Ce mai face Klaus Iohannis în criză?

„Arată bine aicea”, zice Klaus Iohannis aflat în vizită la spitalul de campanie fără pacienți. Este lângă București, într-o zonă verde. L-au așteptat ofițeri ascunși sau la vedere, debordând a obediență la descălecarea acestuia în spitalul pregătit pentru a primi bolnavi cu COVID-19. Imaginile care se rostogolesc pe ecranele televiziunilor arată un președinte îmbrăcat cu o geacă din piele având o siglă de mărime considerabilă cu stema României în partea dreaptă, opus de inimă. Fiindcă nu mai suntem ceea ce am fost, acum strategii președintelui îl duc la un spital fără pacienți. Uitați imaginile din cărțile de istorie, atunci când liderii țării veneau în spitalele militare sau celelalte, cultivând grija față de soldații răniți, față de bolnavi. Aceștia erau ai lor!

Acum am patentat vizita unui spital gol! Și ca să fie complet, este însoțit de premier. Poate și de alți miniștrii, generali, etc. De ce ar trebui să viziteze conducerea statului un spital gol? Au expertiză în construirea spitalelor de campanie? Ajută cu ceva vizita lor acolo? Nu a mai rămas nimeni în țara asta care să aibă expertiză și să transmită stadiul construirii și funcționării acestui spital? Nu-l putea crede pe cuvânt pe ministrul său (al Apărării) despre construcția spitalului din Otopeni?

Ce ar face un bărbat de stat adevărat? S-ar duce la Spitalul Județean Suceava! Și la celelalte focare din țară! Nu să ia virusul, ci să îi încurajeze pe oameni. Să fie alături de ei. Să arate că luptă cu ei. Să pună presiune pe autoritățile locale în pregătirea măsurilor care trebuie luate! Cu orice riscuri! Pentru că este șeful CSAT!

Cuvântarea sa, ca de obicei anostă, eliptică este edificatoare. Spre exemplu a declarat: „Tocmai am vizitat acest spital, care, în timp record, a fost asamblat aici, în această locație.”
Păi dacă l-a vizitat acolo, nu era logic să fie asamblat acolo, în acel loc? Îi pasă cuiva în cât timp s-a construit spitalul sau dacă există și poate fi funcțional?

A rămas impresionat de ceea ce au realizat militarii și a concluzionat că: „România este pregătită pentru a face față cât se poate de bine acestei epidemii.”
Nu ne-a explicat ce înseamnă cât de bine? 100 de morți? 200? 1000? 10.000?
Apoi ne-a liniștit. Să nu râdeți! După criză se vor lua toate măsurile: pentru a avea dotările cu care să facem față oricărei situații, și unei epidemii, și unui dezastru.

În următoarea frază ucide gramatica: Și, în acest sens, îi asigur pe români că suntem pregătiți acum, dar în continuare vom lua măsurile pentru a fi și mai bine pregătiți.
Păi, dacă suntem pregătiți ce rost mai are să luăm măsuri pentru a fi și mai bine pregătiți?
Președintele ne oferă speranță! Autoritățile „sunt bine pregătite”. Nu ne-a dat detalii însă! Mie îmi place îndemnul său: Evitați să vă atingeți!

Apoi, după acest text citit pe care orice elev l-ar fi exprimat mult mai convingător, la concluzii, mândrul nostru președinte ne spune: „Este o perioadă grea, este o perioadă foarte grea.”
Asta în cazul în care o mai fi vreun român care nu o fi aflat cu ce ne ducem existența perioada aceasta!

Iar ca urare, la finalul textului ne spune: „Îmi doresc foarte mult ca și românii să fie din ce în ce mai bine pregătiți și să respecte aceste norme.”
Nu ne zice să fim sănătoși! Nu ne zice să scăpăm cât mai mulți! Nu își cere scuze că nu suntem nepregătiți pentru așa ceva!

Klaus Iohannis fiind o persoană cu calități multiple nu se poate apleca doar asupra crizei din sănătate. Sau cea economică. Fiind președinte, alege selectiv subiecte și tot așa „le rezolvă”. Dacă nu este bine, este vina guvernului sau a opoziției sau a celor care au votat cu Opoziția.

Prins cu treburi importante, mult prea importante, pe 25 martie Klaus Iohannis a dat decorații. Astfel, cu celeritate s-a aplecat asupra conferirii Medaliei Aniversare „Centenarul Marii Uniri”, respectiv privind conferirea Medaliei Comemorative „Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului”.

Fiind luna martie, știind că se împlinesc 102 ani de la Unirea Basarabiei cu România s-a gândit că nu strică să ofere câteva medalii aniversare „Centenarul Marii Uniri” câtorva instituții din Republica Moldova. Că se dau medalii cu Centenarul la 102 ani nu mai contează dar să dai Medalii de imagine poate fi important pentru președinte. Știți, este același președinte care nu a făcut nimic acum doi ani, când am sărbătorit Centenarul României Mari. Cei care am sărbătorit!

Klaus Iohannis având atributul coordonării politicii externe a României, ce a făcut pentru Republica Moldova? Cât am deținut președinția României la Consiliul Uniunii Europene am întreprins ceva în acest sens? Există vreo inițiativă din partea sa a unei relații privilegiate cu Republica Moldova? Pe când o vizită la Chișinău? Măcar una. Pentru că, și moldovenii sunt tot români!

Care or fi fost argumentele selecției celor medaliați de președinte? Nu ar fi normal să ne explice președintele pe ce criterii se acordă acestea? La o primă vedere nu găsesc nicio instituție din sudul României premiată ci doar cele conduse de dreapta. Apoi, ce a făcut Forumul Democrat al Germanilor din România pentru a primi o atât de importantă medalie? Sau Asociația Federală a Sașilor Transilvăneni din Germania? Sau Asociația Federală a Șvabilor Bănățeni din Germania?