Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Cînd nerozia e de folos societății

Pe 26 iulie 2021, s-au împlinit 300 de ani de la nașterea baronului Samuel von Brukenthal. Chiar dacă unii intelectuali au mai auzit de numele Brukenthal, de la Muzeul cu același nume din Sibiu, nici dracu, personaj cu o memorie fabuloasă, n-ar fi știut că s-au împlinit 300 de ani de la nașterea distinsului. Și deodată, mai spre după-amiază toată lumea a aflat că pe 26 iulie 2021 se aniversează nașterea Baronului. Putem spune că Samuel von Bruckenthal a beneficiat de o glorie la care puțină lume se aștepta. Cea care a contribuit la răspîndirea știrii că 26 iulie 2021, e ziua de naștere a celui care a dat numele unui muzeu din Sibiu, n-a fost nici un istoric, nici o vedetă tv, nici măcar un fotbalist. A fost o politiciană: Raluca Turcan, ministrul Muncii în Guvernul Cîțu, membru al Echipei lui Klaus Iohannis în bătălia pentru șefia PNL. Cum a reușit o politiciană o asemenea performanță, pentru că performanță e să faci un Breaking news din ziua de naștere a unui personaj despre care puțini români au habar într-o țară în care Ștefan cel Mare trece pentru mulți ca fiind un stadion din București care i-a învins pe turci la Vaslui? Foarte simplu. Printr-o imensă nerozie. Ținînd neapărat să ne arate că e din Sibiu, Raluca Turcan a postat pe Facebook, spațiul în care se manifestă azi demagogia de tribună de pe vremea lui Cațavencu, un text avînd drept scop să ne convingă că Samuel de Brukenthal e o bornă, deși nu stă la marginea șoselei. În finalul textului, semnatara i-a urat La mulți ani! unui mort de cîteva secole. Nerozia a devenit breaking news și prin asta toată suflarea dintre Dunăre și Tisa a aflat că pe 26 iulie 1721 s-a născut baronul Brukenthal. Să mai spună cineva că nerozia nu joacă un rol deosebit în propagarea Culturii române!

*

Ion Hudiţă, fruntaş ţărănist, scrie în Jurnal despre Plebiscitul din 24 februarie 1938, inventat de Carol al II-lea pentru a-şi legitima dictatura de mucava:

„Rezultatul în judeţul Baia este mai mult decît ridicol. Din 36.203 votanţi, au votat pentru plebiscit 36.202 şi unul singur contra”.

Ca mai toţi ţărăniştii, Hudiţă n-are umor. Eu, de exemplu, m-aş fi întrebat imediat: cine o fi ăla, singurul, dintr-un întreg judeţ? Cum s-a simţit el, un Contra, între 36.202 de Pentru?

*

„Cînd un adevărat geniu apare pe lume îl veţi recunoaşte după aceea că proştii se strîng cu toţii împotriva lui”
(Jonathan Swift)

*

Cetățeanul Liviu Dragnea, pentru că asta e calitatea acum a fostului atotputernic de pînă mai ieri, a fost convocat la DNA pentru un amănunt care se putea rezolva și prin intermediul avocaților. DNA a rămas de pe vremea Binomului SRI- DNA cu ambiția de a face gălăgie mediatică în jurul unui scărpinat pe șest al procurorilor pentru a ști toată lumea că instituția are insomnii doar la gîndul că în România n-au fost convocați încă la DNA pe motiv de fapte de corupție purecii din așternuturi. Pentru a se ști că DNA lucrează, Liviu Dragnea a fost chemat la instituție în chip inutil și abuziv. Momentul intrării la DNA s-a lăsat cu un scandal de toată frumusețea, care a ținut întreaga zi aproape pagina întîi a televiziunilor de știri. Sub privirile jandarmilor care în loc să intervină, cum le cere legea, pentru a asigura ordinea publică, se țineau de brăcinari ca să nu se scape pe ei, atît de căcăcioși erau, susținătorii lui Liviu Dragnea s-au confruntat cu adversarii lui Liviu Dragnea. De fapt putem vorbi, avînd în vedere că hăulitorii veniți să zbiere împotriva lui Liviu Dragnea sînt niște colaboratori ai SRI sub acoperire de huligani, de o diversiune pusă la cale de Binomul SRI- DNA, dat azi cu fard și ruj, ca să nu ne prindem că sub sulemeneala de cochetă stau epoleții. Chemarea inutilă a lui Liviu Dragnea s-a vrut o operațiune prin care Binomul SRI-DNA a vrut să semnalizeze în cele patru puncte cardinale ale politicii că fostul lider PSD va fi îngropat sub un munte de dosare înainte de a se manifesta ca reprezentant al suveranismului care stîrnește grețuri mai marilor de la Bruxelles. Din nenorocire pentru autorii Operațiunii, rezultatul intrigii a fost favorabil lui Liviu Dragnea. Pentru un om politic nimic nu-i mai rău decît căderea în anonimat după îndeplinirea unei funcții publice. Deși simplu cetățean, Liviu Dragnea a fost vedeta zilei de 26 iulie 2021. Nu știu dacă asta și-a dorit, dar sigur e că fostul lider al PSD a dovedit c-a rămas un personaj care interesează presa într-o asemenea măsură încît și convocarea la DNA pentru un fleac devine știrea numărul unu a zilei.

*

Cum ar fi sunat e-mail-ul lui Eminescu: mihaieminescu@junimea.ro?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

10 comentarii pentru articolul „Cînd nerozia e de folos societății”

  • Peste doua zile va iesi de sub tipar Istoria lui Mihai-Voda-Viteazul de Nicolae Balcescu.
    Se stie neobositul zel, cu care acest barbat plin de inima si inzestrat de natura c’o minte patrunzatoare si c’o fantezie energica, a lucrat la istoria lui Mihai – Voda.. Din sute de carti si documente el a cules c’o adevarata avaritie pentru gloria natiei romanesti, toate colorile din relatii si notite, cu care apoi a zugravit acea icoana mareata, din care figura Voevodului romanesc iese din prosceniu, vitejeasca si mandra si vrednica de a se cobori din stralucita vita a Basarabilor.
    Limba lui Balcescu este totodata culmea, la care a ajuns romanimea in deobste de la 1560 incepind si pana astazi, o limba precum au scris-o Alexandri, Const. Negruzzi, Donici, si care astazi e aproape uitata si inlocuita prin „pasareasca” gazetarilor.
    Desi Balcescu se intemeiaza pretutindenea pe isvoare si scrierea lui e rezultatul unei indelungate si amanuntite munci, totusi munca nu se baga nicaieri in seama, precum in icoanele maestrilor mari nu se vede amestecul amanuntit de vapsele si desemnul ingrijit linie cu linie. O neobisnuita caldura sufleteasca, raspandita asupra scrierii intregi, topeste nenumaratele nuante intr’un singur intreg si asemenea scriitorilor din vechime, el ii vede pe eroii sai aievea si-i aude vorbind dupa cum le dicteaza caracterul si-i ajunge mintea, incit toata descrierea persoanelor si intamplarilor e dramatica, fara ca autorul sa-si fi ingaduit a intrebuinta undeva isvodiri proprii ca poetii.
    Nicolae Balcescu e dealtminterea o dovada , ca limba romaneasca pe vremea lui si’nainte de dansul era pe deplin formata si in stare sa reproduca gandiri cit de inalte si simtiri cat de adanci, incat tot ce s’a facut de atunci incoace in directia latinizarii, frantuzirii si a civilizatiei „pomadate” a fost curat in dauna limbei noastre.
    Desi nu mai impartasim entuziasmul cartii lui Balcescu pentru ideile, profesate azi de colegii lui de la 1848, desi ne-am incredintat cu durere ca chiar aceia ce azi le reprezinta, nu mai sunt patrunsi si se slujesc numai de dansele ca de o parghie pentru ajungerea unor interese mici, desi stim ca daca inima lui era vie in vremea noastra, prin cartea lui ar fi trecut o suflare rece de ironie asupra piticilor care inganau a impartasi simtirile unei inimi, pe care n’au stiut-o pretui niciodata, totusi entuziasmul lui ca atare ne incalzeste, caci este sincer, adevarat, energic, s’arata cu acea nesovaire de care ne minunam in caracterele antichitatii.
    Dumnezeu a fost indurator si l-a luat la sine inainte de a-si vedea visul cu ochii, inainte de a vedea cum contimporanii care au copilarit impreuna cu dinsul si’n cercul lui de idei, le-au exploatat pe aceastea, ca pe o marfa, cum au introdus formele goale ale occidentului liberal, imbracand cu dansele pe niste oameni de nimic.
    El s’ar spaimanta vazand cum a fost sa se realizeze pe pamantul nostru libertate si lumina. El ar vedea parlamente de papusi neroade, universitati la care unii profesori nu stiu nici a scrie o fraza corect, gazetari cu patru clase primare, c’un cuvant oameni care vazand ca n’au incotro de lipsa lor de idei, fabrica vorbe noua, risipind vechea zidire a limbii romanesti, pentru a parea ca tot zic ceva, pentru a simula o cultura care n’o au si o pricepere pe care natura n’a voit sa le’o deie.
    Murind in Italia, sarac si parasit, ramasitele lui dorm in pamintul din care a pornit incepatura neamului nostru, cenusa sa n’a sfintit pamantul patriei, ci e pe veci amestecata cu acea a saracimii din Palermo. Cu limba de moarte insa si-a lasat manuscrisele sale d-lui Ioan Ghica si astazi, dupa un patrar de veac din ziua mortii lui, societatea academica a insarcinat pe d. A. Odobescu cu revizuirea si editarea scrierii, care va vedea lumina la vreme, astazi cand vitejia si virtutea taranului nostru ne face sa uitam fatarnicia si micimea de suflet a oamenilor dela 1848 si nemernicia unora dintre comandantii improvizati de fratii rosii, care pentru a-si dura gloria pe actii, duc ca d. Colonel Anghelescu la o moarte sigura si fara de niciun folos pe acest popor viteaz si vrednic de a fi altfel guvernat.
    Faca-se aceasta scriere evanghelia neamului, fie libertatea adevarata idealul nostru, libertatea ce se castiga prin munca. Cand panglicarii politici care joaca pe funii impreuna cu confratii lor din Vavilonul de la Seina, se vor stinge, pe ruda pe samanta, de pe fata pamantului nostru, cand patura de cenuseri, lenesa, fara stiinta si fara avere va fi impinsa de acest popor in intunerecul ce cu drept i se cuvine, atunci abia poporul romanesc isi va veni in fire si va rasufla de greutatea ce apasa asupra lui, atunci va suna ceasul adevaratei libertati.
    Dar suna-va acel ceas? Oare tinerimea care astazi isi uita limba si datinele prin cafenelele Parisului si care se va intoarce de acolo republicana si imbuibata cu idei straine, rasarite din ale stari de lucruri, va fi mai in stare sa inteleaga pe acest popor, a carui limba si istorie n’o mai stie, ale carui trebuinte nu le intelege, ale carui simtiri o lasa rece ?
    Fi-vor in stare acei tineri sa inteleaga, ca nimic pe acest pamant, pentru a fi priincios, nu se castiga fara munca indelungata, ca toate cocotarile lor de-a gata prin intrigi de partida si prin lingusirea desertilor si fatarnicilor rosii, nu sunt de nici un folos pentru tara ? Fi-vor destul de intelepti ca sa nu linguseasca patimile multimei cu fraze sunatoare , ci s-o faca a vedea lamurit, ca munca si numai munca este izvorul libertatii si a fericirii si cum ca cei ce pretexteaza ca bunurile morale si materiale se castiga prin adunari electorale, prin dicursuri de cafeanea si prin articole de gazeta, sunt niste sarlatani, cari amagesc poporul in interesul lor si pentru risipa bunei stari ? La intrebarile acestea raspunsul e greu ; ne temem chiar de a face o concluzie finala.
    Oare un stejar care-l rupi dela radacina si-l sadesti in mod mestesugit intr’o gradina de lux, are viitor ? Oare neamul romanesc cu toata trainicia radacinilor, are viitor, cand trunchiul e rupt de intreg trecutul nostru si rasadit in mod mestesugit in stratul unei desvoltari cu totul straine, precum este pentru noi cea frantuzeasca ?
    Iata intrebari la care nu indraznim a raspunde. Dumnezeul parintilor nostri sa aiba indurare de noi.

  • Nimic nou sub soare. Duduia Turcan e reprezentativa pentru genul „intelectualiilu’basescucareacumsuntailuiwerner”. Ups, mi-a iesit si de-un domeniu www! Despre Rosia Montana, misirupi! Oricum indiferent care era rezultatul, pentru ‘ulime era tot prost, chestie perena in „Rominia lucrului bine fecut”. Hai valu’ petrica, ca deja m-am plictisit de stiri banale. Vreau un nou lock-down, ceva thrill!

  • Zi neagră ptr. România, Roșia Maontană a intrat în patrimoniul UNESCO.
    Au învins cei interesați. Ungaria se bucură. Concluzia e că într-un timp, mai lung sau mai scurt vom pierde transilvania. Adio aur! Abordați drapelul negru!
    Mulțumin din inimă CDR-ului și lui Radu Berceanu care a semnat contractul de înstrăianre a minelor.

    • Nu va pricep supararea. Dupa mine e bine ca a intrat in patrimoniul UNESCO, nu mai polueaza zona cu cianuri.
      Cat despre aur, mai bine sa nu-l scoata din pamant. Daca a stat mii de ani acolo, poate sa mai stea inca pe-atat. De ce sa-l scoata, ca sa-l cheltuie astia de la guvern? Sau sa incaseze comisioane si sa-l extraga strainii? Lasa-l acolo in pamant.
      Iar despre faptul ca pierdem Transilvania, e o prostie deja in secolul 21. Nu o vrea nimeni, si oricum nu prea mai conteaza. Noi astia din Ardeal am vazut destule tampenii ale guvernului de la Bucuresti si parca l-am incerca si pe Viktor Orban. 🙂

      • S-a blocat cea mai mare resursa de aur si argint din Europa.
        Avantajul e cu nu ne mai doare capul cu bursele de aur, argint, cupru și alte metale.
        Nu mai avem nimic nici sub pământ nici pe pământ. Suflă vântul.
        Aurul nostru e la Londra în afara UE.
        Avem numai datorii urașe care cresc zilnic.
        Este și aici un avantaj că în momentrul de față nu mai avem nimic cu care să garantăm aceste împrumuturi. Deci nu ne mai doare capul, intrăm în faliment.
        Suntem săraci și fără speranță. Suntem la pământ!
        Consider că este cea mai mare trădare față de țară ever!
        (cred că aș fi exploatat aurul ca romanii, cu roaba și piua și tot aș fi ieșit in avantaj)

        • @Adriana
          Nu va suparati da’ cred ca acum ati venit pe planeta Rominia. De cand resursele Romaniei sunt exploatate in favoarea romanilor? Ca sa nu mor prost, nu de alta. Cine garanteaza ca aurul ala producea ceva pentru noi? Adica aia care l-ar fi exploatat erau toti niste buni samariteni si ar fi zis : ba, luati voi aurul si profitul, iar noi doar platim impozitele. Muahahahaha, ce-mi plac glumele mele! BTW, aurul de la Londra o sa-l mai vada romanii doar in filme XXX de serie C, ca in realitate e mai pa-pa-pa decat ala de la Moskova.

  • Nerozia sau nebunia de a pupa în fund pe unul mort de peste 300 de ani, unul care a semnat condamnarea lui Horia, Cloșca și Crișan la o moarte cumplită!
    Turcana un burduf plin cu ifose și prostie!

  • Cum sa intri in „gratiile sefului” , daca nu asa ???

  • …mai degraba me.minescu@hotmail.com :)))

  • De când a ajuns chinuitul ilustru din Zalău șef la DNA,totul merge anapoda ! Degeaba încearcă presă miluită și incazarmata sa ne convingă de succesele structurii că totul este 0 barat ! Degeaba s-au activat huliganii # R ! Binomul este disperat că nu mai regizează spectacole de succes,ci simple suse. !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *