Cînd procurorii pretind să-și aleagă șefii

Momente și evenimente comentate de mine. Cu puțin timp în urmă s-a încheiat Scandalul numirilor de șefi la Parchete. Sîntem în 2026. Scandalul nu e o noutate. S-a petrecut și 2013. Cel puțin așa se vede din comentariul Cînd procurorii DNA scriu și publică articole proaste publicat de mine în Evenimentul zilei din 26 martie 2013:

Cumnatul lui Nozdriov, făcut pulbere după băutura cu care l-a îmbătat turbulentul moșier rus, vrea să plece acasă, pentru ca-l așteaptă nevasta.
Au fost amîndoi – el și Nozdriov – la iarmaroc.Te aștepți ca rugămințile cumnatului de a fi lăsat să meargă acasă, unde-l așteaptă nevestica, să-și aibă temeiul în singurătatea în care a lăsat-o sau în dorul nevestei să-l vadă.

Nu, altul e motivul pentru care cumnatul lui Nozdriov vrea să ajungă cît mai repede acasă: „nevastă-mea… zău, n-o să mi-o ierte niciodată, trebuie să-i povestesc cum a fost la iarmaroc. Se cuvinte, frate, să-i fac și ei o plăcere (…) O să mă întrebe ce-am văzut la iarmaroc și-o să trebuiască să-l spun tot, așa-i de drăguță, zău”.

Scena în care un bărbat întîrziat departe de casă, unde-l așteaptă nevastă-sa, vrea să plece, invocînd adevărul că nu vrea să-și supere nevasta, e una dintre cele mai banale nu doar în ficțiune, ci și în realitate.

De regulă, bărbatul invocă argumente precum:
Nevestei îi e urît singură.
Nevasta îl așteaptă ca să-i dea ce i-a cumpărat.
Nevasta îl vrea acasă, pur și simplu.
În Suflete moarte, potrivit cumnatului lui Nozdriov, nevasta îl așteaptă ne-răbdătoare ca să-i spună tot, tot ce-a făcut la iarmaroc.

Nu e un pretext cusut cu ață albă, fabricat de un ins care vrea s-o șteargă dintr-o împrejurare nedorită. Într-adevăr, nevastă-sa moare să afle ce-a fost la iarmaroc. Trei realități ale Rusiei lui Gogol oglindite în acest strop de proză:

1. Nivelul intelectual al femeii, redus la curiozități prostești.
2. Provincialismul Maicii Rusii.
3. Inferioritatea care definește situația femeii în Rusia țaristă, pentru care istorisirea celor văzute la un iarmaroc depășește în interes istorisirea celor văzute de un explorator în Țara de foc.

Pornind de la Gogol, putem descoperi România de azi, în splendoarea sa de suburbie a Europei, transcriind fapte mărunte, dar încărcate de semnificație.
Am putea invoca, de exemplu, halucinanța ceremonie a inaugurării liftului la Spitalul din Gura Humorului, avînd drept personaj central un popă care-l sfințește de zor, înconjurat de oficialități locale și centrale.

E un fapt mărunt, dar care dezvăluie, prin despicare, nu caragialismul cum s-a zis, ci gogolianismul unei societăți în care mizeria e dublată de demagogia penibilă.
Eu însă mă voi opri asupra unui fapt petrecut în ultimele zile.

90 de procurori ai Direcției Naționale Anticorupție au dat publicității ceea ce ei numesc „luare de poziție” față de numirile în funcțiile de conducere la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție, la Direcția Națională Anticorupție și la Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Trei realități ale României tranzacționiste se reflectă în acest fapt:

1. Întocmirea și semnarea Comunicatului au fost principala preocupare a procurorilor DNA din ultimele zile. Spre fericirea corupților din țară, care au putut să fure în voie. Și dacă ne gîndim că numirile de șefi vor avea loc abia după 3 iunie, corupților li se oferă două luni de activitate.
2. Procurorii DNA pretind în ultimă instanță să-și aleagă șefii. Așa cum sovietele de soldați de pe vremea lui Lenin își alegeau comandanții iar cînd nu le mai plăcea de ei, îi împușcau!
3. Textul, semnat de 90 de persoane, a fost creat după principiul Mioriței: E o producție colectivă, rezultat al șlefuirii prin trecerea din gură-n gură.

Concluzia „luării de poziție” sună astfel: „Evenimentele recente acreditează ideea selecției procurorilor în funcții de conducere pe alte criterii decît cele ale performanței profesionale”.

Dacă ar fi fost semnat de 90 de ziariști, aceste rînduri ar fi trecut drept concluzie a unui articol.
Un articol prost, desigur, pentru că nu aduce nici o probă în sprijinul acuzației împotriva Președintelui și Premierului.

Scrise de 90 de procurori DNA, aceste rînduri trec drept concluzie a unui rechizitoriu.
Un Rechizitoriu bazat exclusiv pe aserțiunea „Evenimentele recente acreditează ideea”.

Fără nici o probă: interceptări, declarări de martor, chitanțe, poze.
Așteptăm cuvintele arestării.

N.B. După înmormîntarea PDL de acum două săptămîni, sîmbătă, 6 aprilie 2013, a avut loc Parastasul!