Cînd Che Guevara e rentabil în dolari! 10. Asta da dictatură! A ghidului!

Două dintre cele două călătorii le-am făcut sub conducerea unui ghid mai aparte. Chiar de la început, cînd microbuzul s-a pus în mişcare din faţa hotelului Havana Libre, respectivul a luat microfonul şi, după ce-a tuşit a verificare, ne-a spus-o răspicat. El e profesorul, iar noi suntem elevii! Dînd curs acestui Înalt Decret, de-a lungul celor două călătorii s-a desfătat din plin cu supuşenia noastră absolută, tipică tuturor călătorilor în străinătate. La statuia lui Carlos Manuel de Cespedes din Plaza de Armas (Piaţa Armelor), ne pune să silabisim plăcuţa bătută la baza monumentului. După care ne scoate la lecţie. Altfel spus, ne întreabă ce-am înţeles. Fireşte că n-am înţeles nimic, textul beneficiind doar de varianta în limba spaniolă. După ce-i ascultă pe vreo cîţiva dintre noi, inşi care, de regulă, într-un grup turistic sunt aleşi de ghid drept material didactic, respectivul găseşte prilejul să fie uluit. N-o spune, dar faţa îl trădează. Suntem nişte tîrie-brîu! Nişte bîrie-brîu, în limba spaniolă, evident. I se face, totuşi milă de noi şi, pentru a nu muri proşti, ne traduce în engleză şi franceză textul cu care ne-am bătut capul.

O dată ajunşi în microbuz, ghidul purcede la un dialog viu şi plin de învăţăminte. Cîte persoane încap în Camello? întreabă el la vederea unui Gua-gua care urcă strada, gîfîind din toată tăblăria. Îi răspunde o tăcere mai mult decît semnificativă. Ghidul surîde, satisfăcut. Aud! strigă el, făcîndu-şi mîna pîlnie la ureche. Membrii grupului simt nevoia să facă ceva. Cîteva glasuri timide schiţează un răspuns. El e însă nemulţumit. Şi-şi dă ochii peste cap, ca şi cum ar spune: Dumnezeule! Ce proşti mi-au căzut pe cap!

Cînd n-o face pe profesorul, ghidul găseşte timp să se ocupe de partea feminină a grupului. Negresei din Zambia îi spune Mam. Deputatei fîşneţe din Malta îi aruncă priviri duioase. E vesel din motive care-mi scapă. Nu-i exclus să fie aşa, pentru că lucrează în cel mai rîvnit domeniu din Cuba, după cel al Serviciului Secret: turismul. Asta după ce s-a chinuit cu profesoratul timp de zece ani. Ca toţi cubanezii, fredonează o melodie. La orice oră din zi şi din noapte.