Cei care le știu pe toate și țin neapărat să aibă dreptate stau doar pe margine

Sincer! Am o profesie foarte frumoasă și sunt atât de bucuroasă că acest lucru îmi dă posibilitatea să interacționez cu enorm de mulți oameni, care mai de care mai diferiți și din cele mai diverse medii sociale.

Pe unde merg, orice eveniment am de organizat, nu există să nu întâlnesc acele personaje care nu țin cont de alte păreri și care se simt chiar ofensați dacă nu ești de acord cu ei. De ce oare găsim atitudinea asta atât de agresivă în aproape toate domeniile?

Acești oameni nu sunt deschiși la idei și opinii diferite de ale lor și ajung să te aducă într-un grad de iritabilitate, încât le întorci spatele și pleci, efectiv îi respingi, după care observi că ți-au devenit dușmani de moarte. Am interacționat, săptămâna trecută, cu trei personaje de acest gen, oameni activ-agresivi, bazați în viață pe teoria ,,ei sunt atotștiutori și restul proști”. În realitate, egocentrismul autentic ce îl emană nu face decât să întărească ideea că au nevoie de alții doar pentru a le pune în aplicare ideile și cam atât.

Iluzoriu este faptul că ,,le știe pe toate” . Nu contest faptul că putem fi buni în anumite domenii, activități, dar nu putem fi buni la toate, nu suntem experți în absolut orice. Iar autosuficența debordantă a acestor ,,știetot” este absolut enervantă.

Dacă tu ești pădurar, nu poți fi și sunetist, organizator, bucătar, ospătar, prezentator, solist … dacă tu ești bun în comunicare (sau nu), nu poți fi neapărat bun scenarist sau scenograf, nu poți fi fotograf sau cameraman, nu poți fi regizor sau muzician, cum și dacă ești manager de instituție culturală, nu poți pretinde că ești un om de cultură și nu poți intra în dialoguri care te depășesc și te aruncă în ridicol.

Cu siguranță, fiecare dintre noi a întâlnit acel personaj care avea impresia că le cunoaște pe toate, care mai mult ținea prelegeri decât conversații, pe care deseori îl auzeai spunând că există o altă soluție mai bună, indiferent de subiectul abordat.

Aceste persoane, dincolo de gradul de iritabilitate, devin atât de obositoare, sufocându-ne cu teoriile lor.
Definiția perfectă pentru aceștia ar fi narcisismul dincolo de autosuficiență. Creierul lor are la bază un singur principiu și anume: „felul în care văd eu lucrurile este cel mai corect”.

Tocmai din acest motiv, mi-ar plăcea să văd că ne asumăm rolurile, atât cât este normal, să ne implicăm atât cât este permis, să ne cunoaștem și să ne acceptăm limitele. Numai așa evităm ridicolul și consecințele faptelor noastre, imperfecțiunea și lipsa de profesionalism în anumite momente.

Este ideal să ne dorim să ne autodepășim, să ne vedem eventual supermani, dar asta nu înseamnă că putem zbura, că putem fi cu adevărat atotcunoscători și omnipotenți.
Închei cu un proverb oriental care ne spune: „Pe cei mai mulți dintre aceia care le știu pe toate și țin neapărat să aibă dreptate, îi găsești stând pe margine”.

Deci, dacă nu necesită strictă urgență colaborarea cu aceștia, mai bine îi lăsați pe margine și mergeți mai departe, pe drumul vostru, în linia și rigoarea voastră. Nu vă lăsați atrași de jocul acesta al tipologiei narcisiste, pentru că veți avea de suferit și veți suporta cu greu să faceți față dezamăgirilor, eșecurilor și neîmplinirilor lor.