Ce urmează. Noutățile o să apară abia odată cu declanșarea violențelor de masă

SUA anunță cumpărarea a 150 de milioane de teste rapide. Foarte frumos. Credeți că o să scadă numărul de cazuri și o să dispară măsurile aberante luate de guvernatorii statali? Cu siguranță nu, ba chiar dimpotrivă. Pentru că testele rapide sunt bune doar dacă sunt folosite într-un anumit scop (determinarea unei posibile infecții în perioada critică), după cum ne arată câțiva dintre puținii specialiști băgați în seamă de presa de largă circulație. Specialiști care susțin totodată că testele PCR sunt folosite greșit și, mai ales, prelucrate fără rost: „Testele cu un prag atât de ridicat [al ciclurilor de prelucrare – 35 sau peste] pot detecta nu doar virusul viu, ci și fragmente genice, rămășițe ale unor infecții, care nu reprezintă niciun pericol.” (Paradoxal, există și voci care susțin contrariul – numărul mic de cicluri produce rezultate fals pozitive.) Conform cercetărilor făcute de acești specialiști (în instituții diferite), modalitățile actuale de testare conduc la o proporție copleșitoare de rezultate fals pozitive: 70 până la 90%. Dacă luăm în considerare astfel de informații putem face neașteptat de multă lumină în noianul de date inconsecvente și contradictorii. Și atunci despre ce „infectați” și despre ce „focare” vorbesc presa și autoritățile? S-ar părea că e vorba pur și simplu de populații care, din diverse motive, „pică la zar”. (Există o modalitate foarte simplă de a confirma acest lucru: reproducerea fidelă – prin oglindire – a politicii de testare acolo unde nu sunt focare. Dar autoritățile sanitare nu vor informații relevante, ci panică).

Autoritățile nu se împiedică, însă, într-o asemenea buturugă, pentru că plutesc mult peste realitatea înconjurătoare și sunt mult prea determinate să ajungă la țintă. Care, apropo, nu e sănătatea populației, ori salvarea cât mai multor cetățeni. Dacă ar fi avut astfel de ținte, ar fi luat măsuri în urma nenumăratelor studii care arată că măsurile de „combatere” au produs deja mai multe victime decât virusul, iar în viitorul nu foarte îndepărtat acest bilanț o să capete proporții dramatice. Ar fi tras niște concluzii după șase luni de spitale pustii, rezultate contradictorii și profeții neîmplinite. Ar fi făcut ceva ca să ușureze traiul cetățenilor, nu să-l transforme într-un coșmar cotidian. Și, cu siguranță, s-ar fi străduit să evite repetarea sistematică a greșelilor.

Dar problematica testelor devine minoră când intră în scenă măsurile de luptă. Toby Young, „capul răutăților” la Lockdownsceptics.org, a scos la lumină un articol științific, pe cât de vechi, pe atât de relevant, fie și doar pentru faptul că autorii au prelucrat toată informația cu mult înainte ca aparatul propagandistic actual să fie montat pe scena planetară. Articolul merită citit integral, pentru că evaluează toate măsurile din portofoliul dictaturii actuale, mai puțin „urmărirea contactelor”. Lucru explicabil, dat fiind că în 2006 conceptul era difuz, iar mijloacele tehnologice de culegere a datelor nu căpătaseră greutatea de azi. Să aruncăm o privire.

Ni se spune că una dintre cele mai eficiente măsuri este izolarea bolnavilor în spital sau acasă, dacă nu au forme grave ale bolii. (De reținut: e vorba de bolnavi, nu de persoane declarate „infectate” în urma unui test cu marje de eroare uriașe, nespecific și pe deasupra proiectat pentru cu totul alte scopuri decât diagnosticul.)

Spălatul pe mâini și eticheta respiratorie sunt recomandate, deși „nu există dovezi că spălatul pe mâini împiedică răspândirea gripei într-o comunitate [mai largă]”.

La capitolul Măsuri de carantinare pe scară largă este citată concluzia unui grup de lucru al OMS: „Izolarea forțată și carantina nu sunt nici eficiente, nici practice.” (Bineînțeles, recomandările și, în general, cunoștințele OMS pot fi diametral opuse la diferență de câteva luni, deci putem uita de asta.)

Despre carantina la domiciliu ni se spune că poate fi o măsură rezonabilă pentru cei care au intrat în contact cu bolnavi, dar în același timp se menționează că, deși pare logică, această măsură „ridică probleme practice și etice semnificative”.

Restricțiile de călătorie – închiderea aeroporturilor și filtrarea la frontieră – „nu au fost eficiente niciodată”. Este citat din nou grupul de lucru al OMS, care adaugă că „e foarte probabil să fie și mai puțin eficiente în epoca modernă”.

Interzicerea adunărilor publice: „…nu există indicii că astfel de măsuri au vreun efect decisiv asupra gravității sau duratei epidemiei.”

Închiderea școlilor ne-a oferit în istorie rezultate contradictorii, niciodată pe măsura celor așteptate: de la „rezultate pozitive pentru o singură zi” până la „mai multe cazuri printre elevi [rămași acasă] decât în timpul frecventării școlii” la Chicago în 1918.

Păstrarea distanței între persoane (1-2 m): „…eficiența acestei măsuri este necunoscută.”

Folosirea măștilor și a echipamentului personal de protecție: „Măștile și alte echipamente de protecție sunt esențiale pentru controlul transmiterii gripei în spitale.”

Concluzia autorilor? „Principiul suprem: Experiența a dovedit că, atunci când se confruntă cu epidemii sau alte evenimente nefavorabile, comunitățile răspund cel mai bine dacă se intervine cât mai puțin posibil în funcționarea lor normală. Elemente critice sunt conducerile politice și sanitare puternice, capabile să liniștească populația și să asigure serviciile medicale necesare. Dacă vreunul dintre aceste elemente nu se ridică la nivel optim, o epidemie controlabilă se poate transforma într-o catastrofă.”

Desigur, racila de azi „nu e o gripă”. Ăsta pare să fie refrenul anului. În același timp, îi vânăm pe cei care au simptome de gripă, facem comparații între victimele CV-19 și victimele gripei și luăm măsuri similare cu cele din cazul gripei, cu diferența că exagerările ating proporții colosale. În plus, dacă ne-am comporta la fel în cazul unui virus gripal sezonier – teste PCR, numărarea decedaților cu exagerări absurde, trâmbițarea cifrelor de dimineața până seara etc. –, rezultatele ar fi similare, ba chiar mult mai rele în anumite sezoane (ca 2017/2018, de exemplu). Iar dacă ne-am ocupa la fel de atent și de tuberculoză am face cunoștință cu circul total.

Pandemia prostiei globalizate merge înainte. Cine așteaptă să se termine odată – și între timp capătă chiar și dispoziția de a se lăsa vaccinat experimental – se înșală. Uită că la nivel mondial autoritățile politice și sanitare rămân surde la orice informații ca cele de mai sus, care spulberă toate scremerile lor scenaristice, oricât de credibile sunt sursele și oricât de puternice sunt dovezile.

La noi, cel mai mare medic dintre polițiști și cel mai mare polițist dintre medici continuă să dirijeze – costumat când în civil, când în uniformă militară – corul bocitoarelor surde care înspăimântă populația slabă de înger și incapabilă să se informeze corect și pun vina pentru situația înrăutățită de propriile măsuri în cârca oricui se nimerește să fie dușman de serviciu în ziua respectivă: partide politice care n-au nici în clin nici în mânecă cu măsurile ori cu sănătatea publică, turiști, petrecăreți de ocazie, tineri nesăbuiți ș.a.m.d. Dar, din nou, nu suntem chiar așa de originali în spațiul internațional. Și la case mari se procedează la fel.

Ce urmează? Deschiderea și închiderea școlilor (nu neapărat în ordinea asta), alegeri libere în registru comic cu participare foarte limitată, noi experimente pe populații largi, sărăcirea săracilor și îmbogățirea bogaților, valuri peste valuri de meștereli pandemice foarte lucrative pentru puternicii momentului și o iarnă (vară în emisfera sudică) cu multă, foarte multă vrajbă. În afară de prilej, nu e nimic nou în rețeta stăpânirii. Noutățile o să apară abia odată cu declanșarea violențelor de masă.