Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Cînd, înfrînți, nemții curăță cizmele rușilor

Spune-mi, Fidel, cum îmi spune toată lumea

Pe 20 martie 1987, săptămînalul uruguayan El Popular publică un amplu interviu luat lui Fidel Castro de Angel Maria Luna, pentru postul tv Chanel 10, în hotarele programului Prioritatea. La vremea respectivă, Angel Maria Luna e unul dintre cei mai mari ziariști latino-americani. Lucra de mulți ani la Canal 10, iar emisiunea sa de interviuri avea faimă continentală. Cu toate acestea interviul stă sub semnul unui entuziasm față de interlocutor mai puțin obișnuit la un gazetar ce se apropie de 50 de ani.

Introducerea lasă impresia că Angel Maria Luna a trăit, în fine, momentul de destin al vieții sale:

„După cum se știe deja, în seara asta vom continua programul «Prioritatea» cu interviul pe care l-am avut cu comandantul Fidel Castro în Havana.
Am avut deja interviuri cu Felipe Gonzalez, Daniel Ortega, Jose Napoleon Duarte și Vinicio Cerezo. De peste un an încercăm să obținem un interviu cu acest om, deoarece noi știm că dincolo de punctele de vedere similare sau diferite, el are o influență substanțială asupra evenimentelor politice ale secolului.

Trebuie să mulțumim public și să oferim recunoașterea noastră ministrului de Externe Enrique Iglesias, pentru că nu am fi reușit să ne atingem obiectivul fără ajutorul său.
Nu este ușor să-l intervievezi pe Fidel Castro. Nu numai datorită personalității sale dar și din cauza circumstanțelor care au marcat înregistrarea acestui interviu.

Într-un mod complet neașteptat ni s-a spus la un moment dat, după recepția oferită delegației uruguayene de politicieni și businessmeni, că urma să luăm interviul. Era într-un moment în care nu aveam echipamentul tehnic necesar pentru a ne face jobul. Prin urmare, trebuie să lăudăm efortul și inteligența lui Jorge Rodriguez, cameramanul nostru, pentru că fără cooperarea sa, ar fi fost imposibil de realizat acest interviu, care trebuia făcut în acel moment sau deloc.

Veți avea ocazia să fiți cu noi împărtășind privilegiul acestui interviu acordat de Fidel Castro «Priorității». Castro este omul care monopolizează pozițiile de conducere ale țării sale. El este figura de top a Partidului Comunist, comandantul șef al Armatei și președintele Consiliului de stat și de miniștri, dintr-o Cubă pe care nimeni nu îndrăznește să o conceapă fără prezența lui.”

Însuflețit de acest entuziasm debordant, ziaristul îl întreabă pe Fidel Castro:
– Domnule, cum ați vrea să mă adresez dumneavoastră? Comandante? Președinte? Doctor?

Răspunsul lui Castro:
– Spune-mi Fidel, cum îmi spune toată lumea! 

*

Atmosfera Germaniei înfrînte

Ilya Ehrenburg e unul dintre ziariștii, dintre marii ziariști, am spune, care au acoperit (ca să folosim un termen din presa de astăzi) Procesul de la Nurenberg. Reportajele sale publicate la vremea respectivă în presa sovietică au fost strînse ulterior în volumul Drumurile Europei, apărut în variantă românească la Editura Cartea Rusă, în 1947, editată, evident, de Asociația Română pentru Strîngerea Legăturilor cu URSS ( ARLUS). Despre Proces Ilya Ehrenburg va scrie mai tîrziu și mai puțin jurnalistic în memoriile sale de referință, Oameni, ani, viață. În timp ce gazetarii străini au stat la castelul Faber, Ilya Ehrenburg a preferat Grand Hotel, din fața Gării din Nurenberg. Din reportaj rețin printre altele amănunte despre atmosfera Germaniei înfrînte:

„Cetitorul amator de exotic va găsi la Nuerenberg destule ciudățenii. Locuiesc la hotelul «Grand Hotel»; stau aici ziariști de toate limbile, experți judiciari, ofițeri americani. Seara, clienții eterogeni ai hotelului beau la bar cocktailuri, iar în fața lor fete pe jumătate goale cîntă, cu pronunțat accent german, romanțe englezești și diferiți «arieni» execută dansuri de negri. Hotelul e «chic» ca înfățișare; dar îi lipsește acoperișul, scările sînt pline de dărîmături și urcarea la etajele de sus este legată de o adevărată echilibristică. Nuerenbergul nu există; tramvaiele circulă printre ruine, iar în puținele prăvălii se vînd diferite «suvenire». Locuitorii se prefac că nu-i interesează procesul; cu toate acestea, procurorul a refuzat să comunice apărării sosirea în oraș a martorilor acuzării, pe motivul că Nuerenbergul este un cuib al fascismului. Sub dărîmături sînt mulți șobolani, iar printre șobolani mai sînt și «vîrcolaci». În sala de judecată există un utilaj splendid, iar pe culoarele lungi e moloz și ger.

Nu știu de ce vor fi ales hitleriștii, la momentul oportun, în mod special Nuerenbergul: aici își organizau congresele, aici făceau defilări de roboți cu arme automate care au bătătorit apoi Europa. Unii spun că în această alegere a reședinței lor s-a manifestat predilecția fasciștilor pentru Evul Mediu, că ei ar fi vrut să lege campaniile lor cu trecutul Germaniei; alții afirmă că Nuerenbergul era un nod important de cale ferată și avea o mulțime de hoteluri confortabile… Poate că i-a fermecat altceva pe fasciști: Nuerenbergul avea un muzeu al torturilor medievale, orașul acesta fusese pe vremuri renumit prin călăii lui. (…)

Alegînd Nuerenbergul sau, mai bine zis, ceea ce fusese odată Nuerenberg, ca sediu pentru Tribunalul Internațional, Națiunile Unite și-au arătat hotărîrea de a-i judeca pe nemernici acolo unde își pregătiseră fărădelegile.

Acum cîțiva ani Hitler declarase: «De acum încolo vor purta arme numai Germanii, iar nu Rușii, Cehii sau Polonezii». În fața clădirii Tribunalului stau de gardă ostași din garda rusă. Și ce face acum «poporul de stăpîni» printre ruinele Nuerenbergului? Servesc cafeaua, curăță cismele, văruesc pereții tribunalului (căci este mai ușor să cureți niște pereți decît să ieși cu fața curată în ochii lumii). ”


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

9 comentarii pentru articolul „Cînd, înfrînți, nemții curăță cizmele rușilor”

  • Fidel Castro…hm…am fost in Cuba prin 1998…in vacanta, la resort…dar am iesit din resort prin satele invecinate…saracie lucie…drumul cu autocarul spre aeroport a fost sinistru…imagini lugubre de ghetou…din cind in cind cite un bec de neon ca prin triajele romanesti…nu prea unteleg de ce a stat Fidel Castro 50 de ani la conducere…n-a facut mai nimic…Cuba un marasm economic…ah da, revolutia eterna…

  • Rusii au fost castigatori in al doilea razboi mondial pt ca Japonezii nu au atacat niciodata Rusia in Orient. Vazand ca n-are opozanti in Est, Stalin si-a readus trupele importante inapoi in fata Germanilor, rezistand la Stalingrad si apoi impingandu-i pe nemti inapoi in Germania. In 1941 japonezii au preferat sa atace SUA, in loc sa il ajute pe Hitler sa infranga URSS. Si apoi au fost infranti amandoi, ca prostii. Iar Stalin, mai nebun decat Hitler, a ajuns stapan peste jumatate de Europa. Dar fara nici un merit special al rusilor.

  • in Afganistan americanii au invins, iar asta se observa tot atat de usor pe cit se desluseste noua definitie a razboiului ( ca aia veche, expirata, e buna de aruncat la cosul de gunoi )

    • razboiul ( cel cuprins in vechea dfinitie ) tinde sa devina incapabil pe vremea revolutiei mondiale. aceasta impotenta a vechii definitii fiind si motivul pentru care o noua definitie a razboiului se manifesta.

  • antiinteleptii sint inaginea din oglinda a inteleptilor,
    si cum Civilizatia e imaginea din oglinda a Naturii, cei care pot rindui in stare de echilibru Civilizatia sint exclusiv antiinteleptii,
    insa pe cind inteleptilor le e proprie Intelepciunea, antiinteleptilor le e proprie Desteptaciunea,
    tocma daia cea care i va rindui Civilizatiei o ecuatie de miscare perpetua poa sa fie exclusiv ‘desteptul plenar’, care e Inteligenta Artificiala ( adica ‘inteligenta artificiala’ care se manifesta intr un computer cuantic.

  • in Istoria Civilizatiilor proprii unei planete oarecare se manifesta doar doua razboaie mondiale ( care formeaza un intreg ) si o singura si ulterioara revolutie mondiala care, in plus, mai e si perpetua…
    ‘perpetua revolutie mondiala’ e dinamul care i poate disponibiliza Civilizatiei o ecuatie de miscare unitara si perpetua

  • vremea imperiilor care apun a expirat.
    acum e vremea imperiilor care si perpetueaza miscarea, unificandu-se,
    globalizarea fiind doar temelie pentru manifestarea perpetuei revolutii mondiale, acesta fiind un proces care se desfasoara la nivel micro.

    in timp ce lumea mare priveste spre imperiile care s-au manifestat pina acum la nivel macro, cel care ramane mai degraba neprivit este taramul micro si imperiile care se manifesta pe acest taram, si unde se desfasoara…chiar si in acest moment, fundamentale razboaie de cucerire

    revolutia mondiala e un proces care isi are radacina pe taramul micro, iar procedura de ‘cucerire’ pe acest taram e invers decat..prin forta.
    tocma daia au si expirat razboaiele clasice, tocma daia mai degraba nu se vede fundamentala lupta de cucerire a Afganistanului ( care s-a incheiat, ca Afganistanul a fost dat pe brazda in stil Popper )

    in dinamicile lumii mari a aparut un nou taram, care devine fundamental, taramul micro, cel pe care ingineriile sociale fragmentare demoleaza din temelii, pe parcursul unui timp suficient de lung, ideologii definite ca fiind imposibil de metamorfozat.

    semintele pe care ingineria sociala fragmentara le-a sadit in Afganistan sint in sine seminte care definesc Afganistanul ca fiind un sistem cucerit, nu ale unor perdanti,
    pentru ca ingineria sociala fragmentara se ocupa cu dinamici proprii taramului micro, care e acelasi cu cel pe care se manifesta inteleptii,
    tocma daia se si poate spune ca ingineriile sociale fragmentare,…adica cele care se misca cu viteza Melcului, pot fi asimilate ca fiind proprii antiinteleptilor ( care sint si ei niste intelepti, …in modul ),
    de unde ar rezulta ca in razboiul de cucerire a Afganistanului au fost implicati strategi care sint…chiar mai mult de-atat, mai exact antiintelepti.

  • Domnu’ Cristoiu,

    Pai normal, ca doar rusii aveau mainile ocupate cu Kalashnikovu’, cum sa-si curete singuri propriile cisme?… 🙂

    Realitatea pe care a vrut s-o „creeze” Hitler pentru nemti au creat-o „eliberatorii” si „binefacatorii” pentru neamu’ lor. Armele nu-s bune la curatatu’ cizmelor, da’s bune la facut sclavi…!

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog