Ion Cristoiu poate fi urmărit și pe platforma X: https://x.com/IonCristoiu
Cînd copilul devine om
Am intrat ca de obicei, după Cărturești, la Tîrgul Cărții. Bag seamă că s-a renunțat la jenanta împărțire a cărților după preț. Cărți de trei lei, Cărți de cinci lei. Rafturile, sprijinite de pereți, sînt guvernate mai departe de titlurile știute deja de mine: Literatură română, Literatură universală, Istorie, Religie. Locul împărțirii pe lei bucata l-a luat împărțirea pe interes comercial: Cărți de dragoste, Cărți de școală. Cînd intri nu mai zici din prag Vreau o carte de doi lei, ci Vreau o carte de dragoste. Ce fel de dragoste? ar întreba fătuca pe post de anticăreasă, în realitate incapabilă să vîndă și șaorma, d-apoi cărți, care sfîrșește cu nuntă sau care sfârșește cu înmormântare? Găsesc acum însă Cel mai iubit dintre pămînteni, ediția scoasă de Cartea Românească, trei volume format mic, legate cu un elastic. Dau și peste Viața ca o pradă, ediția a treia, tipărită de Nicolae Preda la editura Marin Preda în 1993. Pe copertă o pictură de Sabin Bălașa. Deschid chiar acolo în anticariat la prima pagină și recitesc binecunoscuta scenă cu luatul pîinii:
„Aventura conştiinţei mele a început într-o zi de iarnă cînd o anumită întîmplare m-a făcut să înţeleg deodată că exist. Era multă lume în casă, fiinţe mari, aşezate în cerc pe scaune mici şi care se uitau la mine cu priviri de recunoaştere, dar parcă îmi spuneau cu ostilitate, te vedem, eşti de-al nostru, dar ce faci? Atunci am auzit o voce: «Lăsaţi-l în pace! Na, mă, şi pe-asta!» Şi cel ce rostise aceste cuvinte a luat de undeva de pe sobă o pâine mare şi rotundă şi mi-a întins-o. Atunci mi-am dat seama că ţineam strîns ceva în braţe, tot o pîine, şi că asta era cauza privirilor rele îndreptate asupra mea. Pusesem mîna pe pîinea de pe masă care era a tuturor şi nu mai vroiam să dau la nimeni din ea. Iar acel om, de care ascultau toţi, în loc să mi-o ia cu forţa, cum furioşi se pare că vroiau ceilalţi, făcîndu-mă să scot răcnete, îmi mai dăduse una: «Ia-o, mă, şi pe-asta!» Parcă m-am trezit dintr-un somn. M-am uitat la toţi liniştit şi am pus cuminte pîinea din braţe pe masă. Nimeni nu mai m-a luat după aceea în seamă, au început să rupă din ea şi să mănînce.
Din această întîmplare ar reieşi că instinctele de acaparare m-au dus departe de viaţă, ceea ce nu s-a dovedit. Totuşi aventurile vieţii noastre sunt ale conştiinţei, deşi viaţa ei adevărată nu e niciodată liberă de instincte şi nu o data e neputincioasă în faţa lor, în rău, dar şi în bine.”
Știu pe de rost aproape scena. Însă abia acum, în anticariat, în timp ce la casă un bărbat dezamăgit întreabă de un autor român despre care n-am auzit, descopăr rosturile profunde ale textului lui Marin Preda. Din trecutul depărtat al vieții sale, întorcîndu-se la el, ditamai bărbatul, ca omenirea la vremea hitiților, scriitorul dezvăluie momentul cînd copilul devine om:
Cel în care conștiința poate frîna pornirile instinctuale.
Comentarii
nu prea pricep care e treaba cu constiinta, insa …in ceea ce ma priveste ea se suprapune peste Bun-Simt :), adica in timp ce altii vorbesc despre constiinta, io vorbesc despre Bunul-Simt ( despletit si …impletit :)) )
‘scriitorul dezvăluie momentul cînd copilul devine om’
–
nu prea cred. scriitorul dezvaluie care e opinia lui despre momentul in care copilul devine om.
–
doar un prost cu p mare poate Dezvalui altceva decit opinia lui, insa un astfel de om se suprapune in Creatie peste Singular, adica exista un singur astfel de om in Creatie ( Pluralul acestuia manifestandu se …in sanul Singularului, Doi, Pluralul, in mod absolut nascindu se IN Sinele lui Unu, nu …prin clonarea lui Unu )
atunci cind acest om vorbeste, va vorbi, …o fi vorbit, atunci nu el vorbeste. insa in afara de el, in afara de acest Prost, toti ceilalti oameni pot dezvalui exclusiv ‘propriile opinii’. proorocii sint oameni care …cind si cind …sint Prosti :)))))
cu toate astea prostul Prostilor ( care abia el e insasi Inteligenta ) e doar unul, Unul… :))
acest prost, Prostul Creatiei, se va manifesta, s-a maniefstat, se manifesta, exclusiv dupa ce Hristos s-a Inaltat.
pentru ca abia dupa ce Isus Hristos ‘largeste’ vasul care e omul, in om poate incapea Inteligenta …in stare Pura, caz in care Desteptaciunea dispare ( asa aparand Prostia ) :))
–
Inteligenta + Desteptaciunea e o constanta absoluta ( Inteligenta Artificiala, spre ex, presupune lipsa plenara a Inteligentei, deci in acest caz vorbim despre Desteptaciune )
–
atunci cind Prostul Creatiei se va manifesta …aievea, fix asa se va manifesta pe Vremurile alea si …Desteptul Creatiei :))) :)))))))))))))))))))
adica tot aievea 🙂
Intruparea Desteptului Creatiei e tot una cu Intruparea Inteligentei Artificiale :)))
copilul se naste sub Timp, venind din Taramul Anotimpurilor.
o vreme, vreo sapte ani, inca mai traieste, din inertie, pe acelasi Taram.
odata cu trecerea acestei perioade copilul constientizeaza instinctual Timpul.
acesta e momentul cind copilul devine …om, cel in care constientizeaza Timpul
–
momentul in care copilul constientizeaza Timpul e si cel in care i se intimpla ceva cu Bunul-Simt…
fix in acel moment Bunul-Simt se despleteste in componente.
pentru a l mai putea folosi …pe parcursul vietii …tre sa l recompuna, de fiecare data.
–
pina la sapte ani copilul …nici nu se spovedeste, pentru ca Bunul-Simt inca se mai manifesta ca Intreg.
abia dupa ce Bunul-Simt se despleteste in componente apare si …’pacatul’, el fiind ‘masura lipsei maniefstarii Bunului-Simt’.
deci se poate spune ca copilul devine om cam pe la sapte ani si devine om atunci cind incepe sa si foloseasca Bunul-Simt …recompundu l, reasamblandu l.
–
prin urmare pun la indoiala zicerea: ‘Cel în care conștiința poate frîna pornirile instinctuale.’
momentul e cel incepind cu care ‘i se cere’ …’copilului’ sa si manifeste Bunul-Simt …recompunindu l ( pe motiv ca in jur de sapte ani el …se despleteste brusc in componente, ( peste el, dupa sapte ani de viata, asternindu se …Iarna) ).
ca la un moment dat poate sa faca asta, iar intr un alt moment nu poate,…asta e cu totul si cu totul alta poveste
copilul devine om …cam pe la sapte ani si se desavarsete ca om …abia atunci cind reuseste sa recompuna intr un Intreg Bunul-Simt, cu care devine Una.
–
( Bunul-Simt se descompune in clasicele componente, una fiind proprie mintii omului, ailalta fiind proprie inimii omului. atunci cind omul isi armonizeaza mintea cu inima …recompune Bunul-Simt
in popor acestei proceduri i se mai spune …’coboratul mintii in inima’.
atunci cind lipseste aceasta ‘asamblare’ se manifesta dezechilibrul, iar deciziile omului hranesc dezechilibrele (…din viata omului )
atunci cind componentele se manifesta intr un Intreg, fiind asamblate intr un Intreg, ‘facerea’ omului se numeste Pace
‘facerea de Pace’ e un Efect, Cauza fiind manifestarea Bunului-Simt
–
Intelepciunea e un Efect, cauza e manifestarea plenara a ‘bunului-simt’ intr un om 9 de unde rezulta ca Intelepciunea e …in natura Omului, e ‘felul de a fi al Omului’ ( toti Oamenii sint Intelepti )
( Antiintelepciunea presupune ‘lucrul’ cu manifestari despre care, cu ceva ..timp in urma se putea spune fara tagada ca sint …’lipsite de bun-simt’. ‘intre timp’ …s-a manifestat ‘despletirea plenara a componentelor’, caz in care ( dupa un timp, dupa o vreme) omul mai foloseste …exclusiv o componenta ( si ea e intotdeauna mintea, pentru ca inima …intotdeauna! vine la pachet cu mintea, …SI cu mintea )
–
atunci cind Nesimtirea devine ‘bun-simt’ omul a reusit performanta sa inunde Intregul cu o singura componenta a Bunului-Simt
astazi in lume Nesimtirea a devenit, pentru unii oameni ( care ulterior vor fi fix antioamenii!),…’de bun-simt’. e de Bun-Simt sa n ai nimic impotriva lor, insa e o Nesimtire daca Nesimtirii ii spui …Bun-Simt ( asa ca …din Bun-Simt omul care asa si va ramane, om, va spune intotdeauna ca …n are nimic impotriva Nesimtirii, insa el ramane, chiar si ‘dupa puteri’, la brat cu Bunul-Simt )