Cea de la capătul firului

Mi-a dat întâlnire la o răscruce de drumuri, lângă o cabină telefonică parte a vestigiilor istorice moderne, despre care unii, care au smintit poporul cu televizorul, au crezut că-i poate duce în lacrima lui Mercur. Pe acolo se învârteau de obicei utilizatori de substanțe halucinogene, îmbătrâniți în năravuri, rămășițe de corpuri în căutare de un ultim tras în piept. Mare parte și-au pierdut membrele, după decenii de injectare. Străduțele din jur arată ca o colonie de amputați, în scaune cu rotile furate sau moștenite de la cei care nu s-au mai putut ridica de jos. De pe unul dintre ei pielea se jupuiește ca funinginea de pe lozurile răzuitoare. Ea e tânără, uitată între nouăsprezece trandafiri. Ține mâna stângă în prohabul unuia care împarte cu ea o țigară de hașiș. Mă vede, lasă totul baltă și se apropie de mine, cu mâna întinsă. Refuz să dau mâna cu ea. Râde șăgalnic, cu capul lăsat pe-o parte:

-De când nu ai mai pus mâna pe o banană?

I-am citit povestea. Născută din droguri și banană, scoasă de mamă-sa la produs de când avea unsprezece ani. Deși are un aer de prostuță, e mai deșteaptă decât mulți dintre cei pe care îi servește. Le curăță buzunarele.

-Nu a fost nevoie, Iosif le-a spus tuturor că era vorba despre o relație la distanță.

-Iosif ăsta e soțul tău?

-Nu, Doamne ferește, e un tip despre care am citit într-o carte. Am lăsat niște cărți la azilul de noapte, știu că-ți plac poeziile.

-Aaaaa, tu ești doamna aceea …

Între timp apare el. Câțiva uitați în acte, peste șaizeci de ani.

-Sper că nu ai fost nepoliticoasă, doamna mă ajută cu actele și cu procesul.

Tâlhar ajuns, pe mărturiile celor din subordine, doar martor la proces. Împreună cu avocatul, l-am sfătuit să se prezinte. Au ceasuri la mână, dar nu știu să le citească. Cele mai multe sunt suflate cu aur și sfârșesc la amanet. Pentru fraieri, sunt moștenire de familie.

-Mă scuzi, spune ea, obrajii îi dogoresc și pare atinsă de febră.

O mașină oprește la semafor și el îi face semn să urce. Servicii la minut contra droguri.

-Un prieten, spune el, deși știe că nu cred nimic din ce spune. Știu totul despre ei, dar lui îi place să se joace. În general cu el însuși, dar să fie și spectatori.

Bunăvoința mea angajată, după ani de calificări, în marea rețea de filantropie remunerată de tip sorosist, adică cu profit, îi pasează o listă cu azilurile de noapte. Primăria și Poliția îi adună de pe străzi; în limita locurilor și a negocierilor îi cazează în locuințe temporare, de unde de cele mai multe ori evadează. Chiar dacă le sunt oferite locuințe sociale, preferă drogurile, scandalul și traiul în aer liber.

Începe să plângă.

-Sunt gelos, mă înșeală cu alții.

El îi vinde serviciile. Și nu numai ei, dar și mamă-sii. Plâng drogurile din el. Îl las să se liniștească. După o astfel de explozie sentimentală, nu mai departe de săptămâna trecută, mi-a arătat cum să deschid ușile cu cardul de credit.

Cei de la serviciile sociale i-au găsit un loc într-un hostel, contra promisiunii de a se prezenta la proces. Lui îi e frică că îi vor tăia piciorul, s-a umflat, s-a infectat și îl doare. Poate plângea de durere.

Îl vizitez la hostel, cu câteva zile înainte de proces. Ține în brațe un buchet mare de garoafe roșii. Pentru iubita lui.

-Să mă ierte. Aseară a fugit la mamă-să și nu au vrut să-mi dea drumul la ușă.

-Ce-ai făcut?

Nu aștept să-mi răspundă. S-a drogat și a băut de toți banii.

Îmi arată un ghiveci cu mușcate.

-L-am adus aici ca să se bucure și ceilalți de bucuria mea.

Câțiva bărbați cu pupile tulburi dau din cap cu încântare.

Directoarea stabilimentului îmi șoptește că a furat florile de la Lidl. Au camere de înregistrare, dar mai fac și ei câte o pomană. Îi aud iubita strigând de la poartă. Lasă scaunul și aleargă, șontâc-șontâc, cu garoafele strânse duios la piept. Romeo și Julieta ar fi dat pe spate de la atâta gingășie. Viitorii clienți aplaudă de la geam.

La recepție semnez în registrul de oaspeți. Dintr-un colț, zâmbește un ghiveci de violete de Parma.

-Tot de la Lidl, îmi șoptește domnișoara de serviciu.

Îndrăgostiții culeg deja, fericiți, chiștoace de pe trotuar.