Cea mai gravă problemă a României nu este nici lipsa de resurse, nici criza economică globală, nici măcar presiunea geopolitică de pe flancul estic. Problema fundamentală este incapacitatea partidelor aflate la guvernare de a se înțelege între ele și de a construi un proiect coerent pentru țară. Într-o perioadă în care aproape toate forțele politice majore participă la exercitarea puterii, paradoxul este că România traversează una dintre cele mai acute crize de încredere și de perspectivă strategică.
Această tensiune permanentă din interiorul coaliției nu este un simplu joc de orgolii sau de poziționări tactice. Ea produce efecte directe și devastatoare: reforme incoerente, măsuri adoptate fără o viziune comună, contradicții flagrante între ministere și politici care, în loc să stabilizeze, adâncesc instabilitatea socială. Populația percepe aceste dispute ca pe o dovadă de neputință, iar mediul de afaceri le resimte sub forma lipsei de predictibilitate. Când fiecare săptămână aduce altă declarație contradictorie din interiorul aceleiași guvernări, mesajul transmis investitorilor străini este unul singur: România nu este un mediu sigur pentru capitalul pe termen lung.
Încrederea în instituțiile statului se erodează rapid atunci când chiar partidele ce ar trebui să asigure stabilitatea dau imaginea unei guvernări fracturate. Statul de drept, invocat adesea în discursuri, devine o noțiune abstractă în ochii cetățenilor atunci când reformele promise se reduc la exerciții de austeritate, fără niciun program real de relansare a economiei productive. O societate în care populația este chemată să accepte sacrificii, dar nu i se oferă nicio perspectivă de dezvoltare, este o societate care se scufundă în cinism, neîncredere și rezistență pasivă.
Aceasta este marea contradicție a momentului: dacă nici acum, când aproape tot spectrul politic s-a adunat în jurul aceleiași mese a puterii, nu se poate construi consens și direcție, atunci cum putem cere românilor să rămână uniți și solidari? Cum să susțină aceștia reformele unui guvern care impune doar tăieri, fără să ofere nici măcar o singură măsură de stimulare a economiei reale?
Instabilitatea nu mai este un simplu efect colateral al guvernării; ea a devenit chiar politica de stat. Și, atâta vreme cât neînțelegerile interne din coaliție vor continua să paralizeze decizia, România va rămâne prinsă într-un cerc vicios: neîncredere socială, capital fugar, reforme ratate și o permanentă senzație că țara se mișcă, dar nu înainte, ci în gol.
PS: Când guvernarea se transformă într-o luptă internă pentru putere, singurii care pierd cu adevărat sunt cetățenii și viitorul acestei țări.
(Sursa: Facebook Avram Gal)
Clarificare comentarii:
Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!
Daca fiecare politician care ajunge in functia de prim ministru sau ministru, ar fi obligat sa prezinte in Parlament, un raport complet al activitatii sale pe perioada mandatului, sint convinsa ca s-ar face un salt bunicel catre o adevarata responsabilitate a functiei detinute. Cum sa avem o clasa politica interesata de o buna guvernare, cand ministri sint sint din ce in ce mai slab pregatiti in domeniile pe care le conduc si stiu ca nu sint pasibili de pedepse, daca mor oameni, daca statul pierde bani, sau, daca vine sfarsitul lumii.Nu am vazut nici un ministru sa fie acuzat de administrare paguboasa, toti vin si pleaca, fluierand. Si..dupa ei…potopul, vin urmatorii hamesiti! Cam la asta se rezuma guvernarea la or actuala, cel putin, asa o percep cei multi si napastuiti.