Invitații cristoiublog.ro – Constantin Șolga

În ziua de astăzi, dacă votați PNL este ca și cum votați PSD

Scurt istoric
Frontul Salvării Naționale a fost transformat în partid politic, la 6 februarie 1990. Apoi, în martie 1992, imediat după alegerea lui Petre Roman ca președinte, partidul se scindează. Astfel, urmașii PCR-ului au înființat Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN), actualul Partid Social Democrat (PSD), iar, la 11 mai 1993, continuatorii Securității au schimbat numele FSN în Partidul Democrat. Așadar, foarte pe scurt, în acest fel a apărut stânga și dreapta de factură românească.
În mod natural, nomenclaturiștii și activiștii au creat un partid de stânga, iar ofițerii de informații și colaboratorii Securității deveniți oameni de afaceri, după o rătăcire socialistă, s-au poziționat la dreapta.
Situația actuală
PDL a fuzionat cu PNL, la 26 iulie 2014. S-au contopit unii cu alții într-o mișcare aparent dificilă, însă faptele demonstrează că fostul Partid Democrat a ales schimbarea/interesul de moment întotdeauna rapid, fără mustrări de conștiință. Ieșirea din zona de confort este caracteristica lor. Astăzi fac parte din Internaționala Socialistă, mâine trec la popularii europeni, iar prin fuziune îi racolează și pe liberali de la grupul ALDE.  Observăm că în timp ce la PNL se găsesc rămășițe din toate doctrinele la USR, de exemplu, bate vântul.
Soluția pe termen lung pentru România: PNL să (re) fuzioneze cu PSD
Toate partidele mainstream din România s-au asociat la guvernare, în toate variantele posibile.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Anti-Interviu
Av. Aurelian Pavelescu, liderul PNȚCD: „Faptul că GDS l-a premiat pe Lazăr în plin scandal al dezvăluirilor dovada că GDS face parte dintr-o adevărată rețea de susținere a sistemului de represiune comunistă”

Cu liderul Partidului Național Țărănesc, avocatul Aurelian Pavelescu, omul împotriva căruia s-au plâns 172 de magistrați „activiști” în aceeași zi. Din depozitul en-gros și en-detail de coronițe „haștag rezist” pentru torționari, trecem spre o parolă despre Augustin Lazăr – tipul cu „reeducarea” de la Aiud, uns de Iohannis să conducă Ministerul Public, apoi o cafea în Statul Paralel, un burger cu Trump, un loc eligibil pentru Cris Terheș și o speranță politică în plus pentru țărăniști.
„Premierea lui Lazăr? Sunt comandamente mai presus de voința membrilor GDS”
Reporter: Grupurile “rezist”, ex-procurorul comunist Augustin Lazăr- care veghea “reeducarea” deținuților politici, premiați cu toții la Grupul de Dialog Social (GDS). Uau, ce se-ntîmplă cu Soros în România: s-a supărat pe Stat ca văcarul pe sat?
Aurelian Pavelescu: Faptul că GDS l-a premiat pe Lazăr în plin scandal al dezvăluirilor este cumplit. Gestul GDS reprezintă o cauționare morală, dincolo de vinovățiile, existente sau nu, de natură penală. Este dovada că GDS face parte dintr-o adevărată rețea de susținere a sistemului de represiune comunistă, chiar împotriva propriului Statut de funcționare din 1990, care interzice asociației să aibă vreo legătură de orice fel cu vechile structuri. Asumarea de a-l sprijini pe Lazăr în mod deschis, în pofida probelor zdrobitoare, dovedește că este vorba despre comandamente care sunt mai presus chiar decât voința actualilor membri GDS! Este cu neputință ca aceștia, de bună voie, să consimtă la o adevărată sinucidere morală în fața istoriei și a opiniei publice. Dincolo de orice simpatie sau antipatie politică, susținerea lui Augustin Lazăr de către GDS este irațională. Înseamnă că miza din spatele acestei susțineri este mai mare decât existența GDS. Sunt sigur că GDS nu va supraviețui ca instituție după acest gest, societatea românească nu va ierta această uriașă trădare, mai devreme sau mai târziu. Ce se află în spatele acestei decizii sinucigașe moral, interesele care trebuie protejate?

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Picătura de cerneală care poate colora un pahar cu apă: experimentul ratat „România fără lideri”

Când rogi pe cineva să îți vorbească despre istoria recentă sau mai îndepărtată a României, îți va segmenta discuția în funcție de lideri. Îți va vorbi de epoca Ceaușescu și mai puțin de comunism, îți va vorbi de Iliescu și mai puțin de tranziție, îți va vorbi de Băsescu, Ponta, Antonescu sau Dragnea și mai puțin de democrație și jocurile ei. Românul nu are nevoie de referiri la epoci istorice, cât de referiri la persoane concrete, așa cum nu își împarte viața în decenii sau mandate, ci în amintiri legate de impactul direct sau indirect al unei personalități asupra destinului propriu. Și asta pentru că românul are nevoie de lideri. Are nevoie să personalizeze binele sau răul din viața lui, tragicul sau ridicolul trebuie să aibă o față umană. Și tocmai de aceea, puțini dintre noi sunt aceia care se revendică ideologic, pe când mulțimea celor care sunt băsiști, dragniști, iohanniști, cioloșiști, etc e tot mai mare. Iar, urmărind acest raționament, realizezi că fluctuația cotei de popularitate sau impactul electoral al unui partid este dependent de forța liderului care îl reprezintă. Anii 2013 – 2014 sunt relevanți prin perspectiva eșecului înregistrat de experimentul „România fără lideri”. Adică, o Românie fără voce, o Românie fără chip. Unul după altul, liderii puterii (ex: Ponta) sau cei ai opoziției (ex: Antonescu) au fost trași pe linie moartă din primul plan al politicii, la aceștia adăugându-se și mulțimea lidership-ului secundar al partidelor. Partidele au devenit treptat locuri în care nu se mai întâmpla nimic, iar știrile veneau din zona justiției, zonă care schimba de fapt și dinamica de putere între forțele politice.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Constantin Șolga

Comisia Europeană contra Liviu Dragnea

Ion Cristoiu concluzionează în volumul „Statul versus Corneliu Zelea Codreanu” (Editura Mediafax, 2018), referitor la procesul Căpitanului, că: „La Turnu-Severin a fost, așa cum a vrut Guvernul, un proces politic. Pe care Guvernul l-a pierdut însă în chip catastrofal”. După ce am citit cartea m-am întrebat de ce oare a vrut Guvernul României Mari să-i însceneze viitorului creator al Mișcării Legionare un proces politic. Pe cine avantaja această acțiune? N-am așteptat prea multă vreme că deodată mi-a venit un gând. Eu, unul, cred că Guvernul de atunci a dorit să denigreze tineretul apropiat ideilor periculoase promovate de Codreanu, printr-un „asalt asupra justiției”. Siguranța Statului a încercat să-i sperie pe studenți într-un asemenea hal încât să le fie frică să mai pronunțe numele acuzatului de crimă, darămite să-l susțină în public. De fapt, la mijlocul anului 1925, nu Corneliu Zelea Codreanu era problema în sine, ci propagarea teoriei că țara a fost aservită economic Occidentului și că, în acest fel, românii sunt predispuși pierii de pe fața pământului, prin sărăcie și colonizare. Sistemul avea nevoie să elimine din fașă o eventuală ridicare și organizare a tinerilor români într-o mișcare politică, care foarte probabil risca să devină de necontrolat de establishment-ul de la București. De altfel, așa cum s-a și întâmplat mai târziu. Ca de obicei, când vine vorba de politica românească, cineva nu vroia să piardă controlul… De atunci și până în ziua de astăzi pornesc premise suficiente să conștientizăm că acuzarea Vestului, de conspirații dovedite a fi reale sau rămase la stadiul de închipuiri, dăunează grav cazierului judiciar al băștinașilor cu gura prea mare.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru

Turbulențe în Balcani. România stă și se uită

Prinși cu probleme ”capitale” de genul, dacă dă sau nu dă Tudorel Toader OUG să-l scape pe Liviu Dragnea, iar U.E. cu alegerile europarlamentare, mare parte din mass-media nu relatează ce se întâmplă în proximitatea României, unde deciziile politicienilor sunt mult mai abrupte, democrația cunoscând accente de interpretare balcanice. Ocupat cu implementarea neo-otomanismului în zona fostului Imperiu Otoman, Recep Tayyip Erdoğan care, de la sfârșitul anului 2013, și-a pus în aplicare planul de a elimina orice urmă de opoziție și a-și instaura un regim după propria voință (a și reușit), a ajuns într-un punct în care partitura pregătită pentru alegerile din 31 martie 2019 a îndrăznit să nu respecte planul. Așa am ajuns în situația, cum spunea fostul președinte turc Abdullah Gül, ca Turcia să se îndepărteze de principiile democratice (nu că ar fi fost vreodată înrădăcinate) ca din 1950 de când se fac alegeri, să treacă două săptămâni iar rezultatul în privința câștigătorului să nu fie acceptat. Din timpul Bizanțului, cine controlează Constantinopolul, controlează întreaga zonă. Chiar dacă numele orașului s-a schimbat în Istanbul (1927), principiul  a rămas. Cum ceilalți primari de orașe și-au intrat în atribuții, în cazul marii metropole de pe malul Bosforului, acceptarea câștigării de către opoziție a primăriei este greu de tolerat de către partidul de guvernământ. Ekrem İmamoğlu, candidatul partidului Republican, înființat de Atatürk, CHP, nu este validat de către Înalta Autoritate Electorală din cauza contestațiilor depuse de partidul președintelui turc (conform Constituției Turciei, acesta este și președintele Partidului, nu doar al Țării). Pe lângă procesul de numărare și renumărare a voturilor care ține din 31 martie 2019, întrebarea care se pune în toată Turcia este dacă Ekrem İmamoğlu, câștigătorul primăriei Istanbul este sau nu validat ca și câștigător? Tărăgănarea prin motive extra electorale, de genul renumărarea voturilor anulate, renumărarea voturilor la diferite secții din Istanbul, renumărarea tuturor voturilor de la toate secțiile sau trimiterea unor echipe ale poliției din cartierul Büyükçekmece acasă la alegători pentru a observa dacă alegătorii există și dacă au votat, este interpretarea unui principiu pe care președintele turc, l-a denumit democrație turcească. În plan extern, președintele turc este prins între Statele Unite și Federația Rusă. Este imprevizibil în privința relațiilor cu U.E. și curtează China în special în încercarea de a se stabiliza economic. În plan regional se vrea un model pentru lumea arabă. Vrea să cumpere armament de la amândouă puterile, numai că Donald Trump nu este de acord ca Turcia să achiziționeze, ca membru NATO, rachete S400 de la ruși.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Cum crește Soros la SNSPA și la Universitatea din București pe mandatul Ecaterinei Andronescu

Studentul de anu' trei, stă acolo unde-l vrei. La proteste
În februarie 2018, rectorul Universităţii din Bucureşti (UB), Mircea Dumitru şi rectorul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), Remus Pricopie (un fost consilier al actualei ministre a Educației, Ecaterina Andronescu), semnau o declaraţie despre un "ghid de bune practici în managementul universitar", astfel încât să fie evitată implicarea politică a conducerii universităţilor. Era un pact numai bun de servit fătucilor din Divizia Presă (Adevărul, DIGI TV, Coloneleasa ș.a.), care, eventual, nu avea multe în comun cu realitatea. Dincolo de orice Ghid, printr-o viclenie de tipul "activism cu orice preț", grupuri de studenți și profesori de la cele două Universități, inflamate prin activiști "rezist", aveau să iasă ulterior, în 2019, la "proteste", justificându-și participarea prin invocarea unui "efect" (apărau "libertatea Justiției", un concept confiscat deja de partea mai "rezistentă" a magistraturii) și ignorând "cauza" pur politică a "deranjului", care pornise de la emiterea unui act politic: o Ordonanță de urgență a Guvernului României, parte din reforma Justiției.
Drag Partid și dragă mamă, azi abramburesc la școală
În  7 Martie 2019, cu "ghidul de bune practici " al duetului de dublu Pricopie- Mircea Dumitru incert "definitivat", un reprezentant al Grupului de Dialog Social (Soros),  anunța că profesori și studenți ai Universității București vor protesta față de ordonanța de guvern care a modificat legile justiției, " în semn de solidaritate cu magistrații": neverosimil, o "trâmbiță" Soros ajunsese să anunțe Universitatea București ca bloc-start pentru proteste anti- legislație guvernamentală. Și atunci, ca și în alte dăți, ministrul Educației,  Ecaterina Andronescu,  a tăcut.
La Canalu magistral, curge-n vale Timmerman
Canalizarea protestului unor studenți și profesori de la UB sau SNSPA alături de cele ale grupurilor de actori și magistrați putea desigur induce în fața românilor ideea plenară de "intelectualitate contra Guvern": mai precis, în timp ce "echipa de zgomote" a lui Frans Timmermans (Comisia Europeană) menținea o presiune împotriva guvernului Viorica Dăncilă din exteriorul țării, în țară "masele" de academicieni, actori și magistrați ar fi închis acest circuit ostil Guvernului ca pe un mare "deranj" național.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Decizia CCR poate sa scoată la lumina premierul din umbra

De la finalul săptămânii trecute, apropiați ai premierului Dăncilă vorbesc de ruptura iminentă dintre aceasta și președintele PSD. Motivul: opoziția Vioricăi Dăncilă de a promova prin ordonanță de urgență modificările în justiție, atât de dorite de către Liviu Dragnea. Starea de tensiune nu este însă una de ieri, de azi: unul dintre primii oameni în stat recunoștea mai acum câteva luni că, dacă nu ar fi fost premierul, Liviu Dragnea ar fi promovat încă de anul trecut legile amnistiei și grațierii, așa cum se dorea la acea vreme. Dar, pentru Viorica Dăncilă cântăresc greu nu doar argumentele venite din diverse zone politice și de influență din interiorul spațiului politic românesc, cât și presiunea exercitată de către foștii colegi din Parlamentul European, mai precis decizia PES de a îngheța relațiile cu PSD. Cu toate acestea nici Liviu Dragnea nu pare a fi dispus să cedeze în intenția sa de a ”rezolva” chestiunea justiției, fapt pentru care în ultimele zile se vehiculează chiar varianta schimbării premierului, alături de retragerea sprijinului pentru Tudorel Toader. Dacă săptămâna trecută vorbeam despre ce se poate întâmpla în cazul unei noi condamnări pentru Liviu Dragnea, este interesant de văzut cum poate acesta să se salveze, mai precis cum poate decizia Curții Constituționale privind completele de 3 judecători să reseteze complet jocul politic, aruncându-l pe președintele PSD din nou în cărțile de putere. Știrea acestei săptămâni a fost amânarea deciziei Curții Constituționale pentru data de 19 aprilie. În numele Camerei Deputaților, Florin Iordache a reclamat faptul că instanța supremă nu are completuri de 3 judecători specializate în fapte de corupție. Dacă judecătorii acceptă sesizarea, toate sentințele în prima instanță pot fi contestate, iar procesele s-ar putea relua.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru

Augustin Lazăr salvat de incompetența CNSAS

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a rămas ancorat în realitățile secolului trecut. Am putea spune paralel cu timpul. Un președinte cu grad de ministru, zece membri ai Colegiului CNSAS cu statut de demnitar de stat, un aparat stufos dar fără o poziție clară, tranșantă, atunci când situația o cere. În fond, a fost conceput pentru a răspunde cu celeritate și a oferi o expertiză științifică. Plecat de la o idee bună, deconspirarea celor care au făcut poliție politică, celor care au colaborat cu securitatea, celor care au suprimat drepturi și libertăți în regimul socialist-totalitar să nu poată ocupa funcții publice, să nu poată face politică. Din nefericire, această instituție nu poate fi considerată apolitică având în vedere că atât președintele cât și membrii colegiului CNSAS, cu rang de secretar de stat sunt numiți de Parlament, la propunerea Guvernului și a partidelor politice. Evident, partidele își trimit oamenii în Colegiu pentru a le reprezenta interesele, pentru a-i răsplăti cu o funcție, pentru a răspunde la dorințele partidului. De aceea, cei de la USR, care se luptă să adopte în Parlament un proiect privind interzicerea ”regimului dictatorial comunist” pe de o parte s-au situat contrar ideilor exprimate în Parlament, și anume, de partea procurorului general al României, Augustin Lazăr, un binefăcător al regimului socialist-totalitar. Reprezentantul USR în colegiu, Germina Ana Nagâț, dorind să fie pe plac luptătorilor anticomuniști de la USR și PLUS s-a antepronunțat hotărârii Colegiului, într-un interviu la Europa Liberă asupra reverificării lui Augustin Lazăr, de către Colegiu:

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Republica Procurorilor din România e “perfecționată”: din 2015, niciun procuror nu a pierdut evaluarea profesională, în timp ce cei care i-au evaluat, paradoxal, sunt revocați din funcții

Potrivit unor informații oficiale
...transmise de Institutul Național al Magistraturii (INM), niciun procuror al României nu a primit începând din anul 2015, calificativul “nesatisfăcător” sau “satisfăcător” la evaluarea activității sale profesionale, astfel încât să fie nevoit să urmeze cursuri speciale organizate de Institut. Altfel spus, pe hârtie, națiunea română finanțează un corp de procurori sclipitor, care își cunoaște meseria și care se perfecționează continuu. În viața reală, însă, avem un segment al corpului de procurori care funcționează masiv după legi centrifuge ale “activismului”: procurorii merg la “proteste” când doresc, acuză “dictatura” într-un stat slab, care le-a tolerat mereu excesele, nu se împiedică de “incompatibilități” în abordarea dosarelor, pierd sute de cauze,  fiindcă “faptele nu au existat” (cum se întâmplă la DNA),  nu se arată oripilați de colaborarea Parchetelor cu serviciile secrete împotriva libertăților civile,  dar combat politic emanarea unor Legi ale Justiției promovate de o Coaliție politică și nici nu se arată “deranjați” că au colegi în Parchete care au fabricat probe și dosare penale în numele unui subteran Sistem Paralel.  Este doar simptomatologia unei Republici locale a Procurorilor care, după un consacrat model “rezist”, în numele activismului de genul “Ocupați scările!”, își anunță periodic drepturile, nu și îndatoririle.
În martie 2019, în urma unei Solicitări
... de Informații Publice formulată de cristoiublog.ro, INM transmitea că în perioada 2015- prezent,  niciun procuror al României nu a primit calificativul “nesatisfăcător” sau “satisfăcător” la evaluarea activității sale profesionale, astfel încât să fie nevoit să urmeze cursuri speciale organizate de Institut. Paradoxal pentru un corp de procurori atât de bine pregătit,  șefii lor “emblematici” erau revocați din funcții în 2018, pe probleme profesionale: Augustin Lazăr, care prin lege este membru al Comisiei de evaluare pentru procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) a fost acuzat la Ministerul Justiţiei că nu a avut dosarul de candidatură complet, deoarece lipsea ultima evaluare a activităţii profesionale: Lazăr a cerut în instanță suspendarea procedurii de revocare.

Citiți tot articolul

Pariorii politici anunță condamnarea lui Dragnea după 15 aprilie. Doi politicieni se pregătesc să ia marele pot

Pariorii politici anunță condamnarea lui Dragnea după 15 aprilie. Doi politicieni se pregătesc să ia marele pot

Text de Julia Luca
Amatoare de bârfe și speculații politice, lumea jurnalistică și de la vârful instituțiilor politice macină de vreo două săptămâni un zvon legat de soarta președintelui PSD: pe 15 aprilie ar putea fi ultimul termen în procesul acestuia de la Înalta Curte, instanța urmând să rămână în pronunțare. Pariorii politici – indiferent că sunt din zona de susținere a lui Liviu Dragnea sau opozanții acestuia – dau ca sigură o sentință defavorabilă președintelui PSD. Iar Dragnea poate că este știutor și el de prognoza defavorabilă și tocmai de aceea a încercat amânarea momentului chiar prin invocarea unor probleme de sănătate. O sentință ce ar duce la condamnarea liderului PSD este cu atât mai probabilă cu cât  în dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman Liviu Dragnea a fost condamnat în primă instanță la 3 ani și 6 luni închisoare cu executare. Fără a încerca anticiparea unei decizii ce ar trebui să aparțină exclusiv judecății imparțiale a magistraților, nu putem să nu ne întrebăm se va întâmpla cu partidul lui Liviu Dragnea și cum va evolua scena politică în cazul unei condamnări a președintelui PSD. Cine poate deveni liderul stângii? Fără posibilitatea de a avea acces la cea mai dorită funcție, cea  de premier, Liviu Dragnea și-a consolidat statutul de lider al forțelor de guvernare, chiar dacă poziția de președinte al Camerei Deputaților îl îndepărta de un rol executiv acolo unde se împart, teoretic, banii României. De la prezențele în studiourile de televiziune în care explica și desena alocări bugetare și politici guvernamentale, până la executarea celor care au îndrăznit să mârâie în frontul de partid – toate acestea i-au întărit statutul de lider puternic, de tătuc al pionilor PSD de pe tabla de joc politică. De altfel, în momentul de față nu există niciun lider cu adevărat puternic care să ia în serios rolul de măcar a seconda, dacă nu a concura vocea lui Liviu Dragnea. Dacă ar fi să vorbim în termeni fotbalistici, începând cu 2016, Liviu Dragnea a avut grijă să întărească mijlocul partidului: pe măsură ce au crescut în vizibilitate politicieni mediocri pe șablonul Olguțelor și Codrinilor, a fost anihilat orice competitor ce ar fi avut vână se luptător direct pentru scaunul lui Dragnea. În astfel de condiții, singurul care ar putea să preia din mers ștafeta lăsată să cadă de Dragnea în eventualitatea unei condamnări ar fi liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu.

Citiți tot articolul
1 17 18 19 20 21
Interviu Dan Barna

Joi, 12 decembrie 2019, a debutat la emisiunea Gândurile lui Cristoiu, seria de interviuri dedicată candidaților la prezidențiale care nu au intrat în turul al 2-lea. Analiza prestaței lor făcută chiar de ei; ce concluzii pentru cariera politică viitoare trag din experiența primului tur?; ce vor face mai departe?
La această primă emisiune invitat a fost Dan Barna, președintele USR. Redăm mai jos înregistrarea integrală a emisiunii.

Circulă pe Net
Am venit. Am văzut. Am filmat

Vila Hadriana. Tivoli