Nicolae Ciucă: Coaliţia de guvernare cu PSD se opreşte aici. Rămânem în Executiv ca să împiedicăm escaladarea abuzurilor

Cînd Sadoveanu stă de vorbă cu cîinele său, Cezar

Tezismul literaturii ruse. Profit de o insomnie de dimineață și consum mai departe porțiile de lectură din cele trei cărți de pe masa de lucru:
Publicistica lui Arghezi, Domnii Goloviov de Saltîkov-Șcedrin și Extrem Occident de Petru Dumitriu.

Depășesc norma de 10 file pe zi pentru a termina cartea satiricului rus. Această ultimă parte o fușăresc, deoarece Șcedrin o ia razna în stilul marilor ruși. Descrierea realităților rusești cu bisturiul de satiric lasă locul pisălogelilor pedagogice, profețind astfel tezismul realismului socialist. De fapt, realismul socialist se trage tocmai din pedagogismul literaturii ruse clasice. În concepția stalinistă despre artă găsim și notele militantismului social tipic marilor clasici ruși. Da, numai că marii clasici făceau asta împotriva Puterii și nu de dragul Puterii, cum cereau teoreticienii proletcultismului.

Cu Arghezi ajung la celebrul pamflet Baroane. Recitit azi, nu mi se pare atît de antifascist cum îl vopseau propagandiștii din anii comuniști. Mă surprinde însă faptul că, după ce-a stat în Lagăr o lună, Arghezi se întoarce la București și-și reia scrisul zilnic la Informația zilei. Păi cum vine asta? Ce fel de dictatură e aia în care un lăgărist pentru pamfletul împotriva Germaniei, Partenerul nostru strategic de la vremea respectivă , are permisiunea de a publica nestingherit, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. După 1946, Arghezi s-a apucat să-i înjure pe comuniști încredințat, probabil, că va avea același tratament binevoitor ca și în Dictatura fascistă. Prin pamfletul lui Sorin Toma, comuniștii i-au arătat ei ce-i aia dictatură.

Romanul lui Petru Dumitriu mă plictisește de moarte prin concesiile făcute de un prozator de tip shakespearean buricismului de tip franțuzesc. Înzestrarea personajelor cu patimi metafizice (asasinate din motive filosofice) nu-l prinde pe Petru Dumitriu. Excepție făcînd deosebitele descrieri de realități din Vest cu mijloacele descrierilor de realități din Est, romanul Extrem Occident e plicticos ca o baltă fără broaște.

*

Dialog. După papagalul Coco al lui Tudor Arghezi, prin Sadoveanu dau de un alt necuvîntător pus la lucru din motive publicistice: Cezar, cîinele marelui prozator. O tabletă din volumul 19 Publicistică mi-l arată pe Sadoveanu corespondînd cu Cezar pe o anume temă. Și eu m-am gîndit la născocirea unui personaj necuvîntător pentru a-l folosi în publicistică. Avantajele unui asemenea partener de scris, găsite de mine în cazul faimosului Coco, sînt indiscutabile. Poți angaja cu el dialoguri. Poți pune pe seama lui gînduri mai ciudate. Îi poți atribui întrebări, nedumeriri și gesturi ivite din întîmplările lumii din jur. Într-un timp m-am gîndit la un pisoi. Are însă în românește conotații deșucheate. Cîinele Max e mai greu să-l folosesc:
E acasă, la Găgești.

Dan Andronic, căruia i-am supus problema, m-a sfătuit să folosesc un șoricel. Cred că asta ar fi soluția. Un șoricel s-ar nimeri bine în contextul de cărți aruncate peste tot. În plus, aș putea face multe considerații amuzante pornind de la existența pisoiului în casă. Ar trebui, totuși, să citesc cîte ceva despre șoareci pentru a-mi luat un șoricel partener de dialog public.

*

Reluarea firului rupt. După cum mă temeam, mă adîncesc nepermis de mult în tema numită de comuniști Realuarea firului rupt după 23 august 1944. Prin asta se înțelegea rescrierea Trecutului în așa fel încît Uniunea Sovietică să apară drept prietenă din totdeauna a României. Am ajuns deja la ARLUS, organizație care n-a fost studiată temeinic pînă acum. Înainte de decembrie 1989, făcea parte dintre chestiile despre care era bine să nu scrii, pentru că oricum ieșea scandal. După, n-a fost abordat, deoarece trimitea automat la arsenalul anticomunist.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Cînd Sadoveanu stă de vorbă cu cîinele său, Cezar”

  • Stimate Domnule Cristoiu,va ascult si va citesc in fiecare zi ,am un mare respect pentru tot ceeea ce faceti ,dar fiindca sunt o batrana profesoara de limba romana din Vaslui am a va ruga doar doua lucruri:
    1.Observand o anume ezitare in folosirea de azi a limbii romane va rog sa luati aminte ca in limba noastra subiectul se acorda cu predicatul.Deci cand spunem :”Sunt omul care AM scris zeci de articole”e gresit.In fraza asta sunt doua propoazitii „Sunt” cu subiectul subinteles”eu” ,si a doua cu subiectul „omul”deci corect este:”Sunt omul care A scris zeci de articole.”2.Va rog mult de tot sa nu mai faceti referiri ironice si sa faceti Vasluiul drept un pol nu doar al saraciei dar si al prostiei sau al oamenilor primitivi.Sa stiti ca sunt oameni foarte de treaba,orasul e foarte curat si satele ingrijite.Si apoi nu uitati ca aici s-a nascut C.Tanase ,dar si Duduca din Vaslui.Cu speranta ca nu va suparati ,va multumesc pentru tot.

  • STIMATE DOMNULE CRISTOIU . NE BUCURAM CA AVEM UN VRANCEAN CARE SA NE INTELEAGA SI CARE SA NE AJUTE – MACAR SA PUTEM PRICEPE ANUMITE LUCRURI . IMI PARE RAU CA VA INCARC CU UN SUBIECT , CE NU VA FACE PLACERE NICI DUMNEAVOASTRA , NICI MULTORA DINTRE NOI .
    ESTE VORBA DE PENSIILE MILITARE ( O PARTE DINTRE ELE – OFITERI SUPERIORI ) CARE PRIMESC PENSII CHIAR NESIMTITE . AM IN JUR VECINI OFITERI CU PENSII DE PESTE 12000 LEI ( POT DOVEDI ) . AM UITAT OARE CINE A TRAS IN NOI LA ASAZISA REVOLUTIE , AM UITAT CINE NE-A BATUT DE ATATEA ORI ,
    AM UITAT CA STATUL I-A IMBRACAT SI HRANIT GRATIS – DIN MUNCA PALMASILOR , AM UITAT DE FAPTUL CA MAREA MAJORITATE NU AU STIUT DE RAZBOI DECAT DIN CARTI . SI PENTRU TOATE ASTEA TERBUIE SA NE ARATAM RECUNOSTINTA SI SA ADMITEM CA IN CONTINUARE – MAI AU DREPTURI SPECIALE .
    MULTUMESC PENTRU RABDARE SI INTELEGERE .

    UN VRANCEAN DE-AL DUMNEVOASTRA

  • Reveniti la lumina anterioara, asta pentru ca ne-ati cerut o alegere. In fapt , eu pot sa va urmaresc cu orice fel de lumina sunteti compatibil dvs. Si daca/cand o sa va stinga lumina (sic!) puteti emite si pe intuneric; dupa modelul „nu conteaza cat de lung am parul, important e cum si cat gandesc”…nu conteaza cum este lumina, important este ce spuneti! Asa este cu dependenta de …”Jurnal”! Succes! ( P.S. am donat pentru Active News)

  • Cred ca cel mai bun partener de dialog ar fi un peste dintr-un acvariu … ar asculta mai mult si , la nevoie, poate implini si o dorinta …

  • Directia! Cine va ameninta? Ca le dau palme ca la buci!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *