Cînd Che Guevara e rentabil în dolari!

9. În Cuba a primi bacșiș e o nobilă datorie patriotică

În toate cele trei călătorii, la finele fiecărui traseu, ne-am pomenit cu o membră a grupului – o femeie la vrei 45 de ani –umblînd din turist în turist cu iniţiativa de a strînge bacşiş pentru ghid. Spre deosebire de alţi membri ai grupului, nu se afirmase prin nimic de-a lungul celor trei călătorii. Dacă ar fi să-i atribui un rol, cel mai nimerit mi s-ar părea cel al Modestei. Abia la sfîrşit, am realizat că stătuse tot timpul la locul ei, pe unul din scaunele de la mijloc, dintre cele condamnate la anonimat. Nu era îmbrăcată să atragă atenţia. Nu era nici zbanghie, să-ţi vină să fluieri în urma ei, nici mătuşă, să te întrebi din ce muzeu a fost luată. De regulă, strîngătorii de bacşiş pentru ghid se recrutează dintre cei mai activi membri ai grupului. Îşi asumă misiunea asta acel membru care, de cum o ia din loc microbuzul, se instalează pe scaunul din faţă, lîngă ghid, intră în vorbă cu acesta, şi devine rapid purtătorul de cuvînt ba chiar ;i locţiitorul ghidului. Sînt şi cazuri cînd nu e nevoie ca un turist care să umble prin maşină cu căciula în mînă. La Amsterdam, de exemplu, autobuzele pentru turişti prin oraş sau în afara oraşului sînt dotate cu un sabot în miniatură, instalat lîngă uşa din faţă. Cum doar uşa asta se deschide, membrii grupului se văd obligaţi să treacă pe lîngă afişul care veghează asupra sabotului (încălţare tradiţională în Olanda!). Potrivit textului, doritorii pot depune în sabotul pe post de cont în bancă bacşişul corespunzător ghidului. În Danemarca, ghida şi şoferul şi-au asumat nobila misiune de culegători de bacşis. Se cobora pe doar două uşi. Din faţă şi de la mijloc. Ghida s-a postat la uşa din faţă. Şoferul la uşa din mijloc, unde coborîrea era mai vînjoasă. În cele mai multe ţări, momentul bacşişului de la finele excursiei e unul interactiv. Şi nu întîmplător. Din experienţa de la Amsterdam, am tras concluzia că lăsat de capul lui, turistul nu se prea grăbeşte să umble la portofel!

Culegătoarea de bacşiş de la Havana m-a surprins tocmai prin transformarea sa bruscă dintr-o călătoare la locul ei într-o energică activistă. Plecînd de aici, am suspectat-o şi pe ea că e lucrător al Serviciilor Secrete cubaneze. O clipă, m-a bătut gîndul că umblă din om în om cu un aparat de fotografiat ascuns în nasturele de la bluziţa pe cale să se desfacă la o tresărire a inimii sale mai mult decît sensibile.

Mai tîrziu, după ce-am mai citit cîte ceva despre Perioada specială în timp de pace din ultimii ani, m-am convins că Timida era, într-adevăr, sub acoperire. Nu însă ca lucrător al Serviciului Secret cubanez, ci ca lucrător al Oficiului Naţional de Turism. Asta deoarece, asemenea a tot ce mişcă sau chiar doar suflă în Cuba lui Fidel Castro, bacşişul n-a fost lăsat la voia întîmplării. În microbuzele turistice, în baruri, restaurante şi hoteluri, bacşişul e în dolari. Se înţelege că-l dă turistul. A stoarce cît mai mulţi dolari pe cap de turist e o politică de partid şi de stat. Întrecînd în amploare, intensitate şi crîncenă consecvenţă, politica de a obliga studenţii să meargă la muncile agricole sau de a constrînge pe cubanez să meargă în ziua lui liberă de la finele săptămîni, la Tribuna Abierta de la Revolucion.. Cînd se află în Cuba, un călător străin umblă la portofel sau la contul de bancă în zeci de împrejurări. Cele mai multe sunt legale. Sînt şi unele ilegale.

Ca de exemplu, a cumpăra pe sub mînă o sticlă de rom sau o cutie de trabuce, scoase pe şeşt din fabrică. Sau de a cumpăra o pereche de chiloţi unei Jinetere.

Bacşisul se alflă undeva între legal şi ilegal. E un mijloc revoluţionar de a-i mai smulge cîţiva dolari bietului turist. De asta, în Cuba a primi bacşiş nu numai că e constituţional, dar, mai mult, e şi o nobilă datorie patriotică. Un ospătar, de exemplu, e obligat la sfîrşitul programului, să depună bacşişul la casieria restaurantului. Aici i se dau înapoi 25 la sută. 25 la sută rămîn pentru angajaţii care nu vin în contact direct cu turistul (bucătari, femei de serviciu, casieriţe, contabili), dar care contribuie la desfătarea burgheză a călătorului în Patria Revoluţiei permanente. 5 la sută ia statul. Nu de puţine ori, poţi citi în „Granma”, oficiosul Partidului Comunist Cubanez, articole despre iniţiativele unor ospătari, ghizi sau chiar dansatoare de cabaret de a-şi dona unui orfelinat sau unor copii superdotaţi două-trei sferturi din bacşişul lunii. Strîngătoarea de bacşiş din cele trei călătorii avea o misiune revoluţionară precisă: de a nu lăsa vreun călător să coboare din microbuz fără să-şi dea obolul în dolari!

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Cînd Che Guevara e rentabil în dolari!”