcrierea interviului (am adăugat intertitluri pentru a face lectura mai lesne). Monica Mihai: Bun găsit la o nouă emisiune Gândurile lui Cristoiu, alături de mine jurnalistul și analistul politic Ion Cristoiu. Bine ați venit. Ion Cristoiu: Bine v-am găsit. Bine ați revenit dumneavoastră, că am mai făcut o emisiune. Monica Mihai: Bine v-am găsit eu atunci, din nou. Săptămâna aceasta vom discuta mai multe subiecte importante, în prim planul presei și a tuturor este și acum cazul de la Caracal care nici acum nu s-a lămurit la aproape o lună de la declanșarea anchetei, avem întâlnirea importantă de la Washington dintre președintele Klaus Iohannis și Donald Trump, trebuie să dezbatem ce s-a întâmplat acolo și ce-a obținut România în urma acestei vizite. Ieri a avut loc o ședință a PSD-ALDE și urmează să aibă loc congresul PSD, congres la care Viorica Dăncilă va fi recunoscută drept candidatul PSD la alegerile prezidențiale și trebuie să discutăm și despre prezidențiabilii pe care îi avem până în acest moment, cine și-a anunțat candidatura, care ce șanse au, avem editorialul săptămânii și top cinci politicienii săptămânii în rubrica săptămânală. Domnule Cristoiu haideți să începem cu subiectul cel mai important care și acum se află în atenția presei întregi din România, cazul de la Caracal. Alexandra și Luiza, cele două fete care au dispărut, Alexandra de mai bine de o lună și Luiza de acum patru luni încă nici în acest moment nu se știe exact ce s-a întâmplat cel puțin cu Luiza, vedem anchete și desfășurări de forțe în Caracal, acolo unde este locuința lui Gheorghe Dincă. Citiți tot articolul

Numirea lui Gîrbovan, o manevră electorală sub semnul blatului dintre Dăncilă și Iohannis

Comitetul Executiv Național al PSD a decis vineri, 23 august 2019, desemnarea unor titulari pe posturile ocupate de interimari. Ocupate de interimari. Precizez asta, deoarece Unitățile Militare din Presă, de mai mult timp cu ordin să-o alinte pe Ana Birchal drept o Monica Macovei a PSD-ului, au făcut mare caz de o revocare a distinsei din funcția de ministru al Justiției. Ana Birchal era interimar la Justiție, postul de bază fiind cel de vicepremier. Pentru că interimar a fost numită ca o soluție de avarie, ar fi trebuit să opteze și n-o văd lăsînd jilțul de vicepremier pentru scaunul cu trei picioare de la Justiție. Pentru funcția de ministru plin la Justiție a fost desemnată Dana Gârbovan, o profesionistă de excepție și una dintre marele luptătoare pentru ca Justiția să-și cîștige independența de sub jugul sergenților majori din Serviciile secrete. Desemnarea a stîrnit mare vâlvă. Mediafax a găsit de cuviință să-mi ceară opinia despre acest eveniment. A rezultat un text semnat de Gabriela Antoniu și postat pe site-ul Agenției. Îl reproduc aici recomandîndu-l ca pe un comentariu făcut de mine despre un eveniment politic important. Mîine, sîmbătă, voi lăsa invadarea vikingă a Angliei din secolul 8 și voi merge la Congresul PSD de desemnare a Vioricăi Dăncilă drept candidat la președinție. Sînt tare curios să simt atmosfera de la acest Congres. Citiți tot articolul

Cu ce s-a ales România în urma vizitei lui Klaus Iohanis la Casa Albă? Cu o șapcă. O șapcă ieftină, care nici aia nu e a ei

Într-un text anterior dedicat vizitei lui Klaus Iohhnanis în America, de fapt, nu vizită, ci convocare, îmi exprimam temerea că abilul om de afaceri Donald Trump va impune României, reprezentate de candidatul Klaus Iohannis, toate interesele politicii americane din timpul președinției Trump. Avertizam că Donald Trump folosește pentru a trage pe sfoară pe șefii de stat mai slabi de înger fel de fel de trucuri ieftine, de starletă de televiziuni bolnave de rating. Faptele și vorbele sale despre Kim Ir Sung sînt o dovadă. Pentru a-și da gata interlocutorul, Donald Trump, știind că e Stăpînul Lumii, se dedă la tot felul de giugiuleli. După vizita din iunie 2017 bătutul lui Klaus Iohannis pe umărul drept ne-a costat șase miliarde de dolari. Cît ne va costa bătutul pe umărul stîng din această vizită? mă întrebam. Nu ținusem cont în această evaluare de disponibilitatea lui Klaus Iohannis de ne vinde cu Marea Neagră cu tot numai pentru a nu-l supăra pe știurlubaticul de la Casa Albă. Donald Trump nu l-a bătut pe umăr pe Klaus Iohannis. L-a dat gata cu alte șmecherii ieftine. Nu prea diferite de cele exersate în cazul lui Kim Ir Sung din iluzia că dictatorul coreean o să leșinat de pupicii lui Donald Trump de pe Twitter. La un moment dat, ditamai președintele american invoca în relația lui Kim Ir Sung momentul Love. Pe Klaus Iohannis l-a potopit mai întîi cu un purcoi de tromboane, folosite de președinții americani în campaniile electorale cînd vor să dea gata familia unui fermier din Nebraska: Citiți tot articolul

Klaus Iohannis a fost la Casa Albă în calitate de candidat la prezidențiale și nu de președinte al României

Înainte de a face sex cu o femeie întîmplătoare, un bărbat prudent trebuie să-și pună prezervativ. Înainte de a vedea ce se spune în presa noastră despre vizita lui Klaus Iohannis la Washington, omul simplu, neatins de patima caragialeană a chibițărelii politice, prudent cînd vine vorba de manipularea prin presă, trebuie să țină cont de: Sleirea de către presă, prin folosire excesivă și nepotrivită, a adjectivului istoric. Fătucele analfabete și guguștiucii semidocți se definesc printr-un vocabular sărac. În divorț definitiv cu bogăția limbii romîne, presa noastră apelează la primul adjectiv întîlnit în cale cînd e nevoie să gîdile un eveniment: Totul e istoric pentru presa noastră săracă din toate punctele de vedere. Și vizita lui Klaus Iohannis la Casa Albă ca și vizita mogulului în redacție. Dacă dă soarele după ploaie e musai să fie vorba de un eveniment istoric și dacă o starletă și-a găsit un nou ibovnic, întîmplarea e istorică. Blestematul nărav al presei babuine de a urmări o astfel de faptă de politică externă din perspectiva unei slugi, fericite că Stăpînul în loc să-i dea un picior în fund, o bate pe umăr. De aici supralicitarea unor momente de protocol, căutarea cu lumînarea a amănuntelor menite a dovedi cît de bine primit a fost Klaus Iohannis, larma stîrnită de gesturi aflate în vecinătatea penibilului, cum ar fi șapca oferită cadou lui Klaus Iohannis, care și-a pus-o imediat pentru a face pe placul Stăpînulu. Citiți tot articolul

Diversiunea Monstrul cu butoiul. Azi: Un moment crucial care lipsește în mod dubios din Raportul MAI

În America, într-un asemenea caz precum cel de la Caracal, presa, marea presă de peste Ocean, ar porni anchete pe cont propriu, paralele cu cele ale autorităților. Și prin aceste anchete ar afla pentru opinia publică toate faptele ascunse de autorități mai ales cînd e vorba și la americani, ca și la noi, de Rațiunea de stat. În cazul Caracal, presa noastră, din lene sau din interes, preferă anchetei pe cont propriu difuzarea informațiilor manipulatoare oferite de așa zise surse din cadrul anchetei. La această uriașă intoxicare a opiniei publice o mînă de ajutor dau și conservele scoase din cămară ale Sistemului: așa ziși criminaliști, avocații din oficiu ai lui Gheorghe Dincă, ziariști pînă acum uitați pe sub mesele de bodegă. Așa cum am mai scris și cum am mai zis, nimic n-ar fi mai ușor pentru a constrînge autoritățile să nu mai mintă cu ochii larg deschiși decît păstrarea presei în hotarele informațiilor exacte. Pe baza acestor informații autoritățile ar trebui pisate zilnic cu întrebări, cu solicitări pentru a le face să desecretizeze documente, să-și asume și alte piste de investigație decît cea a asasinului singuratic, a Monstrului scris și rescris de Scenariști și ei dovedind aceeași lipsă de profesionalism ca toți funcționarii de stat din ultimii ani. Dacă aș conduce o publicație, aș face din investigarea faptelor precise un obiectiv definitoriu al activității redacționale. Aș conduce însă un grup din redacție pentru investigarea paralelă a Cazului. În nici un caz nu m-aș abate de la lucrurile precise, pe care ar trebui să ni le spună autoritățile, dar pe care acestea le preferă intoxicării din surse a opiniei publice. Citiți tot articolul

Data trecută Donald Trump l-a bătut pe Klaus Iohannis pe umărul drept. Ne-a costat șase miliarde de dolari. Acum cît dracu o să ne coste bătutul pe celălalt umăr?!

Președintele Klaus Iohannis se află la Washigton într-o vizită de două zile avînd drept principal moment întîlnirea de la Casa Albă cu președintele american Donald Trump. Despre această vizită opinia publică din România a aflat dintr-un Comunicat al Administrației prezidențiale dat publicității pe 6 august 2019. Cităm: „Președintele României, domnul Klaus Iohannis, va efectua în perioada 19-20 august a.c. o vizită la Washington D.C., la invitația Președintelui Statelor Unite ale Americii, domnul Donald J. Trump. Astfel, marți, 20 august a.c., va avea loc, la Casa Albă, întrevederea oficială a Preşedintelui României cu Președintele Statelor Unite ale Americii.” Casa Albă a difuzat și ea un Comunicat, din care cităm: „Președintele Donald J. Trump îl va primi la Casa Albă pe președintele României Klaus Iohannis pe 20 august 2019. ” Momentul nu e o premieră în relația dintre Klaus Iohannis și Donald Trump. Pe 9 iunie 2017, a avut loc o întîlnire la Casa Albă între Klaus Iohannis și Donald Trump. Un Comunicat al Administrației prezidențiale din 1 iunie 2017 ne anunța evenimentul. Citez: „Președintele României, domnul Klaus Iohannis, va efectua în perioada 4-9 iunie a.c. o vizită în Statele Unite ale Americii. Elementul central al acestei vizite este constituit de întrevederea oficială a Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, cu Președintele Statelor Unite ale Americii, domnul Donald J. Trump, în data de 9 iunie a.c.” Citiți tot articolul

Diversiunea Monstrul cu butoiul. Azi: Alexandra a fost declarată ucisă pentru a nu mai fi căutată

Cu excepția unor jurnaliști și așa-ziși specialiști, aflați în serviciu comandat, nimeni nu crede susține că ancheta în Cazul Caracal se desfășoară cum trebuie. Lesne de observat că anchetatorii se fac că lucrează. Se fac că lucrează nu doar în scopuri publicitare, dar și pentru a trage de timp fără a se băga de seamă asta. Cînd n-au imagini de la fața locului, comentate de fătuce gîfîinde, autoritățile alimentează presa cu așa-zise informații pe surse, cele mai multe lăsînd impresia unor fantasmagorii. Astfel că în fiecare zi se creează impresia că s-a avansat în anchetă, cînd de fapt ancheta bate pasul pe loc. Deși îmi dau seama că ocupîndu-mă constant de Cazul Caracal, risc să fac jocul unor forțe interesate în păstrarea cu orice preț a subiectului în toată presa, astfel încît nici un alt eveniment să nu fie sesizat și comentat, astfel încît Guvernul, Președinția să-și facă de cap fără teama că ar tresări cineva, voi continua să abordez Cazul Caracal în intervențiile mele scrise și televizate. Merită acest efort fie și dacă în Cazul Caracal ne-am afla în fața uneia dintre cele mai mari manipulări postdecembriste. Sînt sigur că acest Caz va fi studiat și de istoricii din viitor. Citiți tot articolul

Cazul Caracal: Un scenariu căruia i se tot caută finalul

Emisiunea Gîndurile lui Cristoiu e în vacanță, așa cum vor fi observat cititorii mei. Cazul Caracal mi-a impus prin importanța sa deosebită să fac, marți, 13 august 2019, o ediție specială. Deoarece Monica Mihai e în concediu, moderatoarea emisiunii a fost Ionela Bănărescu. Redau aici transcrierea dialogului: Ionela Bănărescu: Domnule Ion Cristoiu sunteți de două săptămâni în vacanță și totuși continuați să scrieți pe blog, să interveniți la televiziuni vorbind despre cazul Caracal. De ce faceți lucrul ăsta? Ion Cristoiu: Practic nu sunt în vacanță citesc la Biblioteca Academiei despre Alfred cel Mare din anul 800, în Anglia, și atunci întrebarea ar fi de ce revin eu la cazul Caracal de la Alfred cel Mare care era oricum un caz mult mai important decât Caracal. Teoretic, luat în sine cazul Caracal e mai mult de tabloide sau de fapt divers de pe vremuri din Scânteia, în sine. Adică în sine avem un cetățean suspectat de a fi răpit și abuzat sexual, violat o minoră, sigur, asta e infracțiune, inclusiv relația sexuală cu o minoră, suspectat că la fel ar fi procedat și cu o altă victimă și pe care ar fi omorât-o. Ionela Bănărescu: Și violul este un fapt divers? Crima e un fapt divers? Ion Cristoiu: Crima în România este un fapt divers, fapt divers în sensul că nu merită preocuparea nici a mea, nici a dumneavoastră. Preocuparea celor care scriu de crime și bănuiesc că o dădea la o... am spus că în sine. Atenția acordată de presă de săptămâni de zile în șir și preocuparea mea vine din implicațiile oficiale, social politice, morale, juridice, chiar și strategice ale acestui caz. Citiți tot articolul

Raportul publicat de Alexandru Cumpănașu adîncește suspiciunea de protejare a lui Gheorghe Dincă de către Poliție și Parchet. Era cumva Gheorghe Dincă o persoană de care nu trebuie să te atingi?

Alexandru Cumpănașu a publicat pe Facebook Raportul unei instituții din afara MAI despre felul în care s-a acționat pentru salvarea Alexandrei Măceșanu după ce a devenit clar că a fost răpită și că e ținută de răpitor într-o locație din Caracal. Așa cum am mai scris eu în serios doar documentele și declarațiile oficiale despre Caz. Tot ceea ce se publică pe surse ține de o uriașă manipulare a opiniei publice, prin presa Serviciilor, dar și prin presa independentă, menită a scoate din discuție orice altă ipoteză decît cea a asasinului singuratic, făcut pe zi ce trece tot mai Monstru. Sub acest semn am publicat în variantă word Raportul MAI, prezentat CSAT. Tot în variantă word, pentru a putea fi copiat ușor, public și Raportul invocat de Alexandru Cumpănașu. Deoarece am cercetat și consemnat toate declarațiile oficiale începînd cu dimineața de vineri, 26 iulie 2019, Raportul mi-a folosit pentru a-mi confirme unele bănuieli, dar și pentru a-mi trezi noi bănuieli. Le voi trece în revistă pe scurt în prefața Documentului promițînd că voi relua în numerele viitoare în vederea aprofundări multe dintre observațiile provocate de Document: Citiți tot articolul

Să rîdem în hohote cu Klaus Iohannis!


Confrați mai tineri cu adevărat independenți mi-au semnalat o secvență unică în felul ei nu numai în postdecembrism, dar și în Istoria României, dacă nu chiar a Lumii. La ceremoniile dedicat Zilei Marinei, de la Constanța, desfășurate joi, 15 august 2019, în timp ce Klaus Iohannis își citea, într-o interpretare de absolvent al unei Școli populare de artă de pe vremea Anei Pauker, discursul plin de clișee, un militar american dintre cei din aflați în spatele său a leșinat. S-a creat mare agitație. Normal. Cineva care cade, pentru că i s-a făcut rău brusc trebuie ajutat de cei din jur. Din simplul motiv că aceștia sînt oameni. Și unde se află oameni, chiar și străini față de persoana căreia i se face rău, aceștia se întrerup din ceea ce fac și sar să dea o mînă de ajutor. E o reacție instinctivă, venind din gena de om. Așa cum se vede din filmul dat doar de anumite televiziuni de știri, ocolit de multe site-uri, televiziuni, unele PSD-iste sau apropiate de PSD, Klaus Iohannis își continuă discursul netulburat, fără să tresară măcar, de întrerupere pentru a vedea ce se întîmplă sau - și mai și - de a sări în ajutor persoanei, nici vorbă; Klaus Iohannis termină discursul și, deși acum n-avea treabă, pleacă de la tribună fără măcar să arunce o privire spre locul în care alții ajută persoana căreia i se făcuse rău. Citiți tot articolul
1 4 5 6 7 8 289
Mircea Diaconu: „Președintele Iohannis execută al treilea mandat al lui Băsescu”

Interviu cu Mircea Diaconu, candidat independent susținut de alianța ALDE-ProRomânia, în cadrul emisiunii „Gândurile lui Cristoiu”, 10 octombrie 2019, transmisă pe Mediafax și Gandul.info

Transcrierea interviului o puteți urmări la rubrica Interviuri

Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: