Agenția de evaluare financiară S&P a înrăutățit perspectiva ratingului României de la stabilă la negativă și a confirmat calificativul la „BBB-”, ultima treaptă din categoria recomandată investitorilor>

Ce nu au înțeles (încă) politicienii

Cu toate că șocul alegerilor din decembrie ar fi trebuit să trezească la realitate până și pe politicienii din Cimitirul Bellu, politicieni în viață nu au înțeles încă lecția predată cu atâta claritate de un electorat care și-a pierdut definitiv răbdarea.

Lecția, deși pare adresată doar politicienilor din partidele clasice, aflate la putere, este predată tuturor politicienilor, deci și celor din opoziție, fie ei de la AUR sau USR.

Deși politicienii suveraniști fac, momentan, un adevărat surfing politic pe cel mai mare val de simpatie publică de la Iliescu încoace, nu trebuie să uite că, mai ales în politică, ,,ce e val ca valul trece”, iar răbdarea și toanele mulțimii se schimbă precum vremea într-o zi de aprilie.

Pildă învățătoare pentru suveraniști ar trebui să fie soarta USR, precedentul partid antisistem, care a ajuns unde a ajuns din pricina incapacității de a înțelege cu adevărat ce vrea pe termen lung electoratul.

Regula este simplă și veche: alegerile se câștigă făcând apel la inima alegătorilor, pe când puterea astfel câștigată se păstrează făcând apel la buzunarele și interesele lor.

 

Chiar și în faza de acaparare a puterii, plimbarea simpatizanților suveraniști pe la demonstrații ajută, dar nu poate dura la nesfârșit. Valul va trece. Această efervescență de activism politic de stradă, absolut normală într-o democrație și semn că încă mai avem anticorpii unei societăți vii, nu poate fi susținută la nesfârșit și, inevitabil, consumă energiile susținătorilor.

Inevitabil, după ce mișcarea de stradă (sau de Tik Tok) își va fi consumat momentul său de maxim și de glorie (care încă nu a venit), va urma faza în care susținătorii cauzei vor căuta rezultatele sociale, beneficiile personale directe și palpabile, aduse de susținerea oferită partidului/omului în cauză.

Cu alte cuvinte, chiar din anul 2025, tabăra suveranistă, și aici mă refer la AUR, va trebui să și livreze la un moment dat ceva concret și palpabil pentru societate sau măcar pentru electoratul fidel. Altfel, ca un fotbalist talentat dar fără rezultate venite la timp, tabăra suveranistă, în frunte cu AUR, va fi trecută la echipa a doua a politicii și va împărtăși soarta USR, adică va fi mereu aproape, dar niciodată la putere.

Dacă la aceast fapt mai adăugăm și incapacitatea dovedită a AUR de a atrage electorat din afara bulei sale electorale clasice atunci devine clar că se vor plafona la un nivel de la care nu vor mai putea accede la putere. Astfel, ca și USR, vor accesa doar electoratul din bula lor electorală, electorat care, inevitabil, se va diminua pe măsură ce timpul va trece. PSD și PNL știu asta și au tot timpul din lume să aștepte, timpul curgând mereu în favoarea lor.

 

Revenind la problemele populației, deși politicienii, suveraniști sau ,,proeuropeni” (pardon de această ultimă expresie), ar trebui să le cunoască, mă tem că ori se fac a nu le pricepe ori nu au soluții concrete. Înțeleg că pentru a ajunge la putere trebuie să promiți mult și frumos, să zgândări coarda aia nenorocită și irațională din om, dar totuși, în cele patru rânduri de alegeri din 2024 eu nu am auzit măcar o singură soluție corect și complet formulată la o problemă reală a cetățenilor.

Ce am constatat, și la suveraniști și la proeuropeni, a fost o totală frică de a emite soluții asumate ideologic pentru problemele reale din societate. Tot ce am auzit au fost idei foarte generale, unele chiar extrem de seducătoare, dar, în esență, doar cântece de sirenă menite să atragă voturile și nimic mai mult.

E ca și cum politicienii au decis că cel mai bine este să ducem politica în zona unui serial de televiziune, cu personaje imaginare, cu scenarii spumoase, în zona fantasticului absolut și fără nicio relevanță pentru realitatea de zi cu zi. În această notă, alegerile din 2024 au dat impresia că s-au derulat în spațiul virtual, precum jocurile video, ca și cum nu ar exista consecințe pentru ideiile politice vehiculate (sau pentru lipsa lor), ca și cum votul nu ar avea urmări în lumea reală.

Singura trezire la realitate din telenovela ,,Alegeri 2024” a fost decizia sistemului de a anula brutal alegerile pentru președinte, ceea ce ne-a cam scos din priză televizorul la care priveam relaxați telenovela cu pricina. Dar și trezirea asta la realitate a durat doar câteva zile, fix ca orice minune românească.

 

În acest context de bâlci și ignorare crasă a problemelor populației, dacă este să avem în vedere rolul partidelor de opoziție, în principal AUR și USR ar fi cei mai motivați să afle ce vrea de fapt poporul român în 2025 și ce ar trebui să-i furnizeze, nu doar să-i promită.

Senzația mea este însă că ambele partide de opoziție, de la care mai am o brumă de speranță, stau refugiate în zona lor de confort, în bula lor de electorat, și nu riscă să adreseze problemele și așteptările reale ale întregii societăți.

AUR promite demnitate, independență, suveranitate, respect, coloană vertebrală în politica externă. USR repetă aceleași teme și promisiuni cu care ne plictisește de cinci ani.

Să vrea românii doar asta? Eu nu cred, deoarece, din păcate, cu aceste promisiuni nu se pot crește copii, plăti rate, cumpăra mâncare, haine, benzină, medicamente.

 

Fără a avea pretenția că știu exact ce vrea poporul și că pot da aici o listă completă a cerințelor sale, totuși, așteptările mele de la un program politic serios, de la o mișcare politică de opoziție, implică și ceva elemente de realitate, de pragmatism economic și social.

Din acest motiv, cred că partidele și politicienii ar trebui să mai coboare de pe Tik Tok pentru a vedea că în România nu se trăiește chiar așa bine și nici doar cu demnitate națională și anticorupție.

Și ce probleme au de rezolvat! Recesiune, inflație mare, deficit monstru, putere de cumpărare prăbușită, mâncare scumpă, energie scumpă, benzină scumpă, case scumpe, credite scumpe, salarii mici, educație la pământ, sănătate de formă, discrepanțe sociale enorme, reformă fiscală lipsă, reformă administrativă abandonată, schimbări climatice, schimbări tehnologice, o nouă ordine mondială, un Trump pe care încă nu știm cum să-l abordăm, perspective economice sumbre, greve, conflicte sociale mocnite, două românii gata să se ia la trântă, și câte și mai câte. Toate acestea zugrăvesc un orizont gri pentru români, senzația fiind că ne paște un viitor sumbru, fără oportunități de a o duce mai bine, plin de insecuritate și necunoscute.

 

De la PSD, PNL, UDMR nu mai aștept nimic. După trei decenii de stat la putere cred că este evident pentru oricine că ori nu știu, ori nu pot, ori nu vor, ori nu-i interesează.

USR s-a închis în bula sa electorală și acolo cred că o să și moară. Pur și simplu discursul patriotic, suveranist, nu-i prinde și, izolați în bula lor, nici nu-i cred capabili să înțeleagă și să rezoneze la problemele omului de rând.

La vârsta mea nu mă mai pot iluziona nici cu ideea că AUR și Călin Georgescu pot hrăni o țară numai cu demnitate și suveranitate națională și nici nu văd semne clare că AUR a înțeles că o națiune nu se poate ține doar cu patriotism și mămăligă cu ceapă.

Dacă AUR nu vine și cu soluții pentru problemele de bază ale societății și cu oameni capabili să le și implementeze, atunci, în maxim un an, valul suveranist se va domoli de la sine și atunci va veni momentul decontului cu electoratul. Sper că AUR a înțeles asta și pricepe că acesta este planul PSD – PNL, anume de a lăsa timpul să treacă și de a eroda natural AUR. Manevra a funcționat cu USR, de ce nu ar funcționa și cu AUR. Mai mult, cred că PSD și PNL ar putea înghiți și un Georgescu președinte și cred că, de fapt, ar fi mai confortabili cu un Georgescu izolat politic la Cotroceni decât cu un Antonescu jucător și cu influență mult mai mare în Parlament. Ce nu pot înghiți ei este un partid care chiar face ceva la nivel de probleme reale și astfel îi demască drept incapabili și ineficienți.

 

Deci, dincolo de acest val de simpatie pe care s-a urcat acum AUR se cască o mare văgăună de credibilitate politică din care nu se poate ieși decât dacă acest partid (sau altul) va înțelege și va rezolva problemele reale și profunde ale societății, economiei și cetățenilor.

Aceasta presupune ca un partid chiar să se ia la trântă cu problemele structurale ale societății românești. Din păcate, nici AUR și nici USR nu au arătat că vor asta deși aveau tot interesul să vorbească despre ele și să vină cu soluții.

 

Tot din păcate, de pe scena opoziției parlamentare românești lipsește o mișcare politică autentică de stânga, suficient de puternică pentru a adresa problemele de mai sus.

Ca urmare a fenomenului Trump, pierzând temele ,,clasice” și superficiale cu care ne-a tot enervat în ultimele două decenii, o eventuală opoziție de stânga nu ar mai fi avut de ales și s-ar fi cantonat puternic pe singurele teme disponibile, anume cele sociale și economice. Neavând luxul unor teme ofertante precum suveraniștii, de voie, de nevoie, stânga ar fi trebuit să ia taurul de coarne. Deci, ar fi fost extrem de important pentru sănătatea sistemului politic românesc să fi avut acum în Parlament o alternativă serioasă de stânga, mai ales că de la baronii, aristocrații și conservatorii din PSD chiar că nu mai avem ce aștepta.

Din păcate, nu avem un partid puternic de stânga în Parlament și cred că nici nu o să avem până ce partidele de acum nu vor duce țara total de râpă și într-un punct din care doar soluțiile de stânga o vor mai putea scoate.

În concluzie, cred că politicienii momentului fac o greșeală enormă când se bazează pe două lucruri: 1) – că valul suveranist va dura la nesfârșit și că va fi suficient ca să satisfacă populația și 2) – că, după ce acest val va trece natural, electoratul dezamăgit și de acest trend politic eșuat se va întoarce în brațele partidelor clasice PSD și PNL.

Nimeni nu poate ști ce va urma după valul suveranist și cei 4 ani de mandat al lui Trump dar, e foarte posibil să asistăm, în maxim cinci ani, la o revenire în forță a social-democrației veritabile. Cred că dacă eram deștepți și ne cunoșteam cu adevărat problemele și prioritățile, aveam deja o alternativă de stânga în Parlament și scăpam astfel de următorii cinci ani de frământări și experimente.

Desigur, pentru asta ar trebui ca electoratul din păturile de jos și de mijloc ale societății să realizeze că interesele sale sunt de fapt în zona de stânga veritabilă și nu de dreapta și că stânga nu înseamnă doar PSD, ,,sexomarxism”, comunism sau întoarcerea la vremurile de dinainte de 1989.

Dar aceasta este deja altă discuție ce va face obiectul unei viitor articol, în care vom vorbi despre ce nu a înțeles (încă) electoratul.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Ce nu au înțeles (încă) politicienii”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *