Ce ar putea afla Gigel despre „Revolta Pâinii” (Motru, 1981)
Pe vremea când Urzica și Unda veselă erau singurele surse constante de umor voluntar, autorii recurgeau frecvent la glume cu temele făcute de tatăl lui Gigel. Ultimele „studii” făcute pe puștii americani arată că tăticul de poveste al noului Gigel este Inteligența Artificială. Foarte frumos. În principiu, la sarcini lipsite de originalitate proaspătul tătic se descurcă de minune. Situația se complică dacă apar sarcini mai delicate, eventual originale, caz în care dispar „sursele de inspirație”. Totuși, Inteligența Artificială trebuie să dea impresia că e inteligentă, așa că nu se sfiește să croșeteze pe marginea subiectului în conformitate cu cel mai bun set de instrucțiuni primite. Rezultatele oscilează între absurd și ridicol. Să fie cazul să introducem o disciplină care să-i învețe pe juniori să conlucreze cu IA? N-ar trebui să ne mire nicio inițiativă de genul ăsta, pentru că malaxorul educației moderne caută întruna noi câmpii prin care să-și rătăcească pacienții. Dar să ne gândim puțin la Gigel. Să zicem că încearcă să se documenteze cu privire la un act istoric mai puțin documentat. Am făcut o probă cu „revolta de la Motru”, pe care am urmărit-o pe viu, de la balcon. Desigur, n-am de unde să știu ce s-a întâmplat în clădirea cu pricina, care era la vreo 150 de metri, dar țin minte ce am văzut în acea noapte și, mai ales, ce s-a întâmplat după.
O sursă spune că minerii, nemulțumiți de raționalizarea pâinii, s-au adunat la Roșiuța și au mărșăluit spre sediului PCR, pe care l-au devastat, „în căutare de alimente”. „Au fost scandate lozinci împotriva lui Ceaușescu și a comunismului.” Cine nu a văzut niciodată ce făceau minerii ieșiți din șut ar putea crede așa ceva. Realitatea a fost însă cu totul alta. Ortacii au fost într-adevăr revoltați, în primul rând pentru că nu mai puteau pleca acasă cu sacul de pâine (hrana principală pentru… porci). Cel care i-a adunat în fața sediului PCR a fost însă Bachus, cu care toți aveau o prietenie strânsă în răgazul dintre duș și rată (majoritatea erau din satele din jurul orașului, iar autobuzele care-i culegeau și redistribuiau în dubele care îi duceau în fiecare sat în parte de dădeau timp inclusiv să se facă mangă). E adevărat că au spart absolut toate geamurile respectivei scări de bloc (P+4), drept care în zilele importante traficul de autoutilitare încărcate cu geamuri a fost intens. De urlat au urlat, dar nu împotriva lui Ceaușescu și nici împotriva comunismului. E greu de crezut că dispuneau de o masă critică suficient de coerentă pentru scandări. Dispuneau însă de foarte multe pietre. Ca un făcut, tocmai se lărgea una dintre „arterele” orășelului, așa că existau multe grămezi de pietre folosite pentru fundația viitoarei străzi. (Azi conspirația ar fi gata, dar la vremea aia cel mai probabil a fost vorba de un ghinion pur al autorităților.) Însă minerii, oricât de abrutizați ar fi putut fi, nu erau imbecili, așa că sigur n-au căutat alimente acolo.
Tăticul singularitoid al lui Gigel ne spune că s-au adunat trupe, orașul a fost blocat, „s-au tras focuri de avertisment în aer”. Într-una dintre surse au venit trupele antitero de la Târgoviște, în alta, trupele erau de miliție și veneau de la Tg-Jiu și Severin (mult mai probabil, date fiind distanțele). E drept, la un moment dat au apărut și trupe speciale (greu de spus care, pe întunericul ăla – singura sursă de lumină erau reflectoarele montate în mare grabă pe care „băieții” le foloseau pe post de bliț pentru pozarea fețelor din mulțime). Până atunci se încercase cu cel puțin o mașină de pompieri (se poate să fi fost mai multe, dar eu povestesc despre ce am văzut din perspectiva balconului meu), pe care ortacii au răsturnat-o prompt. Până când au făcut trupele liniște (n-aș putea zice că știu sigur ora, dar era trecut de miezul nopții – în condițiile în care zarva începuse pe lumină!), dar nu s-au tras focuri. Câte bastoane s-or fi împărțit n-aș avea de unde să știu, dar sigur n-au fost pe cartelă, pentru că s-a făcut liniște repede după sosirea trupelor. Faptul că orașul a fost patrulat de trupe militarizate în zilele următoare iar nu e tocmai adevărat. Nu erau militari, ci grupuscule de două, trei parpalace negre, plasate strategic prin diferite intersecții, cu misiunea de a recunoaște fețe din pozele făcute noaptea. Nu am văzut cu ochii mei nicio „ridicare”, dar se zvonea că s-ar fi întâmplat. Din nou nu mi se pare veridic, dintr-un motiv foarte simplu: peste 99% dintre participanți erau din satele din jur, cel mai probabil nu fuseseră niciodată în oraș – nu aveau nicio treabă acolo – și nici n-au mai fost după aia. De altfel, mult mai probabil e ca manevra asta să fi avut pur și simplu rol de intimidare sau descurajare a populației, pentru că nici băieții ăștia nu erau imbecili, sigur știau că pacienții lor nu circulă pe-acolo.
În privința consecințelor, ni se explică ferm: „După înăbușirea protestului, sistemul de cartele pentru pâine și alte alimente de bază a fost implementat forțat și definitiv.” O altă sursă spune că era o „criză economică severă”. Aici aș avea o singură întrebare: Dacă în 1981 criza era severă, cum era în 1986, să zicem? În privința cartelelor, falsul e grosolan: în Motru n-au existat niciodată cartele pentru pâine. (E drept, s-au introdus la scurtă vreme cele pentru zahăr și ulei.) Din amintirile mele de puști în clasa a VIII-a, aș zice că în 1981 la Motru încă mai veneau sârbii cu gumă de mestecat și țigări. În Alimentara încă se mai găseau sticle de ulei și pungi de zahăr (mai apoi, după introducerea cartelelor, uleiul venea doar în cazane și ți se turna prin pâlnie cu un polonic mare în sticla cu care veneai de acasă, iar zahărul era doar vărsat), conserve de toate felurile (mai apoi au rămas doar cele de pește), brânză, ouă. Nici nu terminasem prima treaptă de liceu când în vitrinele respective au început să troneze doar tacâmurile de pui, peștele congelat și celebrele cutii cu chipsuri de creveți. Nu țin minte dacă se mai găsea carne, pentru că nu eram trimis după așa ceva. Mai târziu știu sigur că singura modalitate de a procura carne era exclusiv „pe surse”.
La „bombonerie” aparatul de măcinat cafea (un cilindru roșu cu falnică pălărie albă) încă mai funcționa, iar bolurile cu bomboane de toate felurile încă nu dispăruseră. (Toate astea au dispărut la scurtă vreme după, fiind înlocuite de drajeurile cu înveliș de cacao și umplutură care aducea a pâine vag îndulcită.) Cred că abia începuseră disparițiile misterioase, prima de la vremea aceea fiind ciocolata. În zona centrală încă mai funcționa o mică fabrică de ciorapi de damă la care venea săptămânal un TIR cu inscripția FRANK. Inteligența Artificială neagă explicit existența acestei fabrici, propunând în schimb Fabrica de Tricotaje, înființată ceva mai târziu, în cu totul altă parte a orașului și cu un alt obiect de activitate. E drept, și făbricuța cu pricina a avut viață scurtă, pentru că bieții austrieci, ignoranți în materie de istorie și nu numai, n-au reușit să alimenteze suficient fabrica cu cât putea culege pe ascuns muncitorii. Prin școli s-a făcut schimb de abțibilduri – cele cu care se marcau mărimile pe pungile de ciorapi, bănuiesc – ani buni după ce făbricuța fusese abandonată, iar gurile rele spun că unele doamne nu mai aveau stoc de ciorapi fini chiar și în preajma lui 1989.
Cele mai importante consecințe pentru oraș au fost – după mintea mea de acum – mutarea primăriei (și implicit a Partidului), miliției și securității într-o clădire nouă, un bloc în care nu mai existau locuințe sau alte instituții și… criza de pâine, instalată în regiune imediat după eveniment. Nu mai știu cum a fost până la revoltă, dar știu sigur cum a fost după. De pildă, la Alimentara de lângă mine (fix în centru) venea mașina cu pâine de două ori pe zi. Nu existau sortimente – doar pâine neagră, rotundă, adesea cu miezul crud. Orele nu erau fixe, așa că puteai sta la coadă ore în șir până la apariția mașinii respective. Dacă te așezai la coadă când venea mașina, însemna că ori nu ești de-acolo, ori nu ai toate țiglele pe casă, pentru că șansele de a pleca acasă cu o pâine erau mult mai mici decât cele de a câștiga la loto. În fine, cu siguranță nu a existat niciodată cartelă de pâine. Nici pâine, dar asta e altă poveste. Pâinea „fără coadă” a revenit abia târziu prin 1990.
Sunt convins că nu mai țin minte multe lucruri, că am amintiri contorsionate de vreme (motiv pentru care m-am abținut să pomenesc amănuntele de care am motive să mă îndoiesc) și că, puști jemanfișist și idiot fiind, n-am băgat de seamă foarte multe lucruri. Dar aici nu e vorba de mine, ci de Gigel și de șansele lui de a da cu nasul de realitate, ori de a descoperi tainele unei discipline. Am mai arătat că la mate și la logică n-are nicio șansă dacă-și scoate tăticul digital din programă. La română sau la alte discipline nu știu cum e, dar nu e greu să ne imaginăm situații la fel de absurde, dat fiind că datele sunt colectate și compilate cu la fel de puțin discernământ ca și în cazul istoriei, iar gândirea „critică” pică tot în sarcina lui Gigel, după cum avertizează prompt însuși tăticul. Necazul nu e că n-are cum să învețe să gândească de la tăticul adoptiv, ori că poate fi dezinformat, ci că nici nu are cum să-și dea seama că tema lui n-are legătură cu realitatea. Iar necazul cel mare o să ne pască pe toți, fiindcă, mai devreme sau mai târziu, o să fim nevoiți să dăm piept cu o armată de Gigei cu temele făcute de tăticu’ artificial și neuronii despletiți de mama natură.
Apare o contradictie intre ce am trait si ce ni se spune ca am trait . Este o forma de sminteala impusa de „interese” oculte.
Ce asteptati de la AI??
„Macina” inregistrarile de pe servere, combinate cu algoritm insidiosi. Control total…..aplicat subiectilor primitivi,idioti.
Obs. Ma deranjeaja: consumul enorm de resurse ptr AI, nu mai am incredere in specia umana, replica idioata „Asa mi-a zis
AI-ul” cand oamenii au actiuni imbecile, pericolul introducerii AI-ului in sanatate, invatamant, organizare sociala, etc.
––––––––––––––––
Puteti analiza evolutia in timp a controlului populatiilor functie de nivelul de acces al acestora la informatii.
Ex. ziare, radio, Tv, arme psiho, arme biologice, arme genetice (ex.ARMm ptr modificarea celulei nervoase etc), realitate
virtuala, AI…plus altele. Liantul comun este PROPAGANDA.
AI-ul va asigura CONTROLUL TOTAL. Diavolul a invins !
–––––––––
PS Vine un idiot (Ranco Pitu), fost procuror militar care imi spune ca nu am vazut bine ce am trait la Revolutie.
Prima coada la care am stat in Bucuresti a fost in nov.1981, la carne (10 pers).
In anii ’70 cumparam 5 USD si imi luam de la shop-ul de pe plaja: bere la cutie si tigari deosebite. Era legal. Am visat?
Ăla e marele bai, că uneori, auzindu-i pe toți cum stropesc trăsnăi în jur, încep să mă îndoiesc de propriile amintiri.
Suntem batuti la cap cu lipsurile de pe vremea lui Ceausescu pt a uita crimele din epoca Pauker. Cat despre AI , vorba ta , ea ” macina ” ceea ce gaseste scris , iar grajdul lui Augias are balega cacalau.
…eu m-am așteptat și încă mă mai aștept ca dinstinșii noștrii ananlizatorilor vieții românilor de înainte de 1990 să înceapă cu analiza cauzelor neajunsurilor și nu cu efectul…