Cînd toată lumea are pe toată lumea la mînă

„Cînd te apuci de ce ne-am apucat noi, vreau să spun cînd intri în politică, trebuie să fii pregătit, fiindcă în spațiul ăsta toată lumea are pe toată lumea la mînă, e o lege și ea se aplică” – îi spune Coriolan Pomposu, zis si Liderul, lui Dandu Patricianul, într-o discuție în toiul nopții. A doua zi dimineața, Dandu Patricianul va fi dat la televizor în cătușe, potrivit obiceiului numit arestare preventivă, de bogată tradiție în tranziția românească. În romanul politic al lui Dinu Săraru, ,,Ciocoii noi cu bodyguard”, din care am luat scena, Coriolan Pomposu e întruchiparea politicianului post-decembrist pe cît de ambițios, pe atît de abil în ascensiunea sa nelimitată, încît, întîlnindu-l, toți își spun, cu secretă admirație, că-i un mare bandit. Conduce partidul de la putere, aflat într-o bătălie pe viață si pe moarte cu partidul lui Ică Gorun, aflat în opoziție. Ura reciprocă își are o explicație simplă: amîndouă partidele, populate de foști activiști și de foști securiști, s-au născut din divizarea unui partid mai mare, făurit chiar în decembrie 1989. Dandu Patricianul e un om de afaceri care s-a îmbogățit din comenzile de stat, din licitațiile trucate și din ordonanțele de urgentă cu dedicație. Totul în schimbul banilor dați pentru partidul lui Coriolan Pomposu. Discuția de mai sus e prilejuită de informațiile primite de Coriolan Pomposu, informații potrivit cărora acum, înaintea alegerilor generale, Dandu Patricianul a trecut deja, cu portofel cu tot, de partea formațiunii lui Ică Gorun. Pentru a-l face să ajungă la gînduri mai bune, Coriolan Pomposu dă ordin Parchetului să-l aresteze nițel. No face însă în chip total nedrept. Dandu Patricianul a comis o mie și una de ilegalități. Toate știute, consemnate și îndosariate de către partidul de la putere. La rîndu-i, Dandu Patricianul îl are pe Coriolan Pomposu la mînă. Prudent, a păstrat toate dovezile finanțărilor ilegale.

Despre „Ciocoii noi cu bodyguard“ s-a scris că e un roman cu cheie. Cititori și critici au pornit o adevărată vînătoare pentru a descoperi în Coriolan Pomposu pe Adrian Năstase, în Dandu Patricianul,  pe cunoscutul om de afaceri Dinu Patriciu, în Ică Gorun pe Petre Roman și în Elefterie Teoforul, cel care nu apare niciodată, dar care știe totul, pe Ion Iliescu. Ziarului ,,Bomba“, folosit de Coriolan Pomposu pentru a-l șantaja pe Dandu Patricianul, i s-au căutat apropieri de Evenimentul zilei. Autorul s-a apărat cu strășnicie de lauda de a fi publicat un roman cu cheie. El a susținut c-a scris un roman balzacian, cu personaje tipice în împrejurări tipice. Și are dreptate. ,,Ciocoii noi cu bodygard“ surprinde mecanismele României postdecembriste, Românie văzută ca un spațiu în care rechinii se sfîșie între ei cu colții democrației. Din acest punct de vedere, observația lui Coriolan Pomposu cu „toată lumea are pe toată lumea la mînă“ e valabilă nu numai pentru 1996, cînd se petrece acțiunea romanului, dar și pentru prezent. Și acum toată lumea are pe toată lumea la mînă. Numai că, la fel ca în roman, numai cine deține puterea poate folosi ceea ce știe despre adversar. Și Dandu Patricianul îl are la mînă pe Coriolan Pomposu. Numai că, pînă la urmă, cel arestat este Dandu Patricianul. În anii de Românie tranzacționistă, nici un om de afaceri nu s-a putut îmbogăți fără sprijinul dat de puterea politică. Îi aparține tot lui Coriolan Pomposu și această extraordinară observație despre relația politician-capitalist după decembrie 1989:

„Cam asta ar fi faza în care ne aflăm: cînd capitalismul român are nevoie de politicianul ajuns la putere ca să-și întemeieze capitalul. Vine și faza cînd o să fiți atît de puternici încît o să comandați politicienilor, să-i inventați chiar, o să-i alegeți, o să-i numiți în funcții și o să-i trageți la răspundere… Acum, la noi, care suntem la început, și originali, ca întotdeauna în istorie, e devălmășie: ne formăm împreună. Noi vă servim pînă prindeți cheag. Ne facem noi, politicienii, deocamdată, capitaliștii de care avem nevoie și ei ne sprijină cînd le cerem, nu e așa?“.

În haosul postdecembrist, nici un om de afaceri nu s-a putut îmbogăți fără bine-cuvîntarea partidului de la Putere. Pentru unii dintre ei, membri ai clientelei politice, s-au dat hotărîri de guvern speciale, s-au scos combinate la licitație, s-au trecut legi prin parlament, s-au numit miniștri. Pentru alții s-au dat telefoane la judecători, s-au finanțat ziare, s-au organizat demonstrații. În schimbul acestor ilegalități, omul de afaceri a cotizat din greu la partidul respectiv.

S-a ajuns astfel că azi toate partidele au corupții lor. Astfel lupta împotriva corupției e o vastă comedie jucată pentru proști. Din noul montaj literar-artistic fac parte și anchetele penale. Cînd partidul de la putere simte că trebuie să răspundă nemulțumirii populare, ia din raft un dosar și-l aruncă pe piața presei. Ca prin minune,  instituțiile se pun în mișcare. Victima nu-i aleasă întîmplător. Fie că-i vorba de cineva care nu mai contează pentru partid și, deci, poate fi sacrificat pe altarul luptei împotriva corupției. Fie că-i vorba de un om de afaceri căruia vrea să-i ia locul un altul. Tot din clientela politică a partidului. Dispare un rechin? Nu-i nimic. Un altul i-a luat locul.

De ce sunt arestați doar unii?
Pentru că din masa de posibili infractori care sunt marii oameni de afaceri post decembriști, cade măgăreața doar pe unii.