Cum a semnat Procurorul-șef DNA Laura Kovesi pentru „schimb de informații pe anti-corupție” cu singurul Director ucrainean din Justiție investigat pentru imixtiune în alegerile din SUA 

Cine n-are Mizsei, să-i caute În septembrie 2017, sub asistența EU Advisory Mission for Civilian Security Sector Reform Ukraine (EUAM) care este o așa-numită “misiune de consiliere” a UE pentru Ucraina, șefa Direcției Naționale Anti- Corupție (DNA), Laura Codruța Kovesi și directorul Biroului Național Anti-Corupție din Ucraina (NABU), Artyom Sytnik, semnau la București un Memorandum pe “schimb de informații” și “de experiențe” între instituții: în fața unui oaspete ucrainean cucerit de performanțele din Republica Procurorilor România, jurnaliștii au consemnat realizări “impresionante” ale DNA, insistând printre altele pe faptul că au fost aduși la decizia Justiției “sute de procurori și judecători”(!!!). Reprezentanții EUAM (un organism care a fost condus cu polițiști, precum lituanianul Kęstutis Lančinskas, dar și cu activiști Soros precum economistul ungar Kálmán Mizsei) au precizat că la momentul semnării Memorandumului, “schimburile de experiență” între procurorii de la DNA și angajații NABU începuseră și că erau deja în derulare. Vrei alegeri în confort? Ia-ți hârtii cu Manafort Citiți tot articolul

Cinci pentru infern…

Demult, prin anii '70, făcea furori filmul Five from hell, tradus la noi Cinci pentru Infern. Împlinisem pe atunci 9 ani și abia învățasem să citesc, așa că cinematograful din Cernavodă îmi devenise a doua școală. Parcă aveam program acolo, fiindcă mergeam aproape zilnic în casa cu năluci colorate, vrăjit de poveștile derulate pe dreptunghiul alb de pânză. Ei bine, aventurile celor cinci americani - Sam McCarth, Johnny „Chicken” White, Nick Amadori, Ad Siarcusa și Captain Nixon - în teritoriile naziste, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mă fascinaseră pur și simplu. Desigur, ca-n orice material propagandistic, eroii yankei își duc la îndeplinire îndrăznețul plan și soldații lui Hitler vor suferi încă o înfrângere usturătoare... Nu știu cum de filmul acesta mi-a venit în minte tocmai în clipa în care, la Cotroceni, într-o zi a negrei superstiții - 13 iunie 2019 -, cinci inși fluturau o bucată de hârtie intitulată pompos Acordul politic Național pentru consolidarea parcursului european al României. Indivizii cu pricina nu erau fitecine, ci ditamai învingătorii scrutinelor din 26 mai 2019, cu Klaus Iohannis în frunte, inundat de un rânjet de-o aroganță sfidătoare și deloc bine prevestitoare. Citiți tot articolul

Boema – Cronica unor întâlniri memorabile

Nea Nae în conflict cu fata lui Nea Nicu

Am povestit, nu de mult, o ispravă nostimă pe care am trăit-o la apariția primului număr tipărit-martie 1969- din revista „Universitas” („Organ al Comitetului UTC și al Consiliului Uniunii Asociației Studenților din Universitatea București”, așa cum cereau regulile vremii, fiindcă UASCR se va numi abia după Conferința Națională din primăvara lui 1969.) Nu este singura întâmplare frumoasă pe care o evoc, după atâția ani, cu aceeași emoție, dar și cu durerea că unii dintre cei cu care am trudit pentru ca revista noastră să fie cu adevărat o prezență în presa studențească nu se mai află, astăzi, printre noi. Mă gândesc la Jeana Gheorghiu, primul redactor șef al „Universitas”-ului, la Andrei Aszody și la colega noastră Zoia Ceaușescu, așa după cum un gând ales de prețuire am pentru eminentul cărturar prof.univ.dr. Dan Grigorescu, desemnat de rectoratul Almei Mater bucureștene să sprijine redacția revistei la primele sale numere. Citiți tot articolul

Sun Tzu și noi

Un prieten îmi trimite un text din opera lui Sun Tzu, un chinez care a trăit în secolul al IV-lea înainte de Hristos. Ei, bine, generalul ăsta, despre care se zice că ar fi părintele științei militare, ne învață că „arta supremă a războiului este înfrângerea inamicului prin înșelătorie, fără luptă.” Dar ca să izbândești e musai să respecți niște reguli precise, și anume: „
1. Discreditaţi tot ceea ce merge bine în ţara inamicului.
2. Implicaţi reprezentanţii claselor conducătoare ai ţării inamice în afaceri dubioase. Distrugeţi-le reputaţia şi, la momentul potrivit, supuneţi-i dispreţului propriilor concetăţeni.
3. Utilizaţi creaturile cele mai ticăloase şi mai abjecte.
4. Răspândiţi discordia şi conflictele între cetăţenii ţărilor ostile. Întărâtaţi-i pe tineri contra bătrânilor.
5. Ridiculizaţi tradiţiile adversarilor. Discreditaţi-le luminătorii de conştiinţă.
6. Induceţi-l în eroare pe inamic, spre a-l conduce la temporizare și neglijență, apoi avansați cu repeziciune. Citiți tot articolul

Oportunitatea oportuniștilor

Cum în domeniul nostru, al istoricilor, ești numit istoric nu fiindcă ai o diplomă, ci pentru ceea ce ai produs ca și cercetător, ce ai adus nou în specializarea ta, așa ar trebui să-i catalogăm și pe politicienii noștri. Așa zisa bătălie a celor trei candidați ar fi trebuit privită în special după criteriul performanței. Cu ce sunt mai buni Dăncilă – Teodorovici – Fifor decât fosta conducere? Actuala conducere ar fi trebuit să ne explice un plan de acțiune, o strategie rezonabilă (promisiunile se întorc tot timpul împotriva omului politic) sau măcar a identificării ”dușmanului”. De ce PSD este mai bun ca celelalte partide, de ce trebuie ca românii să aleagă o persoană de stânga la Cotroceni? Mai mult, de ce PSD este un partid în defensivă și nu unul care atacă? Nu este în stare să facă agenda publică? Nu are comunicatori? Urmărind activitatea membrilor social democrați de când au ajuns la guvernare cât și prestația lor de la Congresul din week-end constatăm fără prea multă greutate că alegerile au fost mai degrabă o răfuială decât o luptă, că până și candidații au știut că vor pierde în fața Vioricăi Dăncilă, că cei înscriși în cursă au vrut să se audă nu să câștige poziția de președinte al Partidului. Citiți tot articolul

Cum a fost „nășit” definitiv Liviu Dragnea de șeful Comisiei SRI, Claudiu Manda

Dragoste la prima părere, cine-ar fi crezut În 12 aprilie 2019, aflat în turneu în Țara Prazului- Răsare, la Craiova, și încadrat de Olguța Vasilescu și de “omul cu experiență”, “curajosul” și “patriotul” parlamentar social-democrat Claudiu Manda, liderul PSD Liviu Dragnea venea pe scena mitingului electoral cu o ofertă insolită : “Îi iubesc pe-amândoi (Vasilescu-Manda, n.n.) și dacă cumva (sic!) o să mă lase ăștia-n pace, în fața oltenilor, îi rog să ne fie nași, mie și Irinei (Tănase, prietena lui Dragnea-n.n.)”. Invitația lui Dragnea suna strident: la români, o invitație la nășire se face în două mari cazuri - când te simți foarte apropiat de un “naș” sau când te temi de el și dorești să ți-l apropii. Aflat sub presiunea sentinței judecătorești din dosarul “angajări fictive”, care se apropia în luna mai, era evident că Dragnea nu mai avea timp de flirturi cu prieteni, ci traversa o perioadă tensionată care implica masiv căutarea înfrigurată a potențialelor riscuri pentru el: liderul PSD putea să aibă toate simpatiile pentru parlamentarul Manda, dar și toate temerile pentru șeful Comisiei parlamentare pentru Controlul SRI, Manda. Citiți tot articolul

De ce câștigul Vioricăi Dăncilă va fi pierderea lui Klaus Iohannis

La acest sfârșit de săptămână va avea loc evenimentul care va consacra „ungerea” Vioricăi Dăncilă drept președinte PSD, premier până la viitoarele alegeri și, de ce nu, candidat la președinție. Cel puțin acesta este unul dintre pașii pe care cei care susțin parcursul lui Klaus Iohannis către un nou mandat de președinte îl vad ca fiind absolut necesar pentru netezirea drumului politic. Nimic mai greșit. Odată cu dispariția lui Liviu Dragnea de pe scena politică, acțiunea publică a actualului președinte a devenit din ce în ce mai complicată și mai puțin vizibilă. Dispariția Răului Absolut a dus, inevitabil, la dispariția țintei politice. În confruntarea cu Liviu Dragnea, Klaus Iohannis era o opțiune nu doar pentru susținătorii personali, cât și pentru opozanții lui Dragnea, dar care nu îl prea înghițeau pe Iohannis. Aceștia înțelegeau sensul opțiunii utile și nu își permiteau să riște mizând pe un cal mort. În condițiile date, Viorica Dăncilă este departe de a fi un opozant care să inspire orice fel de teamă și astfel să unească opoziția în jurul Președintelui. De ce? 1. Nu are niciun proiect contondent care să aducă in discuție tema justiției, statului de drept, etc – așa cum a avut predecesorul ei. Citiți tot articolul

Reportaj: La Tribunalul București reforma continuă: dinspre WC către sălile de judecată

La cinci minute distanță ... de Tribunalul București, te reține solemnă o inscripție uriașă, scrisă stângaci pe curmezișul unui perete: careva a caligrafiat cu graffiti “Brațul lung al legii mă cam pipăie pe șliț”. Braț, șliț, lege în “ecuația” Justiției de pe Dâmbovița: de care parte a “brațului” o fi situată Justiția activiștilor “rezist” din Tribunal, a “greviștilor” cu robe? Treci mai departe și ajungi lângă sediul Tribunalului București, acolo unde fiecare are șansa să se scape în pantaloni de două ori: o dată după ce îi dă judecătoarea sentința și a doua oară după ce va descoperi că Tribunalul nu are hârtie igienică în toalete. Ceea ce în Vestul Europei ar dărâma un Guvern (criza de igienică la instanțe), la Tribunalul București nu produce decât apatie și întărirea sfincterelor: aici, lumea umblă demnă și crăcănată în sala pașilor pierduți, se asigură că s-a înfăptuit dreptatea în cămăruțele unde-i convoacă magistrații, merge la WC, stă ghemuită, se șterge cu Încheieri de ședință, suge rapid o țigară în toaletă și părăsește clădirea coborând pe o scară rulantă interzisă accesului public, cu sentimentul că în Tribunalul ăsta ceva e neterminat. Citiți tot articolul

Erdoğan pierde și Istanbulul

Ekrem İmamoğlu a câștigat alegerile din Istanbul cu 54,03%. Binali Yıldırım a strâns 45,09%. În Istanbul au fost 31186 secții de vot, 10570222 de votanți, 8868664 de voturi exprimate dintre care 8696552 validate. Spre deosebide de alegerile din martie, de data aceasta, candidatul CHP a câștigat în plus 11 sectoare. Pentru președintele turc Erdoğan cât și pentru Turcia aceste alegeri au adus o imagine dezastruoasă. În caz că protejatul său devenea primar al Istanbulului, toată lumea considera că a fost impus de el în fruntea orașului. În cazul de față, câștigătorul Ekrem İmamoğlu a dovedit că alegerile nu au fost furate, așa cum declarase liderul Turciei ci pur și simplu oamenii au dat un semnal că s-au săturat de măsurile ”benefice” luate de conducerea Turciei care au dus la creșterea șomajului, situarea la limita recesiunii economice, dezastrul diplomației care a încordat relațiile cu U.E., cu Israelul, cu Statele Unite și cu multe state vecine. Citiți tot articolul

Cartea și avatarurile ei

Privesc cu un soi aparte de încântare raftul din bibliotecă pe care am așezat volumele ce-mi poartă numele. Zăbovesc la picioarele lor și mă întreb nedumerit dacă „orice carte tipărită este o sinucidere”. Probabil, fiindcă între paginile ei îți înmormântezi o parte din ființă, din viul tău ca muritor. O sinucidere lentă, progresivă, nu cu cianură, ci cu cerneală, în doze din ce în ce mai mari. La autopsie, criticii legiști vor descoperi în exces urme de sensibilitate și-o inimă ferfenițită de trăiri. Analizele de laborator vor releva prezența unor substanțe interzise oamenilor de rând - inspirație, har, fantezie, nebunie... Concluzia va fi seacă: „Decesul a survenit din cauza supradozei de cuvinte și de idei stupefiante, în amestec letal cu celuloza ingerată cu stiloul.” Soția unui fotbalist (!?) lovit de nenorocire a găsit o frază memorabilă, de o frumusețe tulburătoare: „Rana e locul prin care intră multă lumină.” Dar pe aici pătrunde invaziv și suferința, înnegrind sufletul, sufocându-l. Citiți tot articolul
1 5 6 7 8 9 14
Mircea Diaconu: „Președintele Iohannis execută al treilea mandat al lui Băsescu”

Interviu cu Mircea Diaconu, candidat independent susținut de alianța ALDE-ProRomânia, în cadrul emisiunii „Gândurile lui Cristoiu”, 10 octombrie 2019, transmisă pe Mediafax și Gandul.info

Transcrierea interviului o puteți urmări la rubrica Interviuri

Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: