The New York Times scrie despre România: „Sistemul subfinanţat de sănătate scârţâie sub presiunea pandemiei COVID-19”

Ce este normalitatea socială, când societatea are patologia ei?

Nuanțele adevărului: o altă perspectivă asupra Fundațiilor Umanitare și a voluntariatului pentru studiile clinice – replică la articolul incitant și interesant al Smărăndiței Păcuraru, publicat pe cristoiublog în data de 15 februarie 2021.

Nu există comportament uman altruist care să fie și total dezinteresat. Și eu scriu neremunerat pentru publicația cristoiublog, la fel ca toți colaboratorii, de altfel, dar total dezinteresată nu sunt. Scrisul în general, dar mai ales concepția articolelor trimise Maestrului Cristoiu și Corei Munteanu îmi creează plăcere. În plus, mai e și egoismul (superior) învelit în staniolul auriu al iluziei că o idee, o argumentație sau o vibrație ar putea avea un impact, căzând prin cheile urechii pe un timpan intrat în rezonanță, pe un stilou care preia ștafeta fugind cu ideea furată ca să genereze altceva, folositor realității.

Eu nu văd ipocrizie în faptul că medici, chirurgi, oameni de știință sunt și interesați să adune o cazuistică de patologie complicată și să pună în aplicare tehnici operatorii noi, derulate prin intermediul Fundațiilor medicale-sociale (umanitare), oferind servicii medicale gratuite oamenilor fără venituri, fără asigurări medicale, sau servicii ‘avantajoase’ celor cu venituri mici și medii. Cât timp aceste intervenții sunt etice, iar prin acele Fundații nu se spală bani, nu consider că e necesar ca acei medici să declare public că sunt și interesați de cazuistică, de cercetare (cât timp este etică!), în alte cuvinte că altruismul lor are și un con de umbră de egoism profesional. Oamenii se pot gândi și singuri la asta, iar cei care nu se gândesc, simt că nu au nimic de pierdut, sau aleg, cu încredere, să meargă pe mâna acelui medic, pe bisturiul acelui chirurg. Decizia lor nu ar fi alta, chiar dacă ar ști că Fundația e interesată și în cazuistică și cercetare. Nu doar pentru că nu au altă soluție, fiind la limita sărăciei sau fără venituri, ci pentru că de regulă, între acei pacienți și familiile lor se stabilește o relație de încredere cu medicul respectiv. Încrederea în medic, raportul care se stabilește cu medicul (cum îți vorbește, ce atitudini are față de tine înainte de operație, înainte de anestezie sau pe parcursul unui tratament) au o influență imensă pentru vindecare, pentru ca trupul să se mobilizeze și  să răspundă bine la o intervenție medicală, făcută cu responsabilitate și nu în bătaie de joc.
La fel e și în psihoterapie: pentru a obține rezultate bune, relația profesională cu terapeutul e cel mai important aspect, nu metodologia, nu tehnicile folosite de terapeut.

Ce este totally safe în medicină? Corpul uman este unic in felul cum răspunde, așadar, chiar și  o intervenție testată printr-o cazuistică și experiență profesională bogată, poate avea efecte diferite asupra diverșilor pacienți. Starea emoțională, încrederea, curajul sau frica pot da peste cap și o anestezie. Experimente medicale sunt și atunci când auzi cum un medic (nu de Fundație umanitară, ci unul privat) urlă la un pacient în timp ce alții sunt în sala de așteptare. Mi s-a întâmplat.

Ca medic la o Fundație umanitar-socială, pentru a fi onest, nu e nevoie să crezi că intervenția ta îl va face pe un copil sau un adult să fie, la un moment dat, apt pentru o viață socială normală. Important e ca medicul sa fie sincer cu părinții acelui copil, să le explice care sunt riscurile și maximul- minimul de ‘abilități’ care se pot câștiga în urma intervenției. Pentru cineva cu o patologie extrem de complexă  (fizic și psihic), sau pentru familiile acestora, poate fi importantă o cât de mică îmbunătățire a calității vieții și a stării generale (fizice-emoționale). Contează target-urile realiste, cât se recuperează din patologie, și cum să trăiești mai bine chiar și cu boala, cu afecțiunea care nu se vindecă total.

Chiar și omul sănătos poate ajunge să nu aibă o viață socială ‘normală’, la un moment dat, din tot felul de alte motive. Și ce este normalitatea socială, când societatea are oricum patologia ei? Every little helps.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Ce este normalitatea socială, când societatea are patologia ei?”

  • normalitatea sociala e o stare care se manifesta prin superpozitii.
    unii aleg Mintea, si asta e o stare de normalitate, care determina si normalitatea sociala
    unii aleg Inima, si asta e starea lor de normalitate, care determina si normalitatea sociala
    prin urmare
    ‘normalitatea sociala’ e Binele
    ‘normalitatea sociala’ e Raul
    insa pina cind raul devine Rau, si binele Bine, normalitatea e de tip Curcubeu,…creca.

    pesemne ca ‘normala’ e starea in care un om isi implineste dorintele, indiferent cum arata dorintele lui, iar o societate normala e aia in care cele care se uda sint dinamicile naturale, prin urmare si dorintele udate urmeaza sa implineasca Natura, prin propria implinire…

  • medici, chirurgi, oameni de știință sunt și interesați să adune o cazuistică de patologie complicată și să pună în aplicare tehnici operatorii noi

    io cred ca exista unii, printre acestia, care sint atrasi plenar de varianta asta, si mai cred ca dorintele lor, intrand in armonie cu alte dorinte de acelasi tip, se metamorfozeaza in ‘momente unice’, care genereaza salturi spectaculoase in medicina, in stiinte, cele mai spectaculoase fiind cele care se manifesta plenar, razboi mondial sau revolutie mondiala, gen

  • Nu există comportament uman altruist care să fie și total dezinteresat.
    nu prea sint de acord cu zicerea asta. exista!, insa e drum lung pina cind omul ajunge sa se manifeste asa….
    cizelarea omului dureaza…poate mii de ani, poate chiar Tot Timpul.

  • Ça c’est la classe! Felicitari, Monica Simion!