Cinci pentru infern…

Demult, prin anii ’70, făcea furori filmul Five from hell, tradus la noi Cinci pentru Infern. Împlinisem pe atunci 9 ani și abia învățasem să citesc, așa că cinematograful din Cernavodă îmi devenise a doua școală. Parcă aveam program acolo, fiindcă mergeam aproape zilnic în casa cu năluci colorate, vrăjit de poveștile derulate pe dreptunghiul alb de pânză. Ei bine, aventurile celor cinci americani – Sam McCarth, Johnny „Chicken” White, Nick Amadori, Ad Siarcusa și Captain Nixon – în teritoriile naziste, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mă fascinaseră pur și simplu. Desigur, ca-n orice material propagandistic, eroii yankei își duc la îndeplinire îndrăznețul plan și soldații lui Hitler vor suferi încă o înfrângere usturătoare…

Nu știu cum de filmul acesta mi-a venit în minte tocmai în clipa în care, la Cotroceni, într-o zi a negrei superstiții – 13 iunie 2019 -, cinci inși fluturau o bucată de hârtie intitulată pompos Acordul politic Național pentru consolidarea parcursului european al României. Indivizii cu pricina nu erau fitecine, ci ditamai învingătorii scrutinelor din 26 mai 2019, cu Klaus Iohannis în frunte, inundat de un rânjet de-o aroganță sfidătoare și deloc bine prevestitoare. Ceilalți îl încadrau cu aer servil, de papițoi fericiți că istoria îi îngăduie în poza comic-absurdă. Ludovic Orban (zis și „Sică Mandolină”) de la Partidul Național Liberal, Dan Barna (alias „Haștag”) de la Uniunea Salvați România, Victor Ponta (alintat „Pisicuțul”) de la Partidul PRO România și Eugen Tomac (de care nici poreclele nu se lipesc, într-atât e de insipid) de la Partidul Mișcarea Populară, s-au întâlnit să iscălească de ochii nărozi ai lumii un document de prisos. Auzi, consolidarea parcursului european… Păi, ce, e vreun drum național surpat, gata să fie cârpit și întărit în părțile avariate? Chiar, în ce ar consta o astfel de consolidare, ne lămurește careva ? Sigur, Victoraș are antecedente în materie, la câte protocoale de export a fost semnatar nu mă miră că a mai mâzgălit unul ! În definitiv, fiecare cu mania lui, tipu-i slab de refuz și nu s-ar da înapoi de la nimic în schimbul obținerii unei ciozvârte de putere. Ce nu înțeleg este însă lipsa unei minime demnități, a caracterului, de vreme ce, deunăzi, „Mutu’ din Deal” ștergea pe jos cu ex-pesedistul, târât apoi și pe culoarul roșu al „câmpului tactic”. De asemenea, nu putem uita nici ocările și sudalmele aruncate înspre „Puie Monta” dinspre strânsura orbanistică, ori măscările strigate împotriva-i de chichirițele istericoide din subordinea liderului userist, al cărui rictus de scenă amintește de ofițerii gestapoviști. Ultimul din scabrosul tablou, Eugen Tomac, înseamnă de fapt Traian Băsescu și brusc te cuprinde senzația de vomă. Așadar, cei cinci indivizi care până ieri s-au jignit ca la ușa cortului ne garantează azi consensualitatea și propășirea României, curat-murdar, stimabililor ! Oare au dispărut cu desăvârșire oamenii de stat din vatra moldo-valahă, oare să nu mai prețuiască o ceapă degerată rușinea ? Oare electoratul celor cinci ciocli i-a votat ca ei, sufragiații, să se prostitueze în halul acesta ?

Mizeria morală a politicianului român a atins cota cea mai de jos a abjecțiunii prin pactul consolidării promiscuității din 13 iunie 2019. Cinci pentru infernul României, ce film de groază ne-a pregătit studioul de manipulare și diversiune de la București !… Iată de ce mă felicit, încă o dată, că am renunțat, de vreun deceniu, să merg la urna cu minciuni electorale.