Fermitatea cu care Profesorul de rom formulează precizările mă face să tresar şi să fiu atent.
Parcă ar anunţa declararea stării de urgenţă în Cuba.
Nu, nu e vorba de delcarea stării de urgenţă.
Nici de un avertisment să nu intrăm în contact cu dizidenţii cubanezi.
Sînt trei precizări esenţiale în legătură cu băutura numită rom în lume, iar în Cuba ron.
Nici eu şi nici celeilalţi membri ai grupului nu lăsau să înţelegem că am venit la Havana nu pentru a participa la cea de-a 105-a Conferinţă Interparlamentară, ci pentru a fura secretele romului cubanez.
De asemenea, o simplă privire aruncată asupra membrilor grupului nostru spunea clar că nici unul nu fabrica, în ţara sa, rom despre care să pretindă ulterior că e cubanez.
Singura problemă cu care s-ar fi putut confrunta autorităţile cubaneze în cazul nostru e ca vreunul dintre noi să bea, la Havana fiind, şi un altfel de rom decît cel Cubanez.
Greu de crezut şi asta. Ar fi fost culmea să fi bătut atîta drum pentru a bea în Cuba rom de Jamaica.
Trecut ilegal la graniţă, deoarece nu-mi imaginez că în Cuba s-ar găsi şi un altfel de rom decît cel cubanez.
Admiţînd că vreunul din noi ar fi riscat aşa ceva, împătimit de rom de Jamaica fiind, un Pliant distribuit de profesor înaintea Cursului scurt de istorie a romului cubanez, l-ar fi descurajat pentru totdeauna.
Sub un titlu mai mult decît polemic, „El autentico ron de Cuba” („Autenticul rom cubanez”) te îmboldea acest text:
„Havana vă oferă prilejul să gustaţi autenticul rom cubanez cunoscut pe plan mondial pentru splendida şi superioara sa calitate.
Romul cubanez e un rom făcut în Cuba din melasă de trestie de zahăr cubaneză, îmbătrînit natural în butoaie de stejar alb, dezmierdat de umiditatea şi căldura apelor Golfului.
În lumea romurilor numai o marcă îndeplineşte această condiţie: Havana Club, numai Havana Club este autentic rom cubanez”.
Lirismul face turismul!
Dar nu numai atît.
Dovadă a seriozităţii cu care cubanezii s-au apucat de scos dolari şi din romul lor, pliantul oferă pe lîngă acest text, şi:
Un comentariu pentru articolul „Cînd Che Guevara e rentabil în dolari”