Nicolae Ciucă: Am convenit ca până la soluţionarea acestor probleme să nu îmi depun mandatul şi să îmi asum în continuare responsabilitatea funcţiei de premier
Ce frumoşi sunt oamenii pe care nu-i cunoaştem
Zilele acestea m-am gândit la întrebările pe care le-aş pune potenţialilor candidaţi la Facultatea de Teologie, dacă aş face parte din comisia de interviu. Vreau să cred că există şi un interviu, nu doar probă scrisă de admitere.
De pildă, aş fi interesată să înţeleg nu doar motivaţia candidaţilor – de ce Teologia, de ce preoţia –, ci şi un aspect punctual, precis: din perspectiva lor, care e înţelesul şi sensul faptului de a ajuta pe cineva, ce exemple de viaţă pot da în acest sens – când au ajutat pe cineva -, care au fost motivele, dar mai ales nevoile lor, care i-au împins spre acele fapte de întrajutorare? Aş muta discuţia de la nevoile persoanelor cărora le-au oferit ajutorul, înspre nevoile, sentimentele, gândurile lor care au precedat hotărârea, au însoţit fapta şi i-au urmat. Aş fora în adâncime, dincolo de acele sentimente sau vorbe înalte despre dăruire, jertfă, milă. Ce ţi-a dat ţie, ce nevoi umane ţi-ai împlinit săvârşind acele fapte? Aş arunca năvodul după peştii vii şi morţi, ultimii fiind cei care şi-au dat duhul simţindu-se importanţi, admiraţi, indispensabili, boşi, cu pieptul scos (nu doar pectoralii, ci mai ales pieptul acela invizibil acoperit de sutană). Pentru că nevoia, dorinţa şi toată forfota, „jertfa” ajutorului, poate ascunde o nevoie de status şi putere. Aceea e uscătură, indiferent dacă statusul şi puterea pe care ei ar primi-o se transferă apoi bisericii, fiind aduse ca ofrandă lui Dumnezeu.
Le-aş cere să-mi povestească şi despre o amintire personală din familia lor, indiferent care ar fi aceea. M-ar interesa să descopăr sensibilitate şi sinceritate, nu sentimentalism, pioşenie sau amintiri standard, culori şterse.
I-aş ruga frumos, dacă ar putea, să-mi recite o strofă, un vers de-al unui poet pe care-l poartă în suflet. Fără comentariu literar, doar să ne spună primul sentiment şi prima idee care le vine în minte, referitoare la acel vers- acea strofă şi cum ar putea-o lega de o bucată de text din vechiul sau noul testament. Nu i-aş pica pentru asta, dacă n-ar şti, dar cei care ar trece cu bine de această încercare, mi-ar deveni brusc simpatici.
Şi, nu în ultimul rând, aş vrea să evaluez urme de laşitate, de frică, versus curaj adecvat la cunoaşterea realităţii. Nu curaj in vitro, nu idealismul curajului de a-i sluji lui Dumnezeu – aş fugi ca dracu de tămâie de cuvinte pompoase, jargon teologic -, ci curajul care nu se împiedică de bolovanii aruncaţi în cale de societate, ori de oamenii cu idei proaste, ne-bune, adică rele. Pentru asta, i-aş incita să se gândească acolo pe loc la basme sau mituri, cerându-le să dea unul sau mai multe exemple de curaj care i-a inspirat, dintr-un basm sau dintr-un mit. Nu din Evanghelii, pentru că m-ar interesa să descopăr spontaneitate, prospeţime şi gândire în clipă-moment. Am analiza apoi împreună curajul şi prin opoziţie, frica, laşitatea, să-i descoasem soiul.
La bărbat, laşitatea e respingătoare şi naşte tristeţe, apatie neroditoare – un fel de viermuială. La un preot, poate fi chiar primejdioasă pentru sufletele de care ar trebui să aibe grijă.
Comentarii
In anii ‘ 50 a existat celebra Scoala de literatura. La Sosea.Sadoveanu a fost intrebat cati scriitori vor iesi de acolo.Raspunsul a fost ca vor iesi atatea cati au intrat. Asa si cu cei care vor intra la Teologie.Vocatie iti trebuie si acolo si aici.La preotie, explicita.Harul vine de la Dumnezeu, cel care arunca din cand in cand si creatorilor de arta cate o bobita.
Bine ati venit, in conversatiile noastre! Arta, Scrisul (creatie) si Preotia cred ca sunt (prin definitie) teritorii ale libertatii prin care ei sunt (ar trebui sa fir) legati printr-un fir de Dumnezeu (in cazul preotilor) si de Muza care nu e neaparat in ‘exteriorul’ Creatorului, ci in interior, avand chiar legatura cu energiile divine- harul.
‘creatia’ eproprie geniilor.
toti ailalti nu creaza, ci doar asambleaza.
io, spre ex, rcunosc un geniu instantaneu,… daca si arata genialitatea:))
–
a crea e una, a asambla e cu totul altceva, chiar daca asamblarea poate avea finalitati iesite din comun, opere de arta, nimic de zis…
–
genialitatea e o exprimare a Inteligentei, adica o conectare cu Inteligenta Oului Absolut, caz in care ea…curge ca apa:))…prin! genial in Univers 🙂
–
nimic nou nu poate fi nascut in lumea asta prin altcineva decat printr un genial.
–
exista termeni fibonacci, adica geniali,
si exista asamblori, care vor umple spatiu si timpul pina la aparitia urmatorului termen fibonacci
–
toti termenii fibonacci sint geniali si toti genialii sint termeni fibonacci
–
singurii artisti sint genialii, restul sint exclusiv asamblori de arta, ei neaducand nimic nou…pe piata 🙂
–
genialii, odata cu inaintarea spre desavarsire a Civilizatiei, devin grandiosi intr o progresie fibonacci, asa ca, spre ex, urmatorul Einstein va fi de 1,6 ori mai capabil decit…Einstein:)))
insa se mai petrece ceva, in plus:
termenii fibonacci incep sa se unifice, de la un moment dat incolo, asa ca viitorul Einstein ar putea fi o suma de termeni fibonacci care s-au manifestat pe directii diferite, insa care, odata cu unificarea dinamicilor in sanul Civilizatiei incep si ei sa-si unifice manifestarile
–
Muza si Genialitatea vin la pachet:))
pentru ca Genialitatea e o poveste a Dragului, a Daruirii:)
–
eu spun ca intre Muza si Geniu se manifesta un Tangou, iar el se hneste chiar cu Armonia…
Desteptii nu sant Geniali, iar Genialii nu sant Destepti.
Genialitatea izvoraste din Inima, nu din Minte.
toata Acumularea nu poate naste un Genial, iar ea, Acumularea stie asta!
–
daia i-a si spus chestiei care tinde sa fie Geniala, Acumuland, astfel:
Inteligenta Artificiala.
–
ea e, de fapt, Desteptaciune, adica desteptaciune plenara, insa tocma daia e lipsita plenar de Inteligenta!:)))
–
cel mai mare destept din Creatie doar tinde sa fie un geniu, fara insa sa si poata fi!
Genialitatea, oriunde o gasesti, e o exprimare a Sfintei Treimi.
–
tocma daia geniile n-au nicio contributie la genialitatea ce-o…transfera din Oul Absolut catre…paici!:)),
ei, cel mult, au tot dreptul sa se bucure observand-o:)))
–
desteptii merita toata aprecierea, au muncit, poate chiar pe branci!, pentru ca sa acumuleze ceea ce stiu.
genialii nu merita apreciere, ca genialitatea doar Izvoraste…prin gura de izvor ce sint!:)), ei n-au nicio contributie.
–
insa, cum spuneam fiul omului e Fiul Omului, prin urmare tocmai pentru ca n-au nicio contributie, meritul nu-i paraseste:)))
Frumos…ideia Tangoului …Armonia
Existenta fara spirit ludic – ala il ai sau nu-l ai si daca-l ai ramane cu tine si cand ajungi in gunoaie – de unde vor rasari oamenii de stat, cum ne-a prezis online, cu toata seriozitatea si tot hazul-, deci cum am zis, acea existenta in care nu mai poti sa te simti bine in pielea ta si-n fata celorlalti, e ca si otrava lasitatii: aduce ziua mohorata, trista, galbejita, o limfa apatica si o piele imbatranita inainte de vreme. Atentie barbati, ce faceti femeilor voastre!
Geo a ghicit cel mai bine si starea si ideile care au generat acest articol: in parte stare ludica, in parte seriozitate. M-am jucat de-a interviul, desi am spus unele lucruri care ar putea fi luate in considerare- nu neaparat la un interviu, ci pe durata studiilor de formare…si nu doar a preotilor, ci si a Invatatorilor. Este nevoie de Invatatori buni- cum a spus Online.
„Ce frumoşi sunt oamenii pe care nu-i cunoaştem”, dar pe care ne imaginam ca-i cunoastem…
Cred ca jocul este posibil doar atunci când subiectii au niste afinitati (de orice fel)…
Jocul în sine este frumos. Ca oamenii pe care nu-i cunoastem…
Multumesc pentru joc, Monica.
Ia uite ce pasa buna….de cavaler al Mesei Rotunde. Cu sabie, coif, si arnura pentru mine… Multumesc, Geo. Si ca nu taci din gura cand trebuie sa o zici.
E plina lumea de naivi. Din pacate!
… e plina si de indivizi care vad doar negru în jurul lor, care nu pot depasi niste tipare si care nu realizeaza ca felul lor de a fi si de a gândi nu le este benefic, ba dimpotriva.
exista rugaciune din gat si rugaciune din inima.
–
facand o facultate,…doua, poti ajunge sa te desavarsesti chiar!, in rugatul din gat:)), insa accesul in Vesnicie e, mie asa mi se pare:)), exclusiv a celor care isi spun rugaciunea, din inima!, asa ca tare mi-e ca nu e cu examenele ale mintii, povestea, ci cu cele a inimii:)
–
in ortodoxie popa e la brat cu tine, pe Cale, nu e nici macar cu un pas in fata ta, asta e povestea ortodoxiei, pana la urma, ca popa e mai…mic ca tine, nu mai mare decit esti:)
prin urmare ajutorul poa sa fie si stiintific, chiar daca ceea ce e implinit e pe taramul inimii:))
–
cata vreme popa e la brat cu tine
si nu pozitionat intre tine si Iisus,
ca aici nu mai e loc nici pentru un fir de praf!:)),
popa poa sa fie un invatator, prin urmare scoala de popi e buna,
insa…intre preoti s-au detasat, de-a lungul vremurilor, cei care mai nainte sa fie popi au fost daruiti cu inima pe masura unui Invatator,
de unde rezulta ca omul poa sa ‘faca’ popi…citi o vrea!, construind scoli cu staif,
insa Invatatori, nu!, ca pastia ii ‘face’ doar Cerul!
–
asa cum Dumnezeu are un Fiu, si omul, adica eu…tu, el, ea…etc etc, are unul:)
atunci cind ‘fiul omului’ e Fiul lui Dumnezeu, omul implineste Voia Tatalui:)
toti popii care sant si Invatatori…au un ‘fiu’, care e chiar Fiul Omului, care e chiar Fiul lui Dumnezeu, care e chiar Hristos!:)))
–
( faptul ca Omul are ca fiu pe Fiul lui Dumnezeu face din om un …Dumnezeu…dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu!:)))
daca Omul ar avea, desavarsit fiind, un alt fiu decit Fiul lui Dumnezeu, atunci el ar fi un alt Dumnezeu decit Sfanta Treime:)) )
–
deci…
iata Preotul, Invatatorul:
omul care are ca ‘fiu’ pe Fiul Omului :))))
ca Iisus Hristos e Fiul lui Dumnezeu…, creca e de notorietate,
insa ca Iisus Hristos e si Fiul Omului…asta creca se intelege, in general, oleaca mai greu:)))
cum sa ai tu, om fiind, ca fiu chiar pe Hristos?!:))), s-ar putea intreba…omul 🙂
pai…asta e si faza, ca fiind Fiul Omului, Hristos ii da masura, omului, definindu-i…Voia: Voia Tatalui:))))))
deci Hristos nu e doar Fiul Omului, ci si Capul sau:)
–
popa e…popa, face scoli multe si iese popa bun,
insa Invatator, din el, face doar Cerul.
omul, pe vremurile astea, are nevoie de popi, insa si de Invatatori.
de Invatatori se ocupa Cerul, …creca ii trimite si la ‘scoala’, ca sa faca din ei Invatatori!:)) :)))
insa e clar ca scoala e mai speciala, lectiile fiind scrijelite pe peretii inimii:))
io i-as accepta pe toti:))
…sa intre:))))
de ce sa refuz pe vreunu’?
n as avea motiv
–
indiferent cati sant…i-as trimite in manastiri, prin tara, o vreme:)
iar dupaia le-as cere sa-mi desluseasca ziceri de prin biblie.
darul e dar, n-ai cum sa l pitesti!:)))
i as pastra pe cei care dau semne ca pot intelege…mai mult decat sant capabili!:))))))
deci practic s-ar alege singuri!:))), io doar i as ajuta sa se dea in vileag:)))
–
in niciun caz n as indeparta pe cineva!
in asa ceva chiar nu m-as baga!:))))
ce frumosi sint oamenii pe care nu i cunoastem…
aha!, deci cind o sa ne cunoastem pe noi insine o sa vedem ca sintem urati?:)))
deci mai bine nu ne cunoastem, ca daca facem asta cind ne privim aratam…chiar bine?:))))
ce e aia cunoastere de sine?
creca era o vreme cind tot mai pricepeam ce vrea sa zica vorba asta:))
acu’ nu mai pricep:))]
–
pe mine nici nu ma mai intereseaza daca asa cum sant e de bine sau de rau:)))
cind nu mi place cum sant…incerc sa mai corectez cate ceva:)), insa doar daca mi se pare ca nu asa sant, cum vad ca sant:))
mi se pare mai important ‘sa ma manifest’, decat sa stau sa vad…daca sant bun sau rau:)))
ce pot corecta e …manifestarea, adica sa incerc sa fiu cum simt ca sant, nu altfel, insa atat!:)
Online, de ce-mi strici bucuria?! Era manifestarea bucuriei de a fi in comunicare-comuniune cu voi: tu, geo si paul. Titlul nu are nicio legatura cu textul – nu se refera la el.
Nu inteleg nici eu exact ce vrea sa spuna citatul. Nu e vorba de bine sau rau, de morala aici. Si oricum, ne cunoastem tot mai bine, mai mult, desi nu ne cunoastem. Si e frumos asa. Ce-i greu de inteles?
daca nu avem cunoastere despre oamenii cu pricina, cum am putea ajunge la concluzia ca sint…in vreun fel, spre ex frumosi?:)))
creca ar fi nevoie de ceva dileala la mijloc!:))))
–
putem ajunge la concluzia, eronata, ca unii oameni sint frumosi pentru ca am ajuns in posesia unei cunoasteri eronate despre ei, motivele putand fi diverse, insa nu putem ajunge la concluzia ca un om e frumos fiind lipsiti plenar de cunoastere despre el:)))
nu pricep ce vrea sa zica titlul din poveste, …dar nu-i bai! 🙂
online, pricepi foarte bine, dar iar esti fițoasa!
@geo
si?
:))))
Monica, da, e frumos asa.
Monica,
Idea este buna. Introspectia pe care o propui vizeaza latura motivationala, ceea ce constituie de fapt „motorul” oricarei persoane. „De ce” si „cum” gandeste un om este extrem de important mai ales in organizatiile culturale. Religia tine de cultura, deci e normal sa alegi personalul in functie de niste valori/interese care vor fi apoi implementate pe teren.
Problema este ca preotul este vazuti ca „omul lui Dumnezeu”, desi in realitate el este in primul rand si mai ales „omul bisericii” si i se cere sa faca/zica ce spune leadership-ul, nu ce gandeste/doreste el pe cont propriu. Preotul ajunge intre ciocan si nicovala, fiind obligat sa actioneze ca un artist profesionist. Si-atunci incepe „transformarea”, iar de-aici incepe alta discutie… 🙂
PS. … bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang… !
a Invatatorilor:))
care fac Pace:))) si cu Cezarul si cu Dumnezeu:)
Paul,
Imi place comparatia cu artistul profesionist. Asta face si asistentul social- sau ar trebui sa faca, daca ar fi bun-, fiind si el prins intre proceduri, legi, management si propria constiinta.
Sunt de acord cu online in privinta faptului ca preotia este (ar trebui sa fie) si o vocatie – o chemare ce ar trebui sa vina de dincolo de el – ca o nada aruncata de Dumnezeu, dar multi chemati, putini alesi. Chiar daca nu ii respingi, trebuie formati – as zice holistic, nu doar teologic si moral- si asta se poate face in timpul faciltatii, dar mai ales dupa. Profesorii, mentorii ar trebui sa stie punctele tari, calitatile si punctele mai slabe ald absolventilor care devin preoti. Nu cred ca e suficient sa ii trimiti in parohii, sa aibe un duhovnic al lor. Ca sa se produca transformarea, sa devina artisti profesionisti, au nevoie si de ‘mentori’ – de continuarea uceniciei. Mentorii intru preotie nu-s identici cu duhovnicii personali. Cu un mentor ai discutii, conversatii, pui intrebari situationale- ce ai face tu, ce crezi ca ar fi facut Hristos daca era aici acum in satul asta –
SiMonica, fiecare preot creca are deja un ajutor de nadejde, pe chiar Invatator.
de acolo se pleaca, in jos…:)),
mentorul…care apare, daca apare doar unul, ca poate sint mai multi, sint doar pasi pe care Invatatorul ti-i daruieste.
creca tre sa privesti dincolo de fiecare mentor, de fapt creca privirea tre sa fie…nelimitata:))
–
si mai exista un caz, al termenilor fibonacci.
ca exista si dastia in preotie.
ei invata lectiile pe care chiar Cerul le preda, complexe…pesemne, daca in final rezulta un ‘termen fibonacci’:))
–
atunci cind Invatator e Cerul, nimic la modul absolut nu mai e intamplator, ci o lectie, un raspuns, o intrebare, o confirmare, o tragere de maneca…:))
–
exista biblioteci aninate pe peretii Inimii, iar ele sint povesti ale Daruirii, nu e necesara Acumularea, ci doar Prostia!:))))), caz in care Inteligenta, singurica-singurea, traduce, adesea in timpul lui Planck:)), din aceste vaste biblioteci:)), cunoasterea in acest caz fiind o…apa:)), care pur si simplu Izvoraste!:)))
–
pesemne ca tre sa acumulezi multa desteptaciune ca sa muti un munte…in mare:), insa se poate si altfel, caz in care tre sa-ti citesti in propria inima:))
preotia e o poveste a acumularii?
adica…tre sa te pui pe invatat?:))
–
sau e o poveste a daruirii, deci nu mai e una a acumularii, ci din contra, una a renunarii la valurile care acopra Oalele Creatiei…ce esti?! :)))
–
si io am vrut sa ma fac popa, dar nu mi a iesit:)))
ultima data m-am lamurit definitiv:)), cind am fost anuntat pe un sait ortodox ca…yin si yang e incompatibil cu ortodoxia:)), mi a fost clar ca nu mai ajung io sa ma fac popa in…viata asta!:))))
preotia e un dar,
iar darul.. e dar:))
el, mai nainte sa fie daruit pacilea pe Pamant,
e deja daruit in Cer!:))
Online, de acord cu tine ca preotia nu e o poveste a acumularii. Dar atunci de ce nu se regandeste misiunea preoteselor- sotiile de preoti. Nu este un titlu de onoare, cum este de pilda titlul de dna doctor atribuita sotiei de medic. A fi preoteasa cred ca e o transmitere de har, direct de la Treime. Ce spun acum nu are nimic de a face cu corectitudinea politica ori feminismul. Dar sunt destule preotese mai bune decat preotii- sotii lor. Nu ma refer la cunostinte de teologie – dar am cazut de acord ca preotia nu este o poveste a acumularii de ‘carte’. De ce nu sunt acele preotese lasate sa-si daruiasca talantii? Doar la facut de prescura, bucate pentru oaspeti si conversatie sunt bune? O preoteasa poate fi artistul-asistent social sub stare de gratie (har) al unei comunitati parohiale. De pilda cu copiii, adolescentii. Daca preotul face ore de catehism cu copiii, preoteasa e intr-o pozitie mult mai buna de a fi centrul de greutate- gravitatie intr-un grup de copii care isi aduc pe tapet grijile gandurile nelinistile, intrebari la probleme de viata specifice varstei. Fara ipocrizie sau teama. Sau implicarea lor in gasirea de solutii la problemele practice ale unei parohii. Ce idei grozave – unele traznite- pot avea copiii, adolescentii.
Nu e vorba de a fi terapeut, etc. Ci o persoana de incredere, apropiata, care poate plange cu cei ce plang, rade cu cei veseli, care poate incuraja, da incredere, ridica moralul, si ii poate invata pe copii sa gandeasca….bine dar cu capul lor.
daca vrei sa cauti o preoteasa, caut o in sinele preotului.
e acolo sau nu e deloc.
–
nu exista preotese, ci doar mame, iar a fi mama e harul suprem.
e imposibil ca dorinta unei mame de a naste Ilene Cosanzene si Feti Frumosi sa nu se implineasca, chit ca asta poate dura pana la sfarsitul veacurilor.
care e mai intai,
omul? sau talantii!
–
ce-ti pasa care ti-e definitia, omule, daca ce ti se cere e sa inmultesti talantii?!
–
exprimate!
si ai doar o grija!, exprima te asa cum simti ca esti!
–
ce poti face mai mult decit ‘sa te misti’, oricare ar fi definita ecuatia de miscare ce-o porti in…inima, in minte,…, oriunde-ar fi ea?!
–
Mintea e minte si Inima inima.
mai intai Mintea si apoi Inima, chiar daca locul Mintii e in Bratele Inimii, vesnic.
mintea Inimii e chiar Mintea!
Inima n-are minte, mintea ei e chiar Mintea care isi are cuibul in chiar Bratele ei 🙂
Sa nu li se mai spuna doamna preoteasa atunci. Sa se scoata cuvantul din dictionarul limbii romane si din limbajul oamenilor.
Nu o vor face. Pentru ca sotiile preotilor devin preotese, prin chiar taina cununiei.
Si Tangoul nu e Vals.
Good night.
:)))
de ce-ar vrea Mintea sa fie Inima?:))
de ce-ar vrea Inima sa fie Minte?:)
–
deci ele, imbratisate, staaau asaaaa si se gandesc ca…sa fie mintea, inima, iar inima, minte?:))))
–
daca ceva e plin ochi!, in mod absolut plin ochi!, de ce-ar zice el ca e gol?!:))
aia care ajung sa dea examenul la teologie sint de doua feluri:
-unii sint deja popi,
-ailalti n-o sa ajunga niciodata:)))