Cînd a început Războiul Care pe care dintre Ion Iliescu și Adrian Năstase

Momente și evenimente comentate de mine. Miercuri, 26 februarie 2003, la emisiunea Vectorul Cristoiu, moderată de mine, Ion Iliescu s-a lansat într-o salvă de atacuri la adresa lui Adrian Năstase. Momentul m-a surprins. În al doilea mandat, cel dintre 2000 și 2004, primii trei ani au fost cei în care Adrian Năstase, ca premier, a zburdat liber pe pozițiile Puterii. Ion Iliescu lăsa impresia unui al doilea mandat consacrat odihnei necesare după 10 ani de luptă politică. Și, deodată, alegînd special emisiunea mea, Ion Iliescu a declanșat Războiul dintre Palate. Întîmplării i-am dedicat editorialul Ion Iliescu – Adrian Năstase sau care pe care din Jurnalul național din 3 martie 2003.

Indiscutabil, disputa Ion Iliescu – Adrian Năstase sau care pe care, definitorie pentru săptămîna trecută, reprezintă momentul politic al anului. Ba chiar îndrăznesc să spun momentul politic al perioadei 2000-2004. După interviul de la Realitatea TV au fost voci în presă și în politică dispuse să minimalizeze atacurile lui Ion Iliescu, punîndu-le pe seama emoției. Unii le-au explicat drept o reacție intempestivă la declarațiile lui Adrian Năstase de la Târgoviște. Alții le-au găsit cauza în seducerea președintelui de către moderatorul emisiunii. Desigur, omenescul nu poate fi exclus total din întîmplarea de miercuri seara. E limpede că intervenția de la Târgoviște l-a iritat pe Ion Iliescu. Și nu atît prin conținut, cît mai ales prin ton. Din acest punct de vedere se cuvine a remarca, fie și în paranteză, că nevoia de a fi ironic e blestemul lui Adrian Năstase ca politician. Așa cum s-a văzut și din secvențele reluate pe parcursul emisiunii, ironia premierului nu e una blîndă, înțelegătoare, ca, de exemplu, cea a lui Ion Iliescu. E o ironie arogantă, disprețuitoare, în stare să scoată din minți pe celălalt și, prin asta, să-l facă dușman de moarte. În același timp, nu trebuie neglijat nici faptul că Ion Iliescu a fost obligat la interviul tv să răspundă unor întrebări precise, unele chiar incomode. A pune însă totul pe seama omenescului ar fi o enormă greșeală de apreciere. Președintele e ceea ce se cheamă un animal politic. Oricît de mare i-ar fi fost iritarea, e greu de crezut că nu s-ar fi putut controla timp de 100de minute. Or, domnia sa a atacat pe întreaga perioadă a dialogului, chiar și în clipele cînd se presupunea că-i trecuse mînia dintîi. Nu numai ca analist, dar și ca moderator al emisiunii, pot declara răspicat:

Ion Iliescu a venit decis să-și facă publice opiniile despre Adrian Năstase. Semnificativ pentru aceasta rămîne un amănunt deloc sesizat de observatorii și comentatorii scenei. Mărul discordiei l-a constituit declarația lui Adrian Năstase în chestiunea impozitării salariilor mari. Numai că replica prezidențială nu s-a limitat la această polemică. De la chestiunea specioasă a impozitării s-a ajuns rapid la chestiuni de politică generală. Cum guvernează Adrian Năstase, cum e condus PSD, ce orientare are acum formațiunea pe care el, Ion Iliescu, a fondat-o. Observații precum oboseala prim-ministrului, absența oricărei opoziții în Delegația Permanentă, deplasarea PSD spre Dreapta, tendințele de înavuțire au depășit cu mult cadrul disputei pe tema impozitării, chiar și în condițiile unui caracter mai aprins. Aceste opinii și le-a format Ion Iliescu mai demult. Nu le-a făcut însă publice pînă acum. Ceea ce s-au considerat drept atacuri la premier au fost lovituri indirecte, fie prin nota aluzivă, fie prin țintirea în partidul de guvernămînt. E întîia oară în ultimii ani și nu numai în cei trecuți de la alegeri, cînd președintele lansează un atac atît de coerent împotriva lui A. Năstase. Un atac primejdios nu numai prin soliditate, dar și prin lovirea punctelor vulnerabile ale premierului.

De ce însă tocmai acum?
Răspunsul e în măsură să-i neliniștească pe liderii PSD, pe membrii administrației actuale, pe toți cei care speră într-o supraviețuire a regimului PSD pînă în 2004, ba chiar și după aceea. Dincolo de referirile critice se întrezăresc in discursul prezidențial direcțiile de acțiune în perioada următoare dacă Adrian Năstase nu se cumințește. Oboseala ca premier înseamnă avertismentul c-ar putea fi schimbat. Aluzia la situația din Delegația Permanentă – incitarea la revoltă a unor lideri PSD nemulțumiți de dictatura lui Adrian Năstase. Aceste semnale trimise premierului pornesc de la disputa privind impozitarea. În cazul alegerilor anticipate, cheia puterii s-a aflat în mîinile președintelui. Adrian Năstase a depins constituțional de Ion Iliescu. Alta e situația cu impozitarea. Constituțional, chestiunea revine exclusiv Guvernului. Adrian Năstase o știe. De aceea, el s-a decis să facă din respingerea inițiativei prezidențiale o adevărată redută. Dacă ar fi cedat și aici, s-ar fi trezit cu un Ion Iliescu și mai expansiv în tentația de a prelua atribuțiile prim-ministrului. Și Ion Iliescu știe că a trecut un hotar prin indicația vizînd impozitarea. De aceea, pentru a-l îngenunchea pe premier, a apelat la avertismentele cu oboseala și cu slugărnicia din Delegația Permanentă. Cînd a fost vorba de anticipare, președintele nu s-a ostenit să-i facă premierului caricatura.
A zis nu și gata!

Afacerea depindea de el. în plus, poziția sa privind alegerile se bucura de sprijinul partidului, al opiniei publice. Poziția în chestiunea impozitării i-a depărtat partidul. Adrian Năstase nu se omoară după impozitul normal. Dacă și-a făcut un steag din apărarea lui, asta se explică prin intuirea posibilei revanșe asupra lui Ion Iliescu, după umilirea în chestiune a anticipatelor. Disputa s-ar fi încheiat cu un armistițiu dacă n-ar fi fost replica lui Adrian Năstase de la teleconferința cu prefecții. Toate datele acestei replici sunt menite a-l avertiza pe președinte că premierul e deja angajat într-o bătălie fățișă. S-ar putea ca Ion Iliescu să fi gîndit la o renunțare temporară, la bătălie, considerînd că a administrat o lecție evidentă. Reacția lui Adrian Năstase i-a întărit credința că discipolul îi vrea, la rîndu-i, capul. Despre asta i-au tot vorbit cei din anturaj. Acum, președintele s-a convins. Nu numai că tînărul și-a pus ținuta de luptă, dar și că știe să se bată. N-are cum să nu remarce domnul președinte că, în timp ce premierul a fost mustrat la un taifas televizat, avînd și scuza întrebărilor incomode, Adrian Năstase i-a răspuns într-un cadru oficial, calculat a avea ecou, teleconferința cu prefecții. N-are cum să nu-și dea seama domnul președinte că premierul a invocat – fie și aluziv – încălcarea Constituției prin amestecul în treburile Executivului. Ar fi fost mai bine, poate, dacă premierul nu răspundea, preferînd un dialog între patru ochi. Orgoliul, perfect întruchipat în acel, Mă cunoașteți bine, cum să nu răspund?, i-a jucat festa. Dacă Ion Iliescu nu-și va lua revanșa, postura sa de Tată se duce de rîpă. Marea problemă e că din punct de vedere constituțional nu prea poate face multe împotriva premierului. Nu-i rămîne președintelui decît să aștepte momentul prielnic. Un moment care poate veni dacă ne gîndim că Adrian Năstase e răspunzător de treburile țării. O criză socială – destul de posibilă – îi poate oferi președintelui pretextul de a-l debarca. Pentru a evita o asemenea posibilitate, Adrian Năstase trebuie să facă față nu numai președintelui, dar și tot mai dificilelor probleme ale realității. Examen extrem de greu, infernal chiar, dacă ne gîndim că momentul de criză socială se apropie cu pași repezi. Ajunsă în faza de care pe care, disputa Iliescu – Năstase va marca perioada care a rămas pînă la alegeri.

N.B. din octombrie 2025. Pînă la urmă, Ion Iliescu s-a răzbunat. Adrian Năstase a pierdut alegerile prezidențiale din 2004 și ca urmare a intrigilor lui Ion Iliescu.