La mulți ani, România! La mulți ani, români!

Cînd Spînul din Harap Alb e Chiaburul din România democrației populare

1. Am terminat în avion, la întoarcerea de la Siracusa, cartea din anii 50 despre scriitorii noștri clasici. Excepție făcînd studiul lui Tudor Vianu, celelalte sînt simple articole de gazetă. Cu toate acestea și spre uimirea mea, toate împărtășesc teza dogmatică a aroganței ciocoiești față de scriitori înainte de 23 august 1944. Desigur, după instalarea comunismului stalinist, scriitorului i s-a impus postura de lucrător din domeniul Propagandei și Agitației. Da, dar spre deosebire de anii interbelici sau de cei postdecembriști, scriitorul nu era disprețuit. Activiștii de partid și de stat erau simpli funcționari. N-aveau avere sau cel puțin n-aveau avere mai mare decît cea a scriitorilor. În aceste condiții, scriitorul putea fi persecutat, chiar și trimis în Gulag, ca în Rusia, dar în nici un caz nu era disprețuit. În regimul burghezo-moșieresc – pentru a vorbi în limbajul epocii – scriitorii, artiștii au murit în mizerie, neputincioși a trăi din scrisul lor nu pentru că ar fi fost victimele unei politici conștiente, de sancționare, vezi Doamne! a îndrăznelii lor de a critica „regimul de exploatare”, ci pentru că bogătașilor puțin le păsa dacă scriitorii mor de foame sau nu.
Ca și azi, de altfel.

2. Am văzut ultimul episod din serialul italienesc Comisarul Montalbano de pe DVD-ul cumpărat de la Siracusa, făcut chiar în februarie 2016. Mulți dintre fanii Comisarului nu credeau că s-ar putea relua lucrul la serial, deoarece interpretul mai avea puțin și ieșea la pensie. Spre deosebire de episoadele văzute la Tv, din care n-am înțeles nimic ( n-avea subtitrare! ), cel văzut acum mi-a fost accesibil:
Beneficiază de o subtitrare în italiană, pentru surzi.

Criticii zic despre film că-și are farmecul și în limba siciliană vorbită de personaje. Subtitrarea e în italiana oficială, ca să-i spun așa. Ce pot nota despre film? Că, asemenea britanicului Mid Summer, țintește un soi de publicitate turistică. Filmat în Sicilia barocă, pe care am vizitat-o, serialul îl plimbă pe comisar prin lumea specifică locului. Ca și în cazul serialului britanic, cele mai multe crime izvorăsc din local: tradiții, trecut misterios, realități de zonă săracă. Față de vizionarea anterioară, am uriașul avantaj al locurilor știute deja. De numeroase ori am spus că oricît ai citi despre o lume înainte de a-i fi oaspete, nimic nu poate egala lecturile de după, cînd cele citite sînt confruntate cu cele văzute.

3. M-am întors la Istoria literaturii proletcultiste, hotărît să lucrez în paralel la Notele din Sicilia, mult mai puțin consistente decît notele din alte călătorii (voi fi îmbătrînit, voi fi simțit zădărnicia lucrului în gol, să fi fost noul teritoriu mai puțin important ca altele?).

După-amiaza am continuat să fișez presa anului 1946 pentru a dovedi folosirea electorală de către Comuniști a vizitei Patriarhului Nicodim în URSS. Pe de altă parte, tentativa mea de a începe redactarea la Vizita Patriarhului se lovea de o lehamite descrisă de Călinescu în Bietul Ioanide, cea iscată de supradocumentare. Am înfrînt-o printr-o formulă de succes în cazul meu. În timp ce fișam, m-am apucat de notat ceva și, de la notă, am ajuns la Prefața studiului.

4. Noaptea tîrziu, destul de tîrziu, pentru că după fiecare emisiune în direct am nevoie de un răgaz de destindere a creierului încordat la maximum, continui lectura la volumul din anii ʼ50 despre clasici. Am ajuns la studiul hazliu al lui Mihai Gafița despre Creangă. Lungit în pat, însemnez pe ultima pagină a cărții, în spațiul alb, paragrafele care ar trebui transformate în citate. Cel mai amuzant e paragraful care compară pe Spînul din Harap Alb cu un chiabur din statul de democrației populară. Cum citesc eu despre literatura ruptă din viață scrisă de Creangă, am pe neașteptate senzația că lucrurile acestea le-am mai citit cînd eram elev de liceu. Studiul a apărut în 1952. Greu de crezut că, elev la Panciu fiind în 1960, am parcurs textul lui Mihai Gafița. Cum e vorba de o tresărire în genul celei provocate lui Proust de Madlenă, îmi dau seama că ideile din studiu apăreau în manualul de Literatură română de pe vremea liceului meu.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

9 comentarii pentru articolul „Cînd Spînul din Harap Alb e Chiaburul din România democrației populare”

  • Hopaaa, mi-au luat-o altii inainte cu comentatu’…Domnule Cristoiu, ati pus articolul mai devreme…la mishto, nu? La ora asta fac mincare, asa ca de miine va rog sa reveniti cu postatu’ la ora obisnuita…Azi am gatit niste brinza cu rosii si-un ceai, asa ca acu’ pot sa comentez in liniste.S-o luam pe rind:
    1 – chestia cu scriitorii – pai eu zic asa, daca-i scriitor prost, sa puna mina pe carte sa invete o meserie. E nevoie de muncitori,nu doar de „telectuali”.Ca uite, daca toti vor sa fie scriitori, guvernu’ ne aduce de aiurea vreo suta de mii de muncitori de pe alte coclauri.Ca-i pe bune, sau e acoperire pt ce impune UE-u’, asta nu stiu, ca n-am de unde, da’ „aparatu’ de stat”, ne da stirile cu tziriita.Mai nou ne da de inteles una,alta, ne obisnuieste cu ideea,una,alta, dupa care poc… te trezesti cu una la mir de nu-ti mai revii din ameteala si vrei,nu vrei tre’ sa accepti prostiile facute de aparatu’ de stat. Asa ca un „scriitor” ar face o cariera buna daca i-ar urmari pe astia cu „aparatu’ lor de stat” si cum ii prinde, sa-i „scrie” de sa le iasa fulgii…
    Daca-i scriitor bun, trebuie definit ce-l face „bun”?Are pile, sau scrie ca Sandra Brown ca tipa era foarte la moda, cartile ei erau vindute la tarabele de pe linga statiile de metrou si chiar pe peron la Eroilor, uneori era coada.N-am apucat sa citesc nicio carte de-a tipei, da’ le prindeam pe „elevele” care citeau pe sub banca. De Lois Bromfield si „Vin ploile” si altele nu auzisera, in schimb Sandra Brown era considerata „cea mai buna scriitoare…le are cu scrisu’…mama, mama ce-a descris…”. Acelasi esantion de cititori l-au preferat si pe scriitorul herr claus verner ciolhanis, ca cica si asta le are cu scrisu’, „pas cu pas”, de o sa ajunga in viitor printre clasicii de renume ai secolului 21. De asemenea, se pare ca n-a murit de foame, dimpotriva, din „scris” si-a mai luat o casa…pe la Miami Bici…Deci concluzia dvs ca scriitorii mor de foame, ma pune pe ginduri.Cred ca sinteti invidios, ca uite herr claus, a vindut mai multe carti decit dvs., e scriitor”natural si rural”, nici n-a citit cit ati citit dvs. si tot a reusit sa-si vinda cartile pline de… valoare…asa ca luati o pauza de la citit si treceti la scris si nu va mai vaitati nejustificat…
    2 – eu nu-l stiu pe comisaru’ Albano, Almano sau cum ii zice Montalbanu…nu ma uit la „obscenitati” de astea siciliene…adica un tip se lupta cu mafia si le mai si pune capac?Pai ala-i film? Unde se cred sicilienii astia? Ce?Sint la competitie cu „guvernu’ meu'”????Nu le e rusine? Pai sa vada comisaru’ Albanano „sicilienii” nostri din shparlament, sa dea atentie lu’ cioloshica, orbanica, nu mai zic de hunor,ala DA „sicilian”, are „metoda” nene nu asa oricum, nu mai zic de citzu-pirztu si herr scriitoru’ nr 1 al Siciliei Sibiu si dupa aia sa vina cu comisaru’ Balabano sa faca pe duru..asta daca nu-l „subtitreaza” cei mentionati …
    3 – aici nu stiu ce sa cred…ca mai proletcultisti de Romania decit sicilienii mentionati la punctu’ 2, inca n-am intilnit…a tunat si i-a adunat…toti o apa si-un pamint.Atita se screm sa convinga pe toata lumea ca inainte de ’89 era dictatura, ca ajungi si te intrebi ei unde Doamne iarta-ma au trait si inainte de’89 si dupa???!!!Nu mai zic de „proletcultu'”de Sibiu care felicita Romania la aniversarea de 100 de ani…oai pina si amerolacii sarbatoresc mai multi ani si ei chiar sint veniti cu pluta peste indieni…Herr a facut pe prostu’ sau chiar e?N-a auzit si el de Burebista, Decebal, de traci, de daci…N-A AUZIT? A citit ceva scris de Mircea Dogaru de exemplu?Aaaa, pardon…am uitat..herr nu citeste…el doar „scrie”…
    4 – poate e timpu’ sa se regindeasca programele scolare si ce are sens pt generatiile noi. In loc sa stati intins in pat si sa va amuzati pe seama lu’ Creanga, mai bine stati lungit pe masina de scris,sau pe tastatura si SCRIETI un ghid cu instructiuni clare pt scriitorii tineri…mai ales pt jurnalisti…uite, sufeream de plictiseala acuta…acu’ sufar de plictiseala cronica…de ce? pai cind imi pierd vremea pe Mediafax si ma uit la jurnalistele alea de pe Aleph news, imi vine sa tip. In afara de vreo doua fatuce acolo care sint mai istete si reusesc sa pastreze un ton care sa nu ma zgiriie pe creier, celelalte ma aduc la disperare, ma umple de nervi sa le vad cum se prezinta ca niste tzatze la taraba cu pastirnac. Las la o parte ca unele sint uritzele rau, nici n-ar trebui sa apara pe ecran, da’ atita isi tzuguie gurile alea rujate si atita se scalimbaie, de parca nu-i de ajuns tonul ala tzatzesc, trebuie sa-mi zgirie si vederea…Pe unele, eu le-as da afara,la fel si la baieti…cum au fost alesi jurnalistii astia?Pe pile?Ca de inteligenta nu da nici unu’ pe afara, iar ca aspect, mai inchizi ochii daca auzi ca spune ceva cu sensda’ cind ii vezi cum dau cu bita-n balta…eeee….jurnalistii de azi. Apropos: NU, NU E DISCRIMINARE sa alegi ca prezentatori sau jurnalisti cu norma intreaga, persoane placute ca aspect. Cind le vezi ca se screm sa vorbeasca rinjind si se strimba intr-o parte de parca are pareza sau face atac la creier in direct, AIA NU-MI PLACE, ma enerveaza. Vreu sa aud si sa ma concentrez pe stire, nu pe strimbaturi si urlaturi.Mai sint citeva pe acolo care atita gifiie cind prezinta stirile ca nu inteleg NIMIC din balmajeala lor. Zici ca le-a dat cu terepentina pe cur, parca-s pe banda inregistrata si date cu”repezitoru'”…e enervant…Aveti experienta, invatati generatia asta de tineri nauci sa fie profesionisti. Scalimbaiala si repezeala o tine la aia de virsta lor, la virsta mea, N-AM NEVOIE DE STIRI PREZENTATE ISTERIC. E de ajuns cita isterie au provocat politicienii si banditii cu pandelia, e de ajuns….
    P.S. Domnule Cristoiu, dvs pe post de vulpoi batrin sef, puteti face oleaca de „iluminare” in povestea paltonului lu’ herr???Ca astia cu stirile au incercat sa se lege de palton, da’ parca au lasat-o balta…or, mai stii? Poate in sfirsit au inteles si ei ca herr a avut un moment „umoristic” creat cu intentie…asa se distreaza mneaului…Vintu i-a pus corect diagnosticu’…herr sufera de retard… faceti-i pe plac herrului si vorbiti de „jaca” mneaului pe care a pus-o pe masa…Venea de la ski de undeva?Sau s-a plictisit de cuvintu'”vaccin,vaccin,vaccin” si vrea sa schimbe „trendu'”?????
    Dumnezeu stie ce-o sa fie la iarna, ma gindesc cu groaza ca nici pe vremea lu’ nea Nicu nu a fost atita bataie de joc si haos cum e azi.Nu mai zic ca nu prindeai picior de strain, bagator de seama, daca aveam un nea Nicu azi…Cu astia „moderni” nu ne ia Gaia…ne ia mama ei…Aia e…

  • Eminescu a contat enorm în creşterea respectului pentru scriitori, îndeosebi în deceniul carlist. Apoi, sub Dej şi Ceauşescu, opiniile lor contau. Pe urmă, au ajuns sub popularitatea parlamentarilor începând de prin 1998, când n-au avut de lucru şi l-au… demitizat pe patronul lor, pe Poetul Naţional! Uniunea a pierdut aproape imediat şi Sediul istoric şi Muzeul Literaturii, fost Româno-Rus.

  • În locul anamnezei politice cotidiene cu care ne-ați obișnuit azi ne propuneți câteva observații culturale. Aviatorii politici și acrobațiile lor v-au lăsat fără cuvinte? Nici dumneavoastră nu mai știți ce să mai credeți? „Majoritatea acțiunilor oamenilor nu sunt făcute pentru a fi analizate rațional” nota un sceptic după ce călătorise în jurul lumii. Pe mine mă lasă fără cuvinte, de fapt, mă îngrozește o tânără (aparent) inofensivă, Gretha T. și ceea ce reprezintă ea. Pare promotoarea unui maoism ecologic înspăimântător.

    • Pardon! Amnezie politică la Ion Cristoiu?! Ion Cristoiu nu mai știe ce să creadă!?
      Vă informez că vă înșelați. Maestrul este în recreație politică pentru că așteaptă anunțatea formării noului guvern cu participarea PSD. În secunda următoare va scrie un articol cu titlul „Eu am zis de mult că aceasta este cea mai bună soluție”. Și nu ar fi nicio exagerare, Ion Cristoiu chiar așa a zis încă de la începutul crizei guvernamentale.

  • Bravo Maestre, bucurați-vă de citit cât mai aveți lumină electrică fiindcă în curând ne intoarcem în Dark Ages, adik la lampa cu gaz. Și nici la aia, fiindcă gaz nu se mai găsește de ani buni.
    Dar poate-i mai bine la lampă decât la becurile led care ne paradesc ochii.
    Ce să spun, ați văzut ce au hotârât la Glasgow, nebunia cu green dealul merge mai departe.
    A semnat și al nostru tot ce i s-a cerut.
    Probabil primul pas va fi raționalizarea energiei electrice și a gazului folosit în gospodării.
    Urmează hrana raționalizată.

  • lumea prin care trec e lumea care conteaza, iar lumea care conteaza e taramul sinelui…meu.
    lumea prin care trec e cale catre…ultima mea esenta 🙂

    lumea prin care petrec e felinarul care imi lumineaza poteca lumii prin care trec.

    scugandu ne din noi insine
    in noi va mai ramane doar Nimicul,
    insa abia in Nimicul ce sintem poate incapea Totul,
    prin urmare fix cu masura cu care ‘sintem’ impiedicam manifestarea Totului in noi insine, prin urmare propria desavarsire

    sintem vioara, nu arcuș,
    dupa cum sintem vasul, nu golul, insa abia vas fiind definim golul, abia vioara fiind permitem rezonanta

    astfel, ‘taramul sinelui…meu’ devine ‘taramul sinelui’, ‘meu’ dispare plenar, insa cel care apare odata cu Totul…care te inunda, gol fiind, e…Intregul 🙂

    Numele Intregului este…’Totul SI Nimicul’. Daca ar putea fi ‘scris’ el ar arata fix ca trupul lui Hristos, care e o scrijelire a Cerului, tot, pe Pamant, si el tot…tot. iar daca ar putea fi spus ar arata asemenea…inimii tuturor cuvintelor pe care acesta le a folosit. si Nimicul isi poate spune numele, la limita, insa el este…Infinit, deci limita nu va fi atinsa.

    ‘ Totul SI Nimicul’ este ‘Binele SI Raul’, este…’Inima SI Minte’

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog