Cînd toată Presa era de partid

Iscodirea surselor pentru un eventual eseu despre reportajul judiciar semnat de I.L. Caragiale sub titlul Drama din strada Vasile Alecsandri publicat în Adevărul, pe parcursul a șase numere, 1 martie 1896, 12 martie 1896, 13 martie 1896, 15 martie 1896, 16 martie 1896, 17 martie 1896, mă obligă să parcurg presa de la finele secolului XIX în România Mică. De Scandalul Olga Lățescu-Ion Șabachi s-a ocupat și Voința Națională, oficios al PNL. N-am văzut pînă acum nici o ediție a ziarului. Pentru Scandalul Olga Lățescu-Ion Șabachi sînt constrîns să parcurg aproape două luni – februarie și martie 1896. A fost un chin. Voința națională are patru pagini: trei de text și una de reclame. Cele trei pagini de text par a fi fost supuse unei nemaipomenite grămădiri. Ai impresia că redactorii, cît vor fi fiind (ziarele de partid se fac cu bani puțini, politicienii liberali, ca și cei conservatori fiind dispuși să dea bănet unei ibovnice cu duiumul decît să pună bani pentru apariția unui ziar), se văd obligați să pună în trei pagini materia tipografică pentru zece pagini. De aici o exasperantă monotonie a paginilor. Titlurile mici, textul cules cu literă mică, aceeași pentru toate materialele, absența fotografiilor, a caricaturilor îmi fac căutarea materialelor despre Scandal o aventură înfricoșătoare. Paginarea e făcută mecanic – șase coloane pe o pagină, întrerupte de titluri care cu greu se deosebesc de textul propriu zis.

La vremea respectivă – februarie-martie 1896 – scena politică a României mici arăta astfel:
La putere se afla PNL, prin guvernul Dimitrie Sturdza ( 4 octombrie 1895-21 noiembrie 1896). În Opoziție se afla Partidul Conservator. Oficiosul Partidului Conservator e ziarul Epoca. Pe 15 ianuarie 1896 Nicolae Fleva pleacă din Guvern. Preia ziarul Dreptatea.

Ce conține o ediție?
Să luăm una la întîmplare și anume pe cea din 2 februarie 1896.
Sub titlul Voința Națională stă precizarea Ziar național-liberal. Stînga sus, o altă precizare:

„Ziarul se tipărește pe hîrtie din FABRICA LETEA.”

De la stînga la dreapta:

Titlul „Bucuresci 1( 13 ) Februarie 1896. «Constituționalul» și Legea de înaintare în armată” acoperă două coloane de sus pînă jos dedicate unei polemici fără sfîrșit cu ziarul Constituționalul, oficios al Junimii. Constituționalul criticase legea înaintării în Armată. Voința națională găsește de cuviință să-i răspundă printr-o poliloghie. Stilul e tipic ziarelor de partid, de dinainte de apariția Universului. Constituționalul e oficiosul Opoziției. Articolul debutează cu atacuri pamfletare în prag de înjurătură:
„Criticul de la Constituționalul își continuă, cu aceeași lăbărțare de idei și de cuvinte, nesfîrșita sa poliloghie în contra legii de înaintări în armată.”

Textul acoperă o coloană și jumătate de pe pagina întîi. Fără intertitluri, fără pauză de respirație. E limpede că articolul e publicat pentru a fi citit de un număr restrîns de cetățeni:
Cei interesați de politică.

Coloana a doua e umplută cu două știri externe tipărite cu litere și mai mici decît pamfletul împotriva Constituționalului. Probabil că toți cei care citeau Voința Națională vedeau bine și fără ochelari!

Pe coloana a treia se publică o altă polemică cu Junimiștii: Articolul Satele model! prin care e denunțat eșecul unei legi promovate de P.P. Carp.. Debutul stă sub semnul ironiei forțate, semn că ziarul își făcuse un obiectiv din atacurile la Junimiști:

„Un singur om a monopolizat în țara noastră, dacă nu în lumea întreagă, după credința și spusa junimiștilor, marile idei de stat ale timpului și geniala lor execuție. Uriașul care poartă pe umerii lui puternici capul extraordinar, din care a ieșit atîtea reforme neîntrecute și în care clocotesc, într-un fel de amestec ciudat și îngrijitor din punctul de vedere al echilibrului, atîtea proiecte năzdrăvane pentru viitor, nu este altul decît d. P. P. Carp, ilustrul profet și conducător al constituționalilor”.

Polemica se întinde pe o coloană și jumătate de pe pagina întîi.

Urmează publicarea unui Proiect de lege al Guvernului Liberal:
Proiect de Lege pentru facerea clădirilor școlare primare și înființarea Casei Școalelor.

Cu expunere de motive cu tot, el se întinde pe două coloane și jumătate de pe pagina întîi și se continuă fără precizare pe o coloană și ceva de pagina a 2-a. Precizarea Va urma arată că se publica și în numărul viitor.

Cam așa arată pagina întîi a Voinței naționale. Celelalte pagini ale ziarului sînt la fel de monotone.

Atît polemicile, cît și întreg conținutul, totul fără nici cea mai mică preocupare de a face ziarul atractiv, dau seamă de o realitate a presei dinainte de apariția Universului sau mai bine zis de pătrunderea în public a stilului consacrat de Universul:
Presa, toată de partid, se adresează unui cerc restrîns de persoane și e citită de puțină lume.