Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Cine este „licheaua” care a dat presei poza cu premierul chefuind în birou?

Cine își putea închipui că o să avem o imagine în exclusivitate din interiorul Palatului Victoria?! Vă imaginați acum să fi avut poze cu Napoleon când o ciupea de fund pe Josephina sau se certa cu Talleyrand în timp ce ducea sticla la gură? Gestul pentru un corsican nu mi se parea vulgar. Dar dacă asta o făcea Brătianu când se afla în fața Regelui Carol I la primul consiliu de coroană din 1914 era o blasfemie. Un fel de țopârlănism. Acolo era eleganță, se vorbea în franceză, se serveau bucate alese și băuturi fine. Când am văzut berea pe masa lor, mai, mai să te cuprindă panica cu gândul că se poate vărsa peste prelungitorul alb aruncat la picioarele stăpânilor, mă bufnește râsul. Aveam imaginea unei bodegi rurale cu berea pe masă și picioarele pe sus. Mai lipseau semințele. Ca să nu mai spunem despre măștile aruncate lângă farfuriile cu mâncare. De fapt am văzut tabloul unor oameni goi. Genul de oameni care au pus mâna pe ciolan, dar ei în mediul lor tot cu mâna apucă mâncarea și râd de tine că mănânci pepenele cu furculița și cuțitul. Când se întâlneau stăpânii țării la Peleș se vedea educația și atunci când mergeau la toaletă, și chiar dacă se îmbătau și ei ca porcii, măcar le cânta Enescu la ureche. Imaginea de manea arată la ce nivel de educație sunt oamenii ăștia.

Eee, da’ să trecem mai departe că toate sunt trecătoare. Cine este Mark Felt (ofițer FBI care a lucrat până în 1973 și care a fost principala sursă din interior în afacerea Watergate) din biroul Premierului? Cine este omul care a făcut poza? Oare nu e din gașca celor care vor să dispară și ultimii liberali? Mă întrebam de ce a dispărut PNȚCD? Păi după revoluție toate elementele comuniste s-au înscris acolo după ce ei serviseră partidul și securitatea lui Ceaușescu. Rolul a fost limpede de a compromite partidul și de a-l șterge din istorie. Piedicile le-au pus chiar în timpul guvernării. Seniorii au dispărut treptat. Dacă aveau până în 60 de ani aveau încă forța de a rezista. Așa ei erau neputincioși. Mai ales după moartea seniorului Coposu. S-a încercat această manevră și la liberali, dar mai erau câțiva tineri care în familie avuseseră oameni ce făcuseră parte din partid înainte de 1947 și care aveau o anumită educație. Mai mult, erau încă treji. Prima încercare a fost manevra de a rupe partidul cu acel PLD a lui Stolojan care dădea înlături de liberalism. Mi-l și imaginam având în casă pe perete atârnat portretul lui Rosetti, Brătianu sau Sturdza. Din păcate partidele istorice s-au umplut în primii 15 ani de la revoluție cu mai multe elemente staliniste decât socialiștii însuși. Manevra josnică nu a funcționat, dar băieții au așteptat clipa și iată că după 30 de ani sunt pe cale să ducă la bun sfârșit planul. Confiscăm numele unui partid politic istoric, înlăturam pe toți care mai au rămășițe din liberalismul vechi și de fapt ne continuăm drumul cu cei care mai deunăzi în PD erau socialiștii portocalii. Cei care nu se supun vor fi excluși, iar partidul poate avea soarta PNȚCD. Câtă silă te apucă să vezi la mormântul marilor liberali pe ultimii comuniști, pe fii lor, pe nepoții lor care nu au nici o valoare și au fost crescuți în sistemul comunist. Îi vezi mergând prin închisorile comuniste cu lumânări aprinse. Aiurea, dacă îi întrebi cine a fost Dinu Brătianu sau Gheorghe Tătărăscu, habar nu au despre cine vorbești. Nici nu au ajuns la putere și în loc să conducă cât de cât această colonie vor mai întâi să își așeze treburile în partid. Ce blestem ca după 30 de ani un partid istoric care a construit o țară să fie captiv în mâna unor oameni care nu au legătură cu liberalismul și care au trăit în educația urii față de aceste valori. și peste noapte aceștia și-au schimbat blana, dar năravurile nu.

M-am gândit unde pot să găsesc ceva asemănător cu ce se întâmplă pe tăcute și uneori la vedere în sânul liberalilor de lut. Când am recitit aceste memorii ale unui mare om politic mi-am și închipuit discuțiile din rândul febrei galbene. Când te apuci să scrii niște memorii pentru că ai fost o figură importantă în societate, e bine să lași cortina jos. Dacă te apuci și scrii cu perdea și ocolind faptele și având grijă să nu deranjezi personajele reale, mai bine nu o mai faci. Alea nu sunt memorii, ci o hârtie igienică. Constantin Argetoianu, prim-ministrul al României în 1939, absolvent de drept, litere și doctorat la Paris, intră în lumea diplomației unde face carieră strălucită. La fel ca și urmașul său de astăzi de la guvern, nu? Mulți l-au criticat datorită traseismului politic, dar în esență rămâne o mare personalitate a politicii interbelice. Ne-a lăsat poate, cele mai adevărate memorii după gustul meu. În aceste memorii am găsit zilele trecute câteva pasaje care se potrivesc de minune cu lupta liberalilor de azi chiar când sunt la putere. Am decupat câteva gânduri ale politicianului Argetoianu, membru la ora respectivă în Partidul Poporului, condus de Mareșalul Averescu. Evenimentele au loc înainte și după vizita diplomatului român la Paris:

„Înainte de plecare, D.R. loanitescu, șeful organizației noastre de Ilfov a venit să mă poftească la o masă prietenească la Iordache, masa fără caracter politic, zicea el, i menită să-mi strângă prietenii mai înainte să părăsesc țară. Eram atât de fericit de călătoria mea încât nu aș fi fost în stare să refuz nimic, cu atât mai puțin o masă între presupuși prieteni. Dacă aș fi putut ghici toate buclucurile ce mi s-au tras din aceasta masă aș fi dat-o dracului dar de unde să le ghicesc? probabil că, dacă n-ar fi găsit acest pretext, voitorii mei de bine ar fi găsit altul. Dar așa a vrut soarta, ca procesul de despărțire dintre mine și Averescu să înceapă printr-o masă…Plecarea mea find fixată pentru ziua de 12 februarie, masa s-a hotărât pentru sâmbătă seara 10 februarie. Au luat parte la ea vreo 50 de persoane, printre care țin minte că au fost și licheaua de Petrovici, Jenică Atanasiu și Cudalbu, care s-au ridicat apoi cu cea mai mare violență împotriva mea… Masa a fost cordială, s-a vorbit cu veselie și prietenie, și n-a trecut cred prin gândul nimănui, printr-al meu desigur nici o clipă, ca se organizase acolo o întrunire de răzvrătire împotriva șefului… La sfârșitul mesei, Ioanitescu s-a sculat și mi-a adresat câteva cuvinte proclamându-mă Kronprințul (!!!) partidului! Ioanitescu punea deseori picioarele în strachini, așa încât ce spunea ori nu spunea el nu avea mare importanță. Proclamarea de Kronprinț, ridicolă ca expresie, iarăși nu putea avea nici o importanță căci doar al 2-lea loc în partid nu-mi era contestat de nimeni. Repet, nimeni n-a dat o atenție specială ieșirii lui Ioanitescu.”

Argetoianu este invitat așadar la o șuetă și i se joacă o scenetă de prost gust pusă pe seama băuturii și anume, aceea de a-l proclama în glumă noul șef moral al partidului. O să vedeți ce urmează. Ajuns la Paris acesta scria: „După vreo zece zile am primit o scrisoare de la Citta Davila și alta de la Popovici-Tasca, scrisori prin care prietenii mei mă vesteau ca se profita de absenta mea pentru a se pune la cale lucruri urate, și ca intriganții care lucrau să mă strice definitiv cu Averescu îmi pregăteau o primire cu huiduieli la înapoierea mea……….,Citeam și nu-mi venea să cred. Nimeni nu se gândise în seara de 10 februarie la o atitudine ostilă fata de Averescu. Răspunzând lui Ionitescu, făcusem în aplauzele tuturor elogiul șefului și mersesem până la platitudinea de a declara nu numai stegar, dar chiar și simbol al partidului, urând-i viată lunga și necerând pentru mine decât un loc de soldat în rândurile camarazilor care mă înconjurau. N-avusesem nici măcar impresia ca Ioanitescu făcuse ce se numește o gafa, și simțisem chiar nevoia, în starea de spirit în care mă aflam, să înlătur pentru un viitor fie și foarte depărtat legături cu un partid de care simțeam ca mă despart tot mai mult. Să iau locul lui Averescu, nu mi-a trecut prin gând, nici mie, nici lui Ioanitescu, nici nimănui din cei de față”.

La sosirea în țară acesta relata:

„Am trăit doua săptămâni ca într-un vis, și la începutul lui martie am plecat spre țară, spre lanțuri, spre plictiseli… M-am oprit trei zile la Viena sa-mi vad fata și să mă dumiresc. Sa-mi lăpăd hainele fericirii și sa-mi pregătesc mantaua de ploaie pentru București… în ziua de 9 martie m-am dat jos din tren în Gara de Nord…….,Daca generalul Averescu și canaliile care-l sfătuiau nu s-ar fi purtat cu mine ca niște porci și n-ar fi lăsat să iau eu inițiativa, a fi rămas probabil la aceasta hotărâre. Aș fi invocat motive de sănătate sau interese de familie și aș fi plecat fără să supăr pe nimeni. Din nenorocire pentru mine, mi s-a înscenat o nepomenita porcărie și m-am văzut silit să lupt ca să-i scap obrazul să rămân în politica ca să nu plec ca un învins. Întreg anul 1923, de la martie înainte i-am pierdut răbuindu-mă cu Averescu și cu partidul pe care-l întemeiasem și pe care m-am văzut silit să-l rup în două…………,Abia sosit mi s-au povestit cate nu-mi venea să cred. Profitând de lipsa mea din București, trei pezevenghi, Petrovici, Cudalbu și Jenică Atanasiu, au dat asalt lui Averescu sa-l convingă ca voiam sa-l detronez și sa-i iau locul. Pipi Negulescu, caracatița invidioasa, încurajase scârboasa acțiune, dar de departe, să nu se compromită. Spre mare mirare, printre cei ce se ridicaseră împotriva mea am găsit și pe Jornescu de la Roman, în casa căruia locuisem, pe care contam ca pe un prieten pe care-l ajutasem în tot felul. Lichelele s-au dus să spună lui Averescu ca eu am pus la cale banchetu în care Ioanitescu mă tratase de Kronprinț. În pregătirea și în așteptarea momentului prielnic ca să mă proclame Șef! Cu firea lui bănuitoare, Averescu nu credea nimic și credea tot. În timpul guvernării și în anul care urmase, eu urcasem și el coborâse multe trepte pe scara valorilor politice; ce era mai bun în partid începuse sa-l cântărească, să se desfacă de el și să se apropie de mine, fără nici o solicitare din partea mea. Oamenii legendelor se prăbușesc mai iute decât alții și nu era vina mea daca Averescu își arata în fiecare zi, tot mai mult, arama. În loc să primească lichelele cum se cuvenea, Averescu și-a frecat ciocul, și-a scos și și-a pus monoclul, a ascultat și n-a spus nimic. Lichelele l-au părăsit convinse ca-i făcuseră pe plac și ca-i cântaseră în struna………… Am adăugat ca eu unul, dezgustat cum eram de politica, nu simțeam în mine nici o vlaga pentru a mai înhăma la un nou car al iluziilor, cu atât mai puțin să determin o revoluție și o sciziune în Partidul Poporului. Dar pe cât eram eu de liniștit sau mai bine zis de obosit sufletește, pe atât erau de întărâtați așa zișii mei prieteni, adică toți cei care se ridicaseră în partid cu o patima oarba împotriva lui Averescu și mă aleseseră pe mine drept port drapel al unei mișcări la care nu mă gândisem…………………Cred ca as fi izbutit daca Averescu nu s-ar fi lăsat înșelat de cei care-I lingușeau și de suspiciunile lui nu putea scăpa omul de ideea fixa ca voiam să iau locul și aceasta bănuiala stupida l-a împins să facă nu numai prostii dar și să duca lucrurile până să mă silească să sparg geamurile și să rup partidul în două.”

Așadar lupta asta între averescani și argentoniști seamănă izbitor cu ce cred că urmează să se întâmple în rândul liberalilor. Nimic nu s-a schimbat de atunci. Poate doar pălăriile și educația din ce în ce mai precară. Să fie Orban în postura lui Averescu de atunci? Oare cine este Argetoianu? Să aveți grijă de voi!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Cine este „licheaua” care a dat presei poza cu premierul chefuind în birou?”

  • Astfel de poze, de tip „canapeaua lu Oprea” nu apar in presă decât dacă asta se dorește. Ele nu-s făcute prin ușa întredeschisă și nici cu camera ascunsă într-o borseta, sunt făcute de cineva care a stat la șprițuri, cu voința și știința celor din interior. Și, da, au un scop – sa provoace o furtună într-un pahar cu apa, sa arate că aleșii sunt și ei oameni (și nu roboti cum crede întreaga planetă) sa discute lumea mai puțin de altele, mai căcăcioase.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *