Cînd s-a convins C.Z. Codreanu că riscul poate fi un factor de succes politic

Risc asumat. Despre momentul înfiinţării Legiunii Arhanghelului Mihail, C.Z. Codreanu scrie în Pentru legionari:

„Peste câteva zile am convocat la Iaşi pentru Vineri, 24 iunie 1927, ora 10 seara, în camera mea din str. Florilor nr. 20 (locuinţa Elenei Ilinoiu, soţia sa, de la Iaşi – n.n.), pe Văcăreşteni şi pe puţinii studenţi care mai rămăseseră legaţi de noi.

Într-o condică, cu câteva minute înainte, scrisesem următorul ordin de zi, numerotat cu No. 1:
«Astăzi, Vineri 24 iunie 1927 (S. Ioan Botezătorul), ora zece seara, se înfiinţează „LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL“ sub conducerea mea.
Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat.
Să rămână afară cel ce are îndoieli.
Fixez ca şef al Gărzii de la icoană pe Radu Mironovici“.

Pentru explicarea acestui moment de doar un minut (atât a dura reuniunea), intrat în Istorie ca momentul de înfiinţare a Mişcării Legionare, cercetătorii invocă o mie şi una de fapte:
De la certurile din interiorul LANC până la ruperea lui C.Z. Codreanu de A.C. Cuza.

Însuşi C.Z. Codreanu se desfată, în Pentru legionari, cu aceste explicaţii, care plasează înfiinţarea Mişcării în planul înfiinţării unei noi organizaţii politice.
În realitate, momentul 24 iunie 1927 îşi găseşte explicaţia în momentul 26 mai 1925, când C.Z. Codreanu e achitat la Turnul Severin, deşi împuşcase mortal un om (C. Manciu) şi rănise grav alţi doi.

Verdictului îi urmează la Turnu Severin şi în ţară manifestări de simpatie faţă de C.Z. Codreanu de o neobişnuită amploare.
La Turnu Severin, aşadar, s-a convins C.Z. Codreanu că gestul extrem poate fi, cu asumarea tuturor riscurilor, producător de capital politic uriaş.
Gesturile extreme (crima, bătăile cu forţele de ordine) vor fi unul dintre principalele mijloace de acţiune ale Mişcării Legionare într-o Românie de politicieni rămași în hotarele prudenţei.

La Turnu Severin s-a convins C.Z. Codreanu că riscul poate fi un factor de succes politic.
Şi din 24 iunie 1927 destinul său a fost marcat de riscuri din care a ieşit nevătămat.
Până în anul fatidic 1938, când a riscat din nou şi a pierdut.

*

De 6 milioane. Dependenții de jocuri de noroc evită pe cît pot să treacă prin fața unui Cazinou.
Dacă din nenorocire ajung prin apropierea unui asemenea lăcaș, nu mai au scăpare.
Intră ca niște somnambuli și joacă pînă rămîn lefteri.

Asemenea acestor nefericiți sunt eu față de librării și anticariate, față de tarabe cu cărți, față de site-urile de pe care se pot cumpăra cărți.
Dacă nimeresc în fața lor, dracu m-a luat:
Intru și nu ies fără o sarsana de cărți.

Mă feresc să cumpăr nu atît pentru bani, cît mai ales pentru răspunsul la întrebarea Ce fac cu ele după ce le cumpăr?
Mai întîi că nu mai am loc în apartamentul din Nicolae Iorga. Am citit că Dan Adamescu avea un palat de vreo 50 de camere. Vă imaginați cîte cărți ar fi putut aranjate frumos, pe domenii, măcar în 10 dintre ele?
Apoi cîte o carte pe care o descopăr prin casă mă face melancolic la gîndul că n-o voi citi niciodată în această viață. Poate pe lumea Ailaltă, dacă o fi prevăzută cu săli de lectură.

Vineri, din nenorocire viața m-a obligat să ajung în fața Anticariatului Brătianu din vecinătatea Pieței Universității, loc în care am cheltuit mult cumpărînd cărți și, prin urmare, loc pe care e bine să-l ocolesc.
N-am putut să mă abțin.
Am intrat.

Și nu-mi pare rău. Pentru că am găsit aici, închisă într-o vitrină specială, cea cu cărți scumpe, o carte de 6 milioane de lei vechi:
Basarabia – Ucraina – Crimeia. Marșul victorios al Trupelor române și germane. Carte ilustrată lucrată și editată de Secția I-a a unei Armate din Răsărit, scoasă la Editura Erich Zander. Berlin, 1943.

Merită 6 milioane de lei vechi. E o carte rară, greu de găsit într-un climat în care e de preferat să ocolești subiectul Războiul Sfînt, dintre 1941- 1944. Valoarea ei, pentru mine cel puțin, stă și în ilustrațiile excepționale atît prin conținut, cît și prin calitate.

Evident, n-am găsit răspunsul la întrebarea:
Unde dracuʼ s-o mai pun și pe asta?!