Recensământul agricol general, care începe luni, va stabili cât teren agricol din România se află în proprietatea străinilor

Ce rămâne în urma dascălilor. Povestea unui foișor

Amintiri despre oameni cu care m-am intersectat în această viață.

Cu vreo 5-6 ani în urmă câștigasem proiectul „Foișorul Piticilor”, finanțat de Raiffeisen Comunități, având alături colegi inimoși și comunitatea locală, care ne-a susținut în faza de vot. Dar, ca orice proiect finanțat, avea un buget de cheltuieli foarte clar stabilit și aprobat. Orice abatere însemna sancționarea mea, ca și coordonator al proiectului. Când m-am apucat de trebușoara asta, din dorința de a realiza un spațiu pentru activități în aer liber în curtea corpului B al liceului (curte neatrăgătoare pentru copii), nu m-am gândit în ce mă bag, câtă muncă necesită punerea în aplicare. Nu a fost ușor, dar am răzbit! Proiectul nu avea bani alocați pentru placa de beton care trebuia să fie turnată la bază, că să fie o construcție rezistentă și sigură pentru copii. Școala nu avea bani așa mulți. Cineva m-a îndrumat să merg la domnul Conțac. Ajutase pe mulți, având o afacere privată în acest domeniu. Zis și făcut! Am mai luat două colege și ne-am dus. Când i-am expus dorința noastră, domnul s-a uitat la mine mustrător, întâi m-a judecat bine pentru nechibzuința mea și apoi mi-a întins mâna de ajutor. Mi-a spus: „Te văd femeie la o vârstă. Cum ai pornit să faci asemenea lucru doar cu ceaun și apă? Crezi că merită ceea ce faci? Eu am ajutat o mulțime de oameni și acum mulți nici nu mă mai cunosc”. Am început să plâng (eu plâng repede pe fond emoțional) și i-am spus că, ceea ce fac nu este pentru mine, ci pentru copii, pentru educația lor. A stat un pic pe gânduri, m-a întrebat ce am nevoie, care este suprafața și când am nevoie. În sâmbăta în care mi-a promis, a trimis ditamai mașină cu beton (cifaron parcă se numeşte), plase de sârmă, alte materiale și oameni. Și așa am început foișorul. Unii ar spune că a avut de unde. Aşa este! Dar a ajutat! Putea să ne refuze. Nu avea niciun interes. Apoi, cu oameni de bună credință, cu muncă multă și cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să realizăm un foișor minunat, un spațiu deosebit pentru activități în aer liber (absolut necesare în vremurile noastre), unde încap 60 de copii. Apoi și curtea școlii a devenit tot mai frumoasă. Doamna de serviciu, mare iubitoare de frumos, ajutată și de noi, a plantat fel de fel de flori și arbușți.

Dumnezeu să-i răsplătească din plin pe toți cei care mi-au fost alături în realizarea acestui proiect! Totul, din dragoste pentru copii!

(Florentina Dănilă, fostă profesoară la Liceul Pedagogic „Nicolae Ioga” din Botoșani)


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Ediție specială cu Adrian Năstase | „Prin tribunale ca prin viață” cu Mihaela Olaru
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Apariție editorială de excepție

„Cronica de la Salcâmu Mic” de Sabina Ivașcu. Pentru detalii apăsați pe poza de mai jos: