Cînd oamenii de treabă au rolul ingrat de gîscă

Pentru o posibilă antologie de citate intitulată Marea proză în publicistica lui Caragiale.
Din reportajul politic antologic „Culisele chestiunii naționale”, publicat în serial în Ziua, 25 feb, 27 feb, 28 feb, 29 feb, 1 martie, 2 martie 1896:

„Și astfel se produce scandalul «Tribunei». Sărmana foaie e apucată de cătră d. Brote și alții de-o parte, de alta de cătră bătrînul Rațiu și ceilalți. Trag unii încoace, alții încolo, și bătrînul Rațiu, luptător deși bătrîn, dar mai voinic, rămîne cu «Tribuna» în mînă.”

*

„E interesant acest joc, în care oamenii de treabă au rolul ingrat de gîscă. Iată o întreagă pleiadă de oameni culți, inteligenți, patrioți, oameni de inimă și cinstiți, care, cu reale sacrificii, fără să lingă talerele nimănui, s-au lăsat trași pe sfoară, doi ani și jumătate, de către o mititică clică de ghiduși, de claqueurs, de pique-assiette, a căror înzestrare este tîrîrea lipicioasă față cu cei de sus, ifosul umflat față cu cei mici, mințirea continuă și cu unii și cu alții – armele ordinare ale celui mai ordinar șiretlic.”

*

„D. Brote, foarte constrîns, începe s-o ia la deal, la vale și tot pe de lături: că, în adevăr, este vreme să se înceapă o activitate mai hotărîtă, deoarece timpul se pierde în zadar în lupte infructuoase, cu disensiuni păgubitoare stării politice generale a românilor; că e de datoria fiecărui bun român să se gîndescă matur la aceasta; că, că… șcl., șcl., vechile clișeuri banale și uzate – metoda cunoscută a farsorilor, care știu să țină discursuri de un kilometru fără un miligram de înțeles precis.”

*

„Pînă să venim la conferința a doua, în urma căreia s-a făcut ruptura și s-a dat alarmă în presă, nu strică să povestim un mic incident ridicul, care caracterizează bine și simplicitatea și șiretlicul.
Unul dintre membrii partidului național de dincolo, om de treabă, dar foarte simplu, greoi la spirit ca și la trup, dar încă o dată om cumsecade, se dăduse, dintru începutul dezbinărilor, prin o bună mișcare instinctivă, de partea dlui Rațiu contra dlui Brote. Acesta din urmă, se-nțelege, era foc de necăjit asupră-i. Vine împrejurarea ca omul să fie silit a veni la București; aicea avea să ia niște bani de undeva pentru plata unor datorii contractate de dînsul în propaganda și lupta politică. Omul avea dreptul să pretindă această sumă, pentru care era urmărit de creditori; n-avea însă curajul să vie de-a dreptul, știind ce influență are compania Brote-Sturdza asupra locului de unde el avea să primească suma. Atunci, omul nostru se gîndește să ia lucru pe departe și trimite la București unui amic, comun lui și dlui Brote, următoarea telegramă, a cărei autenticitate o garantăm; deaminteri, n-ar fi nevoie de așa ceva; o astfel de compoziție telegrafică nu se poate născoci; ea se crede cît de colo că e naturală.

Iată-o:
«Sosesc mîine București incognito, mă!» Iscălită cu numele întreg.

Un autor de teatru, dacă ar pune un personaj închipuit să bată așa depeși, ar fi acuzat pe drept cuvînt de exagerare poate cineva așa de simplu? Iată că s-a putut.
Ceea ce însă e permis naturii, nu e permis și unui autor dramatic – un personaj atît de simplu numai natura are dreptul să-l creeze.
Auzi, incognito! O ilustru personaj! Incognito!”

Autorul dramatic care și-a permis un personaj atît de simplu e chiar Caragiale, creatorul nemuritoarei scene cu O dăm anonimă.

*

Scriam pe 31 mai 2014. Ioan Ghișe – Tîmpenia care-și ridică fustele pentru a-și arăta fundul

Cînd Crin Antonescu a pus pariul de ruletă rusească numit pragul de 20%, am tresărit imediat scriind că, în fine, dușmanilor săi din politică li s-a dat cheia de la demisia liderului PNL. Demisia – scriam – înseamnă pentru PNL dezastrul numit deschiderea succesiunii.

Cam la toate partidele, cînd Liderul demisionează sau moare, începe automat bătălia pentru a-i lua locul. La PNL, acest proces capătă însă accente ieșite din comun. PNL a obținut 14%. Scor bun după opinia mea. Crin Antonescu și-a dat demisia. Prin asta, în PNL s-a deschis succesiunea. Și prin asta, dezastrul. Nu cel al bătăliei pentru șefie. Acesta e floare la ureche pe lîngă un alt dezastru provocat de deschiderea succesiunii.

Pe scena noastră publică și-a făcut apariția politicianul care întruchipează perfect Tîmpenia care-și ridică fustele pentru a-și arăta fundul: Ioan Ghișe. Cel care se învîrtea în jurul Cotrocenilor, cu un tricou pe care scria Jos Băsescu! numai și numai pentru ca Dan Voiculescu să-l dea la televizor. Acest ins ahtiat după luminile rampei mediatice, întrecut doar de Victor Ponta la nevoia mai mult decît sexuală de a se da huța la televizor pînă și-n pauzele de publicitate, a realizat că deschiderea succesiunii e marea, unica lui șansă, de a se exiba în public. Și s-a înscris la șefia PNL.

Desigur, lui Crin Antonescu îi convine. Ioan Ghișe n-are nici o șansă să învingă la Congresul PNL. Cum însă e singurul contracandidat al lui Klaus Iohannis, televiziunile de știri, chiar și cele independente, îl invită să se expună. Nu știu dacă PNL va supraviețui după Congres. Știu însă sigur că el va muri pînă la Congres. De ridicolul la care-l expune candidatul la șefia PNL: Măscăriciul Ioan Ghișe.