Ce ne spune despre atentate „Assasination Manual”

Când  prin intermediul Documentului Interim Report Alleged Assasination Plots Involving Foreign Liders, întocmit și publicat în 1975, de Comitetul Church de investigare a activităților ilegale ale CIA, s-au dezvăluit tentativele de asasinat puse la cale de Agenție în timpul Războiului Rece, n-a fost prea greu de remarcat preferința preferința pentru otrăvire, în dauna împușcării.

Assaasination Manual, document intern CIA, reprodus în premieră de Thomas Gordon în „Les Armes Secrétes de la CIA. Tortures, manipulations et armes chimiques, Nouveau Monde Éditions”, 2006, nu include otrăvirea printre metodele de asasinat indicate.

Totuși, una dintre metode, Accidentale, se apropie de condiția căreia i se conformează otrăvirea:

„Accidentul calculat e tehnica cea mai eficientă. Dând e executat cu succes, stârnește agitație puțină și e investigat superficial.
Accidentul cel mai eficace e căderea de la o înălțime de 23 de metri sau mai mult (minim 20 de m) pe o suprafață tare. Puțurile ascensoarelor, casa scărilor, ferestrele care nu sunt blindate și podurile pot servi pentru asta.
Căderile de pe pod în apă nu sunt de încredere.

În cazurile simple, o întâlnire privată cu ținta poate fi organizată într-un loc precis. Actul poate fi executat cu o lovitură bruscă, viguroasă, în glezne, înclinînd subiectul peste bord. Dacă asasinul se plasează imediat în postura de martor care dă alarma, terifiat nu e necesar nici un alibi sau retragerea mascată. În caz de urmărir, îmbătarea sau drogarea țintei se impune. Trebuie avut în grijă ca nici o rană sau prejudiciu în afara celor produse de cădere să nu fie vizibile după moarte.
Căzutul în mare sau în ape rapide poate suficient dacă ținta nu știe să înoate.

Cel mai sigur e că asasinul să pară că vrea să-l salveze de la înec. Astfel, el se poate asigura că respectivul a murit, făcându-și rost de un alibi solid.
Dacă obiceiurile țintei o permit, pentru orice fel de accident planificat poate fi folosit alcoolul.

Căderile în fața trenului sau a metroului sunt în general eficiente, dar cer o cronometrare perfectă și scapă destul de rar unei observații neașteptate a altcuiva. Pentru a răsturna deliberat mașina țintei trebuie o cronometrare perfectă și se riscă declanșarea unei anchete. Dacă se umblă la vehiculul țintei, șansele sunt foarte mici. Ținta poate fi lovită sau drogată, apoi instalată în mașină; metoda e fiabilă doar dacă vehiculul poate fi împins de pe o faleză înaltă sau în apă adîncă fără martori.

Incendiatul intenționat poate cauza moartea accidentală dacă ținta e drogată și lăsată într-o clădire în flăcări. Metoda nu dă roade decât dacă clădirea e izolată și deosebit de inflamabilă”.

Pe locul doi între metodele de asasinat fără larmă sunt puse Medicamentele:

„În toate tipurile de asasinat, cu excepția celui terorist, medicamentele pot fi eficace. Dacă asasinul e de formație medic sau asistentă medicală și ținta e în grija lor, e o metodă ușoară și rară. O supradoză de morfină  administrată cu sedativ poate duce la o moarte fără probleme și greu de descoperit. Mărimea dozei e importantă dacă subiectul folosește narcotice în mod obișnuit.

Dacă ținta e băutor din greu, morfina sau un narcotic similar pot fi injectate când își pierde luciditatea, și cauza morții poate fi pusă adesea pe seama unei alcoolemii acute.
Otrăvurile specifice, precum arsenic, sau stricnină, sînt recomandate dar posesia ori procurarea lor e incriminată de lege. În plus, o doză precisă e problematică.”

Cu toate acestea, în cazul lui Fidel Castro, președintele Cubei, Patrice Lumumba, premierul Republicii Comgo, generalul Abd-al Karum Qasim, premierul Irakului, otrăvirea se conturează drept una dintre metodele preferate.

Cum se explică asta? Pentru CIA, asasinarea ridică din start o problemă. Toți ofertanții cereau să rămînă în viață după atentat. Ținând cont de asta, CIA a preferat de la început asasinarea prin otrăvire asasinării prin împușcare. Numai că – așa cum se va vedea – otrava reclamă din start racolarea unei persoane din anturajul liderului sau cu acces direct la lider. Asasinarea prin otrăvire presupunea prepararea unor pilulu cu otravă mortală, dar cu efect treptat și nu imediat, pentru ca atentatorul să poată părăsi insula în liniște.

Una dintre explicații trimite la  nota de esență a Operațiunilor puse la cale de Directoratul Planuri al CIA. Grija pentru a nu implica Agenția și prin asta Guvernul S/UA în scandalul produs de atentat. Otrăvurile preparate pentru asasinat n-au efect pe loc. Ele presupun fie îmbolnăvirea irecuperabilă, fie moartea lentă.

Pe lângă posibilitatea asasinului de a se extrage de la locul faptei, otrăvirea exclude ancheta imediată și curiozitatea presei, declanșate automat în cazul atentatelor zgomotoase: împușcare, aruncare în aer.
Chiar dacă se pune în mișcare o anchetă, pînă la descoperirea cauzelor trece suficient  timp pentru ca opinia publică să-și piardă interesul față de moartea liderului.