Faimosul „investigator al corupției” din România, postul TV Al Jazeera, este la rândul său implicat într-un caz de corupție de 300 milioane de dolari în Qatar: sau de ce nu înțelege jurnalistul rezistent Cătălin Tolontan legătura între Soros și Al-Jazeera

Ia-ți un Tolo, dă-i și luptă, unde-i țara mai coruptă
Postul TV Al Jazeera din Qatar , un “investigator media” care a amplificat în ultimii ani imaginea de stat corupt a României (în solidar cu cozi de topor din Divizia Presă din România) este el însuși implicat într-un scandal de corupție de 300 de milioane de lire streline: în speță, postul qatariot este acuzat că a fost instrumentul prin care familia care conduce Qatar, Al Thani, a produs o șpagă uriașă către FIFA pentru a obține dreptul de a organiza Campionatul Mondial de fotbal din 2022. În  martie 2019, șeful Comisiei pentru Cultură, Media și Sport, Damian Collins cerea în Parlamentul britanic ca FIFA să procedeze la înghețarea plăților Al Jazeera și investigarea detaliilor acestei controversate și cvasi-necunoscute înțelegeri FIFA (președinte Sepp Blatter)- Qatar (TV Al Jazeera). În Oct 2017, jurnalistul rezistent Cătălin Tolontan nu înțelegea “ce legătură are Soros cu canalul de televiziune Al jazeera”, finanțat de familia- dictator, bin Hamad al Thani care este și șeic-dictator al Emiratului Qatar. Tolontan, care știe atât de multe despre copiii minori ai premierului român Viorica Dăncilă dar nu are habar de circuitul șpăgilor sau legăturilor în natura din Qatar, are nevoie de sprijin.
Un sprijin pentru Tolontan
Dacă în 2017 ar fi citit cristoiublog.ro la timp, Cătălin Tolontan ar fi aflat că și pe nedumeririle sale există răspunsuri simple: televiziunea Al Jazeera este controlată de familia Al- Thani care conduce Qatar, iar George Soros are afaceri și ramificații economice vechi cu familia de emiri qatarioți, cea mai cunoscută fiind o așa-zisă “Inițiativă pentru transparență” în industriile extractive (organizația EITI, pentru petrol, gaz și resurse minerale), acolo unde banii vin mulți, rapid și de multe ori slab-impozitați. Depășind emoțiuni firești, Soros a făcut EITI “pentru popoare” împreună cu Qatar- țară acuzată de corupție în obținerea Cupei din 2022 și unde, oficial, au murit după 2011, la construcția stadioanelor, mai mult de 1000 de muncitori străini, sosiți din India și Nepal. Să depășim acest moment fiindcă Al-Jazeera așteaptă la colț, în Doha.

Citiți tot articolul

Mesajul lui Liviu Dragnea pentru interiorul partidului și al coaliției

Anunțul mult trâmbițat de către Liviu Dragnea de săptămâna viitoare îi este adresat în principal activului propriu de partid, dar și lui Călin Popescu Tăriceanu: așa cum a fost evident faptul că timp de trei ani președintele ALDE a crescut spectaculos în sondajele de opinie, la fel de adevărat este faptul că Liviu Dragnea nu a reușit să găsească o soluție alternativă, contrapondere la cota de încredere în creștere a lui Tăriceanu. Deși Liviu Dragnea l-a atacat în valuri atât pe Președintele Iohannis, statul de drept și pe exponenții lui, Călin Popescu Tăriceanu este văzut drept principala alternativă a coaliției de guvernare pentru candidatura actualului Președinte. În aceste condiții, ceasul a început să ticăie pentru președintele PSD care vede pericolul de a fi scos din joc în curând, miza luptei politice mutându-se între Iohannis și Tăriceanu, dacă acesta din urmă va obține candidatura unică din partea coaliției PSD - ALDE. Un astfel de scenariu are note extrem de sumbre pentru președintele PSD, echivalând, de altfel, cu moartea sa politică. Altfel spus, ce nu a reușit statul de drept, justiția sau opoziția poate să facă aliatul său fidel, Călin Popescu Tăriceanu: să îl arunce pe Liviu Dragnea în irelevanță, la periferia jocului politic. Și asta pentru că, pe de o parte adversarii politici se vor raporta la Tăriceanu și nu va mai conta ce spune Liviu Dragnea, iar pe de altă parte – și cel mai important – PSD nu este un partid care să accepte că este condus de către lideri secundari, lideri ce nu reușesc să își câștige propriile bătălii. Dacă PSD va abandona ideea unui candidat propriu în favoarea lui Tăriceanu, acest fapt va fi considerat drept o înfrângere categorică a lui Liviu Dragnea de către un candidat din partea unui partid fără istorie și fără ideologie, intrat de câțiva ani pe scena politică.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Șerban Cionoff

Boema. Cronica unor întâlniri memorabile

Dilema lui Al. Philippide

„Şi când din lungi peregrinări Te-ntorci pe căi de raze şi de unde În lumea dinăuntru a inimii profunde, Tot mai găseşti acolo intrebări.” Al.Philippide - „Căutătorul”
Prin 1976, şeful meu de la „Scânteia tineretului”, poetul A.I.Zăinescu (binecuvântată fie-i amintirea!), imi cere, pe nepusă masă, să aduc o colaborare de la Al.Philippide. De fapt, „pe nepusă masă” nu a venit cererea asta, de vreme ce, în atâtea rânduri, cetisem şi răscitisem, în biroul de redactor şef-adjunct al lui „Conu* Alecu”, volumul de poeme „Monolog în Babilon”, socotit pe drept cuvânt a fi o carte de referinţă a autorului şi a poeziei româneşti. În mod cu totul aparte ne–am oprit asupra poemei „Căutătorul”:”Ai socotit că soarele mai arde/Abia vreo cincisprezece miliarde/De ani… Numai atât?De azi pe mâine?/ Şi-atunci , cu veşnicia cum rămâne?(…)Ai dat cu tifla ticăloasei sorţi,/De-ameninţarea ei nu-ţi pasă/ Şi-n timp ce spargi absurde porţi/Nici-o sfială nu te mai apasă.” Ce-i drept, nici pe-atunci, iar azi cu atât mai puţin, Al.Philippide nu era socotit un scriitor <<in vogă>>. Era, mai degrabă, aşa după cum bine socotea G. Călinescu, un scriitor menit să reziste peste ruinele altora. Publica rar, cu o nobilă distincţie, dar, intotdeauna, scrisul său ne subjuga şi ne fascina. „Ce-ar fi- mi-a zis „Conu* Alecu”- să ii ceri o colaborare?” După care, el a rămas cu întrebarea, iar eu cu … solicitarea colaborării. Sarcină de serviciu, ce mai la deal-la vale… Uşor de zis, dar greu de făcut! De unde să –l iau pe Al. Philippide şi, mai ales, cum să-l conving să scrie . Chiar dacă nu putea fi vorba despre nici-un fel despre o temă anume, cu atât mai puțin despre una la comandă politică Singura mea salvare era lingvistul Iorgu Iordan, despre care mai ştiam că este legat de poet printr-o veche prietenie. Pe profesorul Iorgu Iordan îl cunoscusem cu câtăva vreme în urmă, tot cu ocazia unei colaborări.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Constantin Șolga

De ce votez cu PSD la alegerile europarlamentare

„Campanie electorală cu pumni și picioare”
Polițistul îmi întinde o coală de hârtie și îmi spune să scriu ce s-a întâmplat. Din punct de vedere medical, cred că sunt în stare de șoc. Mai mult din instinct, într-un automatism al supraviețuirii, apuc un pix de pe biroul agentului, dar nu prea reușesc să-mi adun gândurile și să le trec pe curat. Sunt salvat de apariția fulgerătoare a unui individ cu limbariță. Noul venit trântește ușa de perete, în timp ce vorbește întruna la telefon, mă împinge violent încercând să ridice declarația nescrisă din fața mea încât aproape că pic de pe scaun. Pare că discută cu cineva de la presă. Atunci îmi dau seama de ce este atât de agitat. Purtătorul de cuvânt se află în direct la o televiziune și trebuie să spună ce mi s-a întamplat. Aruncă cuvintele cu stropi de salivă și sunete crescute, ca atunci când se deschid boabele de porumb în tigaie, de îmi țiuie urechile învinețite. - Unul dintre membrii PNL afirmă că a fost scuipat, bătut cu pumni şi picioare şi lovit cu capul de gard de membrii PD-L. Practic, este vorba de o infracţiune de lovire. Au trecut 11 ani de la întâmplarea aceasta petrecută în apropiere de alegerile locale, din mai 2008. Dacă vrei să cauți, încă mai găsești articole pe internet care descriu succint și chiar în batjocură modul în care am fost la un pas să fiu linșat, în fața casei d-lui Băsescu, din Mihăileanu.
Mai 2019 – Cu ce am rămas după mitingurile partidelor din campania pentru alegerile europarlamentare Mi-am amintit povestea de mai sus când am văzut la televizor luptătorii pentru libertate și democrație, cinste și moralitate, bla-bla și bla-bla, că dădeau cu pumnii într-un autobuz în care se aflau niște cetățeni. Într-adevăr, oamenii aceia erau pesediști!

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru

Succese vremelnice

Campania pentru europarlamentare nu cadrează cu preocupările românilor. Aceștia își văd, cum este și firesc,  de viața lor. Simt doar cum ritmul promisiunilor crește progresiv,  iar încrederea acestora în viața înmiit mai bună promisă de toți candidații, dacă merg pe mâna după promisiunile lor, nu le mai trezește după 30 de ani, nici măcar o tresărire. Poate doar celor sentimentali, care nu se pot lecui de gândurile încropite în creierul lor de strategii politicienilor, care-i îndeamnă să promită tot felul de lucruri, în mare parte, promisiuni devenite banalități: autostrăzi, infrastructură, investiții străine și,  evident,  aderarea la spațiul Schengen plus alte câteva idei la fel de banale pentru cei de dreapta care promit să răpună ciuma roșie sau să interzică pentru totdeauna comunismul. Cei care ar trebui să vegheze la necesitățile României, nu au timp să răspundă cu celeritate situațiilor ivite de genul celei din cimitirul eroilor de pe Valea Uzului. De multă vreme, așteptăm reacții în loc să fim informați despre cum autoritățile au prevenit situații de genul acesta. Președintele României, prins între lansări de carte și mitinguri, nu și-a găsit timp nici de data aceasta să aibă un punct de vedere fată de învelirea crucilor eroilor români cu saci de gunoi. Aceeași tăcere și la Palatul Victoria sau la MAE. Un gest mai teribil nici că se putea. Scurt istoric: Între împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire și 100 de ani de la Trianon, care se împlinesc pe 4 iunie 2020, România a fost prezentă la Tratatele de Pace de la Paris cu demnitate, cu hotărâre, cu determinare și mai cu seamă cu politicieni de marcă conduși de Ionel Brătianu. Nu mă aștept ca politicienii de azi să cunoască activitatea Reginei Maria la Tratatele de Pace, coordonată de Ionel Brătianu sau a Comitetului Național Român de la Paris, compus din Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Traian Vuia, Octavian Goga, Ioan C. Cantacuzino, Nicolae Petrescu Comnen, Vasile Lucaci și mulți alții (delegația României era compusă din 38 de persoane) nici lupta cu președintele american Woodrow Wilson care la început dorea o autonomie a statelor în imperiul Austro-Ungar sau poate lecția Marilor Puteri din Tratatul de Alianță a României cu Antanta (însoțit și de o convenție militară) prin care România se angaja să intre în război împotriva Puterilor Centrale iar Antanta să recunoască drepturile României în teritoriile locuite de români: Transilvania, Crișana, Banat, Maramureș, Bucovina și Banat, după încheierea primului război mondial. La Tratatele de Pace, Marile Puteri nu-și mai țin promisiunea față de România.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Șeful Comisiei SRI, Claudiu Manda, nu „dă” nimic presei din Informarea despre grupul „rezist” pe care o solicitase Serviciului Român de Informații: pe acest vid de comunicare, vine și se așează Comunicatul Parchetului General, care „extinde cercetările” pentru capii Jandarmeriei în dosarul “Protest 10 August”, dar care nu suflă nimic despre violențele „rezistenței haștag”

Cazul tău sub clar de lună e ca țuica fără prună
În mai 2019, Parchetul General anunța “extinderea cercetărilor” asupra Jandarmeriei în dosarul “Mitingul Diasporei din 10 August” și sublinia “drepturile legitime” ale “majorității protestatarilor” din Piață. Se ghicea astfel că procurorii militari continuaseră ancheta (începută pe mandatul lui Augustin Lazăr și la cererea neconstituțională a președintelui Klaus Iohannis) pe același “modus operandi”: jandarmii erau sub acuzare, respectiv era căutată “libertatea de întrunire” la un miting neautorizat, unde organizatorii dispăruseră, dar și “libertatea de expresie” la o adunare unde un nucleu de “activiști” atacase jandarmii și forțase intrarea în Guvern. Sintagma “majoritatea protestatarilor” din Comunicat devenea o “regină” de exprimare pentru un document de Procuratură, scris chinuit și lunecos- bun de înrămat pentru fătucile Diviziei Presă: aceasta deoarece sintagma sugera practic prezența în Piața Victoriei și a unei “minorități” (în fapt, un nucleul dur gen “rezist” care a atacat careul de jandarmi de la Guvern) despre care procurorii militari, însă, nu suflau niciun cuvânt: posibil, fiindcă era dificil să fie pronunțat cuvântul “haștag rezist” atunci când ești funcționar al Justiției, îmbraci haina statului, iar președintele tău, Klaus Werner Iohannis, participă direct la mitinguri neautorizate “rezist”, cum se întâmplase în ianuarie 2017.
Licu, blestemul Comunicatului, blestemul uimirii
Pe 3 mai 2019, procurorul general interimar Bogdan Licu, un clarvăzător în mitinguri de tipul “10 August”, cel care a preluat hățurile Parchetului General de la fostul re-educator comunist din ocna Aiud, Augustin Lazăr, anunța “extinderea urmăririi penale în dosarul Protestului din 10 august 2018” în ceea ce privește acțiunea jandarmilor de a evacua Piața Victoriei și făcea referiri la drepturile “legitime la întrunire și expresie” ale “majorităţii protestatarilor” de la așa-numitul Miting al Diasporei. Pe bună dreptate, pentru că drepturile și libertățile pot fi multiple, dar adevărul este unul singur, ascultătorii lui Licu ar fi dorit, însă, de la Justiție, o acoperire cât mai completă pentru evenimentele respective, dar le va trebui răbdare. Să reamintim aici că în Iunie 2018, într-un răspuns pentru cristoiublog.ro, SRI sugerase că tefelismul-rezist este “libertate de expresie”. Acum, în 2019, făcând trimitere la Mitingul 10 August din piața Victoriei (cu organizare pe Facebook, cu celule “rezist”, organizatori neștiuți și 500 de persoane rănite), sosea Comunicatul Parchetului General și invoca din nou “libertatea de expresie”.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Ruptura Dragnea – Dăncilă: evoluția unui scenariu cu două tăișuri

Că alegerile europarlamentare reprezintă doar o așezare în tranșee pentru adevărata luptă politică ce va urma, este un adevăr general acceptat. Dar în acest început de vară începem să întrezărim mișcările strategice pe care le pregătesc principalii jucători de pe scena politică. Un prim semnal a fost transmis de către PSD prin mutarea Ancăi Alexandrescu de la Guvern la sediul PSD – locul de unde va fi coordonată cea mai importantă bătălie: cea pentru funcția de Președinte al României. Greșit interpretat de către majoritatea analiștilor politici (intenționat sau din comoditatea raționamentului), mutarea Ancăi Alexandrescu are rol de mișcare strategică: este cea mai credibilă variantă prin care poți induce ideea unui conflict între premier și Liviu Dragnea, adică partid. De fapt, gestul poate avea o dublă semnificație: Introducerea unei dezbateri pe tema rupturii dintre guvern și partid poate disocia convenabil acțiunea guvernamentală de comunicarea politică. Militanții politici ai PSD din teritoriu vor putea invoca faptul că orice eșec sau neîmplinire a Guvernului Dăncilă nu este rezultatul unei strategii de partid, că PSD nu controlează și deci nu poate răspunde pentru ce se întâmplă în Guvern, cu alte cuvinte că Dăncilă este de capul ei. În felul asta se va putea promite de către militant o nouă proiecție, un nou deziderat, un nou guvern. Se ridică în acest fel presiunea performanței de pe partid, PSD rămânând să gestioneze doar comunicarea politică, nu și cea guvernamentală. Cu alte cuvinte, teritoriul poate să o înjure pe Dăncilă cot la cot cu PNL și USR. PSD a avut pierderi serioase în plan strategic atunci când au fost dezvăluite rând pe rând rețelele de bani direcționate către presă sau grupurile de influență. Acțiunea Antifraudei care a declanșat controale ce au vizat unele instituții de presă și case de sondare apropiate PSD, dinamitarea unei rețele de distribuire a finanțărilor care funcționa (Bușcu - Mihalcescu) sau cazul Drăghici (omul de bani din internul PSD) – toate acestea au dus la nevoia de securizare a viitoarelor acțiuni.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru

Cum a pierdut Erdoğan alegerile din Istanbul

Știrea politică a acestei săptămâni cred că este decizia Comisiei Electorale din Turcia care a anulat alegerile locale din Istanbul. Summitul de la Sibiu, de o formalitate protocolară, a ieșit în evidență doar prin mustrarea primită de la premierul olandez care a ținut să ne arate că vine într-o țară nedemnă de o personalitate ca a sa. Cum spuneam în articolul trecut, Klaus Iohannis a zâmbit pe toată perioada summitului, iar a doua zi a ținut să facă împreună cu Angela Merkel o vizită la sediul Forumului Democrat al Germanilor din România, o instituție, probabil de o ”importanță colosală pentru coeziunea unității românilor”. Mitingurile de campanie ne-au arătat încă o dată discursurile eliptice ale politicienilor care doresc să prindă un mandat de europarlamentar. Printre aceștia Rovana Plumb sau Carmen Avram, care cer un vot fără a convinge, fără a propune proiecte, ci doar prin a ne arată ceea ce știm. Și de a ne arătă că sunt cu intenții de bine! De partea cealaltă, partidele vin cu discursuri anti PSD, nu cu ceea ce vor face, în caz că vor ajunge la Bruxelles. De aceea cred că este important să ne oprim și asupra situației din Turcia. Anularea unor alegeri reprezintă un moment de reflecție și o atentă analiză asupra liderilor care se vor apropia de Turcia și de modelul său politic de acum încolo. Dincolo de scandalurile de corupție, de desele alegeri, de atentatele cu bombă, terminate ca prin minune după consolidarea puterii partidului de guvernământ, de referendumul prin care Turcia a devenit, legal, la dispoziția președintelui, avem o decizie pe care niciun lider din Turcia nu și-a permis să o facă, și anume să anuleze alegerile și să le reorganizeze în așa fel încât să le recâștige la următorul scrutin din 23 iunie 2019.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Klaus Iohannis își completează Clubul globalist prin reactivarea Siminei Tănăsescu

Vinul trece, Juncker rămâne
În septembrie 2017, cristoiublog.ro dezvăluia că “elite” UE lucrează în îndeplinirea agendei lor globaliste, pentru înlocuirea îndărătnicei Polonia cu România, un membru care sub mandatul lui Klaus Iohannis s-a manifestat ca țară umilă, supusă și, la nevoie, proastă. În 2019 s-a văzut cel mai bine acest lucru în organizarea a două evenimente majore, pe bani românești, dar pritocite la Bruxelles, de un Sistem care îl susține pe Klaus Iohannis contra “populiștilor” din Coaliția PSD-ALDE: este vorba de vizita în România a Papei Francisc, globalistul lui Dumnezeu pe pământ și bun prieten întru propovăduirea marxismului nou occidental, cu perechea Jean Claude Juncker- Frans Timmermans (CE), dar și de Summit-ul din Sibiu, unde liderii UE au venit pentru o masă scumpă și un vin rafinat în cea mai săracă țară a Uniunii Europene.
Frunză verde gaze-n șist, l-o vrut muica globalist
Din momentul în care, în 21 septembrie 2017, Klaus Iohannis s-a declarat “multilateralist” (a se citi “globalist”) de la tribuna ONU din New York, el nu a mai aparținut națiunii române, ci unui grup de oameni finanțat prin UE sau prin clubul de donatori globaliști, care rostogolesc acest Sistem si care concep “strategii”: iar vizita Papei si Summit-ul din Sibiu sunt doar două dintre evenimentele organizate de Sistem în anul 2019, care ar trebui să-i aducă voturi lui Klaus Iohannis acolo unde acesta (prin lipsa de charismă, trufie și insistență bolnăvicioasă în războiul de uzură cu propriul Guvern) nu reușeste să convingă electoral. Prizonier al propriilor consilieri (cu decanul de vârstă al “pionerilor Soros” din România, Sandra Pralong), dar și al Binomului Grupul “Rezist”- Divizia Presă, creat și finanțat ca să-l ridice și să-l împingă înainte când e obosit, Klaus Iohannis mai are azi o singură opțiune personală: aplicarea opțiunilor altora, adică a sugestiilor acelor oameni din UE și din stânga extremă a Statelor Unite ce lucrează, în îndeplinirea agendei globaliste, pentru înlocuirea îndărătnicei Polonia cu statul stat umil, supus si la nevoie prost, România.

Citiți tot articolul

Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Cui folosește securismul lui Băsescu?

„Reporter: Ați folosit numele de cod Petrov? Traian Băsescu: Nu!”, a fost răspunsul fostului președinte al României și un reporter Antena 3. Dialogul sintetizează dezvăluirea ce a ținut agenda mass-media, când surse din CNSAS vorbesc despre noi documente care ar duce la calitatea de colaborator al Securității a fostului președinte, deși aceeași instituție a eliberat de-a lungul timpului nu mai puțin de 4 adeverințe prin care se atestă faptul că omul politic Traian Băsescu nu a colaborat cu Securitatea. Adevărul acestui caz balansează între două paradigme: așa cum este adevărat faptul că un personaj cu anvergura pe care o avea Traian Băsescu înainte de evenimentele din decembrie 1989 nu putea să fie străin de contactele cu Securitatea, la fel de adevărat este faptul că acesta a obținut de la instituția abilitată dovada că nu a avut calitatea de colaborator. Se poate intui și faptul că ”noile documente” nu sunt deloc noi. Că ele sunt doar folosite la timpuri noi. Băsescu este unul dintre cele mai contondente și incomode personaje pentru clasa politică. Bun negociator hărșit în relația cu oamenii vremilor și cu instituțiile care contează acesta este o piatră tare în orice negociere. Mai ales în cele care urmează să aibă loc. În vara anului 2017 un comunicat de presă al PMP infirma intenția unei fuziuni cu PNL. Reacția părea venită din nimic, căci subiectul nu exista pe agenda publică. Dar nu mai târziu de un an, mai precis în iulie 2018, doi liberali de frunte – Victor Paul Dobre și Marian Petrache – ridicau în cadrul unei ședințe a conducerii centrale necesitatea unificării dreptei, inclusiv a unei fuziuni cu PMP. Dar nu în orice condiții: ”PNL ar putea să facă o fuziune prin absorbție cu PMP-ului, dar fără „băsist” - adică fără Traian Băsescu – spunea Victor Paul Dobre.

Citiți tot articolul
1 2 3 4 5 7
De ce n-a scris Donald Trump pe Tweeter, „prietenul meu Liviu Dragnea a fost arestat, regret”? (înregistrarea integrală a emisiunii „Gândurile lui Cristoiu” din 13 iunie 2019)
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: