Cele două Românii

Când dialogul nu mai există, când grupurile politice au discursuri paralele iar preocupările reale sunt lipsă, rezultă un haos din care fiecare caută să profite. Iar România alunecă pe zi ce trece către autoritarism. Tuturor li se pare normal să critice orice, oricum și pe oricine. Nu mai contează respectul, demnitatea sau poziția în sistemul democratic de funcționare al statului. Majoritatea se îngrămădește să dea bine, să fie bine sub sintagma Political Correctness. Acești așa ziși lideri de azi nu au dileme, proiecte sau remușcări. Prinderea unui loc pe listele pentru parlamentare ne demonstrează oportunismul lor dacă mai era nevoie. În fond ei vor deveni furnicuțele lui Klaus Iohannis și ca atare, acest criteriu este esențial. De aceea, Ludovic Orban va fi în sfârșit parlamentar după ce acum patru ani nu a reușit să acceadă, iar agramata Monica Anisie va ajunge senator. Și unii mai visează la România Educată!

Uitându-vă pe lista PNL vă veți întreba ce caută oamenii aceia pe liste și de ce ar trebui să-i votăm? Pentru că un răspuns optim nu găsim, putem constata doar că obediența față de Klaus Iohannis îi unește. De partea cealaltă, la PSD avem dați ca siguri pe liste doi doctori care se vor preocupa mai mult de politică decât de propria lor meserie. Sau poate de prea mult timp sunt ocupați cu politica? Acești doctori, susținătorii măsurilor guvernului Orban, sunt preluați de echipa Ciolacu crezând că românii se vor îngrămădi să-i voteze pe Streinu și Rafila.

Oare ce vor românii? Este una dintre întrebările la care partidele, de orice ideologie ar fi ele, ar trebui să răspundă. Spre exemplu, pe site-ul AEP găsim sumele de bani virate către partide. Valoare subvenție virată de AEP în contul fiecărui partid politic, în prima decadă a lunii septembrie 2020 este de:

• PSD: 28.614.798,63
• PNL: 15.882.737,13
• USR: 4.240.642,59
• ALDE: 3.471.490,71
• PMP: 1.908.289,16
• PRO România: 2.650.401,62
• Sumele sunt în lei.

Poate ar trebui să găsim o dare de seamă pe site-urile partidelor în privința acestor bani. Ce fac partidele cu ei? Sunt folosiți în interesul lor și al alegătorilor sau merg către firmele politicienilor? Cred că toți știm răspunsul.

Un subiect prea puțin tratat de presă îl reprezintă declarațiile premierului la adresa Curții Constituționale. Ea nu este singura voce, acum câteva luni atât el cât și președintele, Rareș Bogdan sau Raluca Turcan au atacat în cel mai neelevat mod această instituție.

Uitați, hal de declarație a premierului Ludovic Orban la adresa Curții Constituționale:

„Decizia CCR mi se pare o încălcare flagrantă a Constituției de către organismul care trebuie să fie paznicul Constituției. Eu așa ceva… vă mărturisesc, deci, trebuie schimbat ceva, nu se mai poate așa, cu asemenea… Trebuie schimbată componența Curții Constituționale, trebuie eliminați politrucii de acolo, trebuie să intre numai magistrați cu cariere serioase în spate, nu oameni care au făcut politică și care sunt numiți acolo ca să răspundă la comenzi politice!”

Păi Parlamentul, majoritatea asta toxică, rezultatul alegerilor din 2016, cu Dragnea care povestea la tablă cum cresc toate, salarii, pensii și așa mai departe, majoritatea asta toxică distruge România, se comportă ca un inamic intern, noi nu mai avem nevoie de dușmani externi, că avem dușmani în țară!

Politrucii, șpăgarii și pupincuriștii să nu mai aibă ce să caute în cadrul CCR!”

În fapt, un inginer, după unii subinginer, care nu a profesat în viața lui, critică specialiști în Drept. Iar multora li se pare normal. Adică, oameni care au studii în drept, școala la timp și specializările efectuate de-a lungul vieții. Care nu sunt puși acolo din neant, ci au trecut prin câteva filtre. Pentru funcția lor actuală au fost validați de Parlament. Un premier care nu poate accepta o instituție pe care nu o poate controla și o atacă, înseamnă că are carențe în ceea ce privește funcționarea sistemului democratic. La ce îi folosește acest atac? În fond, s-a bucurat în mandatul său de starea de urgență, alertă și tot acest context în care a putut decreta sau impune decizii fără a fi încurcat de nimeni. Cum adică, în Parlament avem majoritate toxică? Ceea ce au votat românii acum patru ani nu este în regulă? Au îndrăznit să voteze ceea ce nu trebuie? Trebuie votanții instruiți în așa fel încât să nu mai voteze ceea ce nu doresc Klaus Iohannis și L.Orban?

Revenind la Curtea Constituțională, aceasta se pronunță doar pe constituționalitate și doar atunci când este sesizată.
Spre exemplu Curtea Constituțională a Germaniei hitleriste a fost reînființată în 1933 prin ordinul lui Adolf Hitler, ca răspuns la nemulțumirea sa cu privire la rezultatul procesului de incendiu de la Reichstag. Acesta a declarat:

„Mă aștept ca profesia juridică germană să înțeleagă că națiunea nu este aici pentru ei, ei sunt aici pentru națiune. . . . De acum înainte, voi interveni în aceste cazuri și îi voi elimina din funcție pe judecătorii care în mod evident nu înțeleg cererea. ” – 26 aprilie 1942

Este vreo diferență între ceea ce cerea Hitler și ceea ce cer Iohannis, Orban și ceilalți „liberali”?
Trăim vremuri în care ni se spune ceea ce este corect, moral. Cum trebuie să trăim, să gândim, să ne comportăm și mai mult, cum să scăpăm țara de PSD. Pentru că așa cum le stă bine unor frustrați, ei nu au proiecte, programe politice sau idei de implementat pentru români ci doar creează un circ mediatic prin care manipulează.Degeaba tot scriem, cei care mai scriem, despre democrație și dictatură. Toți știm cât de greu se construiește și cât de repede se pierde. Precum știm că puterea absolută corupe absolut. Acesta este scopul principal al acestei guvernări conduse de acest președinte rătăcit. De a prelua toată puterea chiar dacă atunci când o va avea nu va ști ce să facă cu ea.

Declinul moral al societății noastre este din ce în ce mai vizibil. În timp ce Traian Băsescu își pune fata pe un loc eligibil în viitorul Parlament, guvernul României se ceartă cu Curtea Constituțională iar președintele Iohannis ne ține declarații tâmpe. Între timp, conducătorii țării au refuzat să aibă o poziție privind fraudarea alegerilor de la Sectorul 1. Cazul Sibiu merită atenția președintelui, S1 nu!

Speranța alegătorilor în alegeri corecte, indiferent că locuiesc în sectorul 1 sau nu, s-a dus. Orice dubiu privind alegerile ar fi trebuit rezolvat de cealaltă putere a statului. Prin reorganizarea lor. Doar că planul organizatorilor privind alegerile a funcționat, iar la sectorul 1 a ieșit o doamnă care nu simte și nu va simți românește. Legal nici nu este nevoie!

Pentru a nu zice că nemții nu au umor, i-au acordat președintelui României premiul Otto cel Mare (Kaiser-Otto-Preis 2020) pentru, atenție!…„onorarea marilor merite în procesul european de unificare”. Care unificare, am întreba și noi?

Trist este că acesta chiar a crezut că are vreun merit și ca atare s-a deplasat pentru a-și ridica premiul. Iar rectorul SNSPA, omul care păstorește băieții deștepți deghizați în profesori, s-a grăbit să-l laude pe Klaus Iohannis:

„Felicitări Președintelui României pentru premiul „Otto cel Mare”, acordat personalităților sau instituțiilor europene cu merite deosebite în procesul european de unificare şi în promovarea valorilor şi spiritului european!”

Nu degeaba SNSPA i-a organizat acea „dezbatere” cu acoperiții din presă pentru al doilea mandat.