Cetatea descoperită în toiul luptei de clasă

18/05/2014 | ✎ Ion Cristoiu

În 1951, cu un în urmă, deci, săpînd în grădina lui Culai Torba, pentru a da de sfecla ascunsă acolo de gospodar, cei de la Sfat simţiră înspăimîntaţi, dînd cu cazmaua, pentru că pămîntul se făcuse tare ca piatra și fierul se izbea scoţînd scîntei, cum întreg satul se cutremura uşor, în dulapuri paharele şi sticlele zăngăneau, de pe peretele Căminului Cultural cădeau, la fiecare lovitură cu cazmaua, bucăţi întregi de lut, ici-colo se vedea deja cărămida, ba chiar şi lemnul alb, ca un os al clădirii. Veniţi de la Bucureşti a doua zi, specialiştii ordonară încetarea lucrului întrucît, spuneau ei, în zelul lor de a descoperi Cotele ascunse , cei de la Sfat atinseseră grav un nerv al Platformei continentale şi, dacă ar fi continuat aşa, puteau să declanşeze o uriaşă alunecare de teren, cum se mai petrecuse, de altfel, în alte părţi. Stratul de pămînt pe care se afla Pădurea Statului avea s-o ia la vale, cu copaci şi poiene, cu ciuperci şi mure, cu totul, ca să rămînă doar osul de piatră al Măgurii, o alunecare însoţită, evident, de un cutremur catastrofal, fără corespondent pe Scara Richter, drept pentru care Scara avea să se facă bucăţi, lipsindu-i pe seismologii din toată lumea de instrumentul indispensabil profesiei lor.

N-ar fi fost cine ştie ce pentru cei din sat, obişnuiţi cu zgîlţîielile pămîntului de sub ei atît de tare că mergeau crăcănaţi, asemenea marinarilor de pe corăbiile de mic tonaj, dacă nu s-ar fi profilat riscul ca Vintileasa să cadă, prin gaura făcută de seism, în cealaltă parte a Pămîntului, în Australia, unde domnea, din cîte se ştie, capitalismul sălbatic, aruncîndu-i din nou pe ţăranii muncitori, membri ai GAC-ului Măgura Roşie, în brațele chiaburilor și moșierilor exploatatori.

Cetatea scoasă la iveală de săpăturile după cerealele dosite de chiaburi fusese construită pe vremuri – declarară imediat arheologii veniţi de îndată de la Bucureşti – de Ştefan cel Mare ,în drumul de la Războieni la Baba Vrîncioaia din Munţi.

Cum Bătrîna avea o sumedenie de de treburi pe cap – trebuia să pună nişte murături pentru iarnă şi să ţeasă cojoace pentru cei șapte feciori, Ştefan cel Mare, trebui să aştepte un pic.
Şi ca să nu stea sub cerul liber, ridicase Cetatea din marginea Vintilesei.

După descoperire, în Cetate se amenajă Muzeul de Istorie a luptei de clasă din raionul Floreşti. O dată cu condamnarea stalinismului, Cetatea deveni Muzeul luptei pentru independenţă în judeţul Floreşti.

În ultimii ani ai lui Ceauşescu, pe fondul cruntelor economii impuse de sus, Muzeul se desfiinţă.
Rămasă de izbelişte, Cetatea deveni grajdul lui Culai Chiper, un ţăran individual din marginea dinspre Munţi a Vintilesei.

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii