Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”

Ce simplu e să-i dai copilului tău telefonul, tableta și nu darurile pădurii

Îi privesc pe dragii mei elevi și, uneori, ochișorii lor sunt tare obosiți…. Și știu de ce. Telefonul, tableta, televizorul. Așa că, aleg o altă cale să le amintesc sau să le ,,trezesc” interesul pentru natură. (Vreți să vă spun o poveste?)

Le povestesc despre motanul meu, pe care îl cheamă DeNicăieri… A apărut flămând, la Strâmba, dintre baloți… I-am dat să mănânce și a rămas cu noi. Apoi ne-a dovedit că este un motan adevărat și prinde șoareci. Și e deștept foc, iar pentru că noi stăm lângă pădure ne vizitează des vulpea. Iar într-o dimineață l-a prins vulpea pe DeNicăieri. Care, înzestrat cu ,,puteri magice”, așa le-am povestit copiilor (de fapt, a fost o lecție reală despre supraviețuire), a luptat și a scăpat. Iar noi am hotărât să-l numim și Viteazul. Astfel, toate aceste lucruri le poți vedea, trăi, simți, dacă ești afară, în natură, pe câmp, lângă pădure etc. Niciun joc, pe telefon, tabletă, PC, laptop etc, nu-ți poate dărui atât de multe emoții, amestecate.

Din toate acestea, parcă cel mai câștigat este Viteazul, toată ziua cere mâncare și se alintă. Dar și copiii, abia așteaptă să îi duc la Strâmba să alerge, să caute vulpea, să caute comori ascunse sub trunchiuri de arbori ori pietre, să admire uliul liber zburând, să alerge pe poteca dinspre pădure, să exploreze pădure. Și numărăm zilele, folosind frunze din pădurea de la Strâmba, scriem: ,,MAMA”,  cu boabe de măceșe de pe câmp pictăm bucățele de lemn șlefuite, din pădure. Iar când afară plouă, ne jucăm, în echilibru, balanța, pe trei bucăți de lemn șlefuit, legate printr-o sfoară, model Montessorian cu miros de rășină sănătoasă. Astfel, pădurea mea dragă a devenit pădurea noastră dragă. Iar copiii îi cântă:

„S-a urcat copilu-n pom
Sus! Sus! Sus!
Și pe-o creangă el s-a pus
Sus! Sus! Sus!

Îi părea grozav de bine,
Și striga: cine e mai sus ca mine?
Și râdea”.

Închei cu gândul la copii, la pădure, la Viteazul. Fără telefon, tabletă, televizor, măcar câteva ore, măcar câteva zile. O frântură de timp, în orice anotimp!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Ce simplu e să-i dai copilului tău telefonul, tableta și nu darurile pădurii”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *