Ce-i „frumos” și germenilor le place

Frumusețea e o chestiune de gust, iar gusturile nu prea se discută, deși în anumite circumstanțe discuțiile chiar se impun. În mare vogă se află înfrumusețarea mâinilor. Puterea de seducție nu pare să emane atât de la mâinile îngrijite și frumos manichiurate, cât de la degetele alungite de unghii pictate în toate nuanțele curcubeului și garnisite cu o puzderie de bizarerii. Mulți insistă să-și etaleze tot ce posedă în materie de inele, brățări, ceasuri și piercinguri, că doar pentru asta și le-au procurat. Iubitorii de podoabe manuale și de apendice digitale — supranumite și unghii tehnice sau unghii cu gel — sunt numeroși, altminteri n-ar exista puhoiul de oferte. Și totuși, oricât de mult și-ar încânta purtătorii și respectiv privitorii, în câteva domenii de activitate astfel de anexe ar trebui să fie tabu. Unul dintre resorturi este îngrijirea sănătății. Cine vrea binele pacienților, al propriei familii, ca și pe cel personal, ar trebui să cumpănească serios dacă își asumă riscul unor posibile ucideri din culpă, sau dacă preferă să rămână cu mâinile… goale și cât se poate de curate.

Nicăieri nu se simt mai protejați microbii decât acolo unde nu-i ajung apa, săpunul și dezinfectanții: sub unghii/bijuterii și respectiv în fisurile microscopice ale lacului, gelului și altor… polimeri. Oricât de mult s-ar insista pe curățenie și oricât de imaculat ar apărea totul la inspecție, tot mai rămân suficiente nișe unde germenii se pot adăposti și dezvolta în voie. Cu cât mai vechi materialul și cu cât mai agresive manoperele de „igienizare”, cu atât mai multe și mai mari breșele care transformă accesoriile într-un cal troian pentru oportuniștii microscopici. În general nu trebuie să ne lăsăm impresionați de curățenia optică, fiindcă ea e rareori semn cert de igienă ireproșabilă. De mult prea multe ori aparențele înșală, iar costul se traduce în vieți omenești. Au costat deja, după cum ne informează literatura de specialitate.

Ce (nu) s-a găsit în/sub unghiile lungi, lăcuite și… false? Ecosisteme întregi populate cu stafilococi, enterococi, E. coli, klebsiella, serratia și alte bacterii fecale. N-au lipsit nici virusurile hepatitei B și C, și nici HPV. Aceeași faună mișună și sub bijuteriile ce decorează degetele și încheieturile mâinilor. Lacul și lipiciurile nu doar că împiedică o inspecție corectă și completă a conformației unghiei, dar devin poroase cu timpul și se transformă în veritabile crescătorii de germeni. Nu mai vorbim de faptul că respectivele podoabe pot răni pacienții și sfâșia mănușile medicale, lipsind de protecție atât pacientul cât și purtătorul. Ori de câte ori se înregistrează un focar de infecție nosocomială, ancheta epidemiologică poate lua proporții considerabile și poate consuma un volum uriaș de resurse, incluzând un număr extrem de mare de probe recoltate de la pacienți, personal și mediul înconjurător. Iată câteva spicuiri din literatura medicală și câteva exemple de tragedii care ar fi putut fi evitate, dacă n-ar fi intervenit… înfrumusețarea mâinilor:

• În 2001, pe secția de ATI-Neonatologie a unui spital din New York izbucnește un focar epidemic care durează 3 luni și însumează 19 pacienți. Nouă dintre ei au prezentat forme invazive de boală, 6 au dezvoltat septicemie. Analizele au evidențiat Klebsiella penumoniae multiplu rezistentă la antibiotice – o bacterie care colonizează adeseori tractul intestinal al pacienților și/sau personalului și poate fi răspândită cu ușurință, dacă nu se respectă regulile de igienă. Pentru identificarea „vehiculului” au fost recoltate probe de la toți cei 158 de membri ai colectivului de îngrijire. Acesta a fost identificat în unghiile lungi și respectiv artificiale a două asistente medicale. După remediere (scurtarea/înlăturarea unghiilor) focarul s-a stins și n-a mai fost detectat niciun caz de contaminare.

• Aceiași germeni, secția de neonatologie a unui spital din Brazilia, 2009. Focarul cuprinde 27 de pacienți, iar măsurile vizează dezinfecție extinsă ce cuprinde toate obiectele și suprafețele cu contact (in)direct cu pacienții, precum și inspecția mâinilor celor 48 de membri ai personalului medical. Nouă persoane prezentau leziuni cutanate, una dintre ele avea o micoză (infecție cu ciuperci microscopice) la nivelul unghiilor. S-a dovedit că micoza fusese nișa ecologică în care se refugiaseră bacteriile incriminate (lucru explicabil prin pierderea integrității țesutului), iar tratarea acesteia a pus capăt focarului.
• Secția de chirurgie toracică a unui spital din Michigam, 2001. Epidemia s-a extins pe nouă luni și a fost cauzată de un microb foarte temut în mediul spitalicesc – Pseudomonas aeruginosa –, care a infectat plăgile operatorii a 16 pacienți. La cinci dintre ei infecția s-a extins în profunzimea sternului, la șapte a ajuns în mediastin (spațiul dintre plămâni), într-un caz a afectat inima, și în altul s-a soldat cu septicemie. Cinci pacienți n-au mai putut fi salvați. Ancheta epidemiologică a dat de lucru nu numai echipelor de igienă, ci întregului personal din blocul operator și de îngrijire și a costat mii de ore de muncă. Prelevarea de probe a inclus ca de obicei în astfel de cazuri aparatura, instrumentele, mobilierul, materialul sanitar și biologic recoltat de la pacienți și personal. Singura verigă comună s-a dovedit a fi o soră medicală cu o micoză la unghia degetului mare, defect pe care posesoarea îl camufla prin aplicarea regulată de lac și geluri. Costisitoarea problemă s-a rezolvat de-abia după izolarea purtătoarei și îndepărtarea chirurgicală a unghiei.
• Același Pseudomonas aeruginosa declanșează o epidemie de proporții pe secția de terapie intensivă neonatală a unei clinici universitare din Oklahoma City în anul 2000. Cohorta afectată numără 46 de pacienți, 16 decese. Aceeași anchetă de proporții, sute de probe analizate, dintre care doar două au dat o oarecare orientare: Bacteria a fost identificată în sifoanele a două chiuvete. Aceste rezultate au condus la recoltarea de tampoane de la 104 persoane. Căutarea s-a concentrat pe mâini și urechi, întrucât bacteria e cunoscută a prefera acele locuri. Și aici calul troian l-au constituit unghiile lungi — atât naturale cât și artificiale — purtate de două dintre asistentele medicale.
• Secția de chirurgie cardiacă a unui spital din Londra înregistrează în 2003 șase cazuri de infecție de plăgi operatorii cu o bacterie pe nume Serratia marcescens. Toate aveau ca numitor comun un asistent care nu se putea despărți de două inele nici măcar în sala de operație. Analizele au detectat bacteria sub respectivele podoabe care — spun alte studii — fac ca numărul de germeni rămași după dezinfectare pe mâna purtătoare de inele să fie de zece ori mai mare decât pe mâna pereche.

Problema unghiilor ca rezervor și vehicul de germeni se discută de foarte mulți ani. Din păcate, deși există mai mult decât suficiente dovezi despre riscul (inutil) adus în instituțiile sanitare de personalul care nu vrea să renunțe la împodobirea mâinilor, măsurile luate nu sunt prea consecvente, iar șirul epidemiilor continuă. La vremea pandemiei de C19 experții au readus în prim-plan igiena mâinilor și rolul acestora în transmiterea germenilor. O nouă incursiune în literatura de specialitate a reevocat contribuția unghiilor lungi și/sau false la potențarea infecțiilor nosocomiale. Cu cât mai lungi, cu atât mai bogată și mai diversificată flora microbiană adăpostită și transportată exact acolo unde nu are ce căuta: la pacienții vulnerabili.

Atât pielea, cât și unghiile – naturale și intacte — constituie o barieră excelentă în calea majorității patogenilor. Nu însă și atunci când integritatea le este alterată sau periclitată de cosmetice neadecvate și articole ornamentale. Orice afecțiune dermatologică (micoze, eczeme, erupții), precum și aplicarea de lacuri și geluri a căror integritate e afectată de spălări și dezinfectări frecvente, le transformă în poartă de intrare și rezervor de germeni oportuniști care pot pune în pericol viața celor cu imunitatea scăzută sau încă nedezvoltată precum nou-născuții sau prematurii. Firește că nimeni nu poate controla personalul medical ca la școală și nu poate prescrie lungimea unghiilor ori impune renunțatul la diverse podoabe. (Acolo unde echipele de igienă au emis interdicții din motive bine întemeiate, instanțele judecătorești le-au dat dreptate, dar de la interdicție până la eradicarea practicii e cale lungă.) Dacă ar exista mai multă conștientizare, prevenția și-ar găsi mult mai mulți adepți, fiindcă, să fim sinceri: cine mai poate dormi liniștit când știe că de la pasiunea pentru „frumusețe” se trage decesul unui pacient sau al mai multora, după cum mult prea des ne demonstrează realitatea? Cine insistă să arate ca un pom de Crăciun în orice moment și nu doar la ocazii speciale ar face bine să opteze pentru o altă profesie.