Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Cele mai detestate personaje în Anglia: asistenții sociali și agenții imobiliari

„Asistenţii sociali şi agenţii imobiliari sunt cei mai urâţi. Unii iau copiii din familii, ceilalţi îţi iau banii. Aşa gândeşte lumea pe aici”. Am citat vorbele vechi, de mai bine de 18 ani, ale managerului responsabil cu pregătirea intensivă a primilor cinci asistenţi sociali români, proaspeţi angajaţi ai unui County Council din Anglia de est.

În Londra, de pildă, străzi întregi în zone centrale, istorice sau în cele mai bune zone rezidenţiale, au fost cumpărate de oligarhi ruşi şi şeici din state arabe. Totul cu acte în regulă, fără comiterea de infracţiuni, întrucât toate procedurile de vânzare-cumpărare sunt gestionate de avocaţii unor firme londoneze de mare reputaţie şi clasă. Abuzul de putere nu există ca infracţiune în sistemul penal din Anglia. Poate nici traficul de influenţă. Iar sursele banilor cu care vin aceşti super-investitori, nu sunt chestionate. Nu sunt investigate nici măcar de spionii britanici, echivalentul Serviciilor noastre de Informaţii, deoarece, prioritatea lor sunt teroriştii. Banii sunt în conturi bancare, vin din conturi şi asta pare să fie suficient. Iar nebuloasa din spatele acestor acte, toate în regulă – da, chiar sunt în regulă – nu este perturbată.

Într-un sistem şi o societate care declară sus şi tare şi e blindată de proceduri prin care se garantează, cel puţin la nivel declarativ, şanse şi oportunităţi egale, practici anti-discriminative şi de justiţie socială, cum se ajunge ca un middle class man să nu poată fi vecin cu un oligarh sau un şeic, să nu poată împărţi trotuarul ca proprietari de imobil pe o stradă? Metodele de a mătrăşi un cumpărător care a făcut o ofertă de cumpărare unui vânzător pot fi multiple. Sistemul e parcă intenţionat făcut alambicat, sinuos şi birocratic, ca să existe loosers şi winners şi ca puterea şi controlul să fie în mâinile agenţiei imobiliare şi ale avocaţilor. Păi oare nu servesc avocaţii interesele clienţilor? De ce ar trebui să-şi facă griji clienţii? În primul rând, pentru că vânzătorul şi cumpărătorul nu pot comunica direct. Numerele de telefon, adresele de email sunt deţinute doar de agenţie şi de avocaţi. Fiecare are avocatul lui: cumpărătorul şi vânzătorul. Accesul la corespondenţa dintre avocaţi nu este garantată. Avocaţii duc şi întorc vorbele: a zis, a făcut, a mai spus. Când vor, nu răspund,  fiind ocupaţi cu altele, sau nu pot da de avocatul celeilalte părţi sau de agentul imobiliar. Trag de timp dacă vor, cu lunile, pentru că în Regatul Unit, tot ce ţine de vânzarea cumpărarea de proprietăţi trece printr-o birocraţie de verificare scrupuloasă: informaţii deţinute de Consiliul local, de firmele de apă-canal, electricitate şi gaz, survey-uri făcute de constructori. Un avocat pus pe şotii de răsturnări de situaţii, poate accesa “din greşeală”, informaţii despre o proprietate vecină cu a ta, fără să-ţi spună cum şi de unde a primit informaţia. Doar te trezeşti cu o informaţie, o acuzaţie fantomă. La un moment dat, se descâlceşte treaba, fără a lăsa urme, doar o scuză politicoasă şi ipocrite păreri de rău. Dacă ai noroc de un cumpărător răbdător, nebun după proprietate, care nu este prins în alte nevoi şi lanţuri, treci cu bine, ca Harap Alb de încercările spânului şi ale birocraţiei. Pentru că trebuie hârtii, garanţii, certificate pentru orice îmbunătăţire adusă proprietăţii, pe perioada cât ai fost proprietar.

Totul pare serios şi de o responsabilitate exemplară. Şi totul ar putea merge şnur, pentru că informaţiile sunt online, pot fi accesate în câteva minute de către un avocat pus pe treabă. Nu se merge cu scrisorica în mână, nu se bate pe la uşi. Dar dacă treci dincolo de aparenţe, constaţi situaţii, nu puţine, în care se fac jocuri murdare, care nu pot fi însă probate, şi chiar dacă ar putea fi probate, Poliţia nu se bagă când e vorba de firme de avocatură, agenţii imobiliare sau bănci. Eşti sfătuit să faci un complaint intern, către angajatorul, managerul acelei instituţii, iar dacă nu eşti mulţumit, poţi merge mai sus cu un complaint la Ombudsman sau regulatorul agenţiei imobiliare. Sau, în ultimă instanță, proces civil. Alt avocat. Acesta o fi statul de drept?! Angajaţii instituţiilor financiare, ale celor care facilitează curgerea investiţiilor – bani, capital, imobile, proprietăţi- sau cei care cunosc şi implementează legea în democraţie – firmele de avocatură, jurişti- sunt “cushioned” de către autorităţi. Şi atunci de ce ar merge gangsterul local pe acelaşi trotuar cu muncitorul, middle class worker-ul local, dacă oligarhul, şeicul, higher upper class, nu împarte strada cu omul de rând?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Cele mai detestate personaje în Anglia: asistenții sociali și agenții imobiliari”

  • Sper sa nu ai probleme la vânzarea casei cu gradina aceea minunata, plina de energie cosmica pe care ai îndurerat-o în urma cu trei luni.

    • Energia cosmica va pune pe fuga problemele, care cum apar…multumesc geo

  • Da, am vazut acum remarca cu luatul copiilor… scuze, oboseala de peste zi isi spune cuvantul… 🙂

  • Povestea cu avocatii este cam aceeasi peste tot. Eu ma intreb care-s motivele pentru care asistentii sociali din Anglia au ajuns sa fie la fel de detestati ca avocatii? Vei lamuri subiectul intr-un viitor articol?

    • E o problema mai veche cu asistentii sociali in Anglia. Asistenta sociala e si o forma de control social, investita cu putere legislativa, care se exercita in principal asupra celor defavorizati, marginalizati sau care chiar provoaca ‘significant harm’. Puterea oficiala, a statului, displace, e urata, atunci cand intervine in familie, in vietile oamenilor. Liberalismul si individualismul englez accepta cu greu ca cineva ‘sa se bage’. Adica se supune legii, dar o uraste si mai ales pe cre care o implementeaza, in acele cazuri. Asistentul social…si o forta a ordinii sociale. Din pacate, asistenta sociala, desi isi propune ca deziderat sa contribuie la justitia sociala, nu poate face mare lucru in aceasta privinta. Schimbarile pe care le provoaca sunt la scara mica si nu neaparat sustenabile. De, libertatea umana…de a decide, de a-si face si a face si rau, pana la un punct, cand legea poate veni sa opreasca.

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog