Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Cine încă nu a învățat să-și trateze copiii ca pe niște copii, nu-i merită

Nu toate pandemiile decurg în valuri. Multe au avut și au un curs continuu care a durat câțiva ani (ciuma), sau chiar decenii (holera ori HIV/SIDA). Cu sau fără valuri, principiul de bază este același. Mereu e vorba despre o confruntare între doi adversari, confruntare care se încheie întotdeauna printr-un armistițiu între invadator (agentul patogen) și invadat (sistemul imunitar), mai niciodată (există o singură excepție: variola) prin eradicarea bolii respective. Deoarece, așa cum spuneam într-un articol anterior, eradicarea este posibilă doar acolo unde boala se transmite exclusiv de la om la om, fără implicarea altor specii.

Actuala pandemie de Covid ne-a obișnuit cu valurile. Sau noi pe ea, prin comportamentul și prin măsurile adoptate. Fiecare val cu crestele și adânciturile lui, în funcție de cât și cum am testat, de lockdownuri și de relaxări. Primul val a fost – cum era și de așteptat în lipsa măsurilor precoce competente – acela al vulnerabililor. În care tributul a fost plătit în mare parte de persoanele în vârstă, cu tot felul de maladii cronice și comorbidități. A impus cu ceva întârziere un lockdown sever și o carantină strictă. Apoi a venit vara, cu vacanțe și tentații multiple, cu amnezie, relaxare și destindere pe toate planurile, în așteptarea vaccinurilor, în producția cărora se investise deja. În toamnă a urmat un al doilea val, chiar mai puternic decât primul, dac-ar fi să ne luăm după grafice. Acel al doilea val s-a dovedit a aparține relaxaților, celor întorși din vacanțe, în care petrecuseră fără inhibiții și fără să respecte măsurile de protecție care se impuneau și nu prea. Ba chiar au existat „curajoși” oameni politici, care i-au dat definiții îndrăznețe ce aminteau de valul de refugiați și de ruta balcanică (închisă acelora, dar nu și virusului), afirmând cu convingere că „virusul vine din Balcani și vine cu mașina” (făcând aluzie la numărul mare de lucrători oaspeți care își petrecuseră vacanțele în țările de origine).

În plin val doi, a apărut arma miraculoasă în care toți sperau și care promitea încheierea luptei cu inamicul invizibil, armă care conținea – conform definițiilor lansate în campania propovăduitoare – „revenirea la normalitate”, „o cafea băută alături de prieteni și fără mască”, „mersul la plajă și concerte”, „familii în siguranță, solidaritate, igienă mai bună, energie pentru noi idei” etc. Numai că ceva sau cineva și-a permis un șiretlic și ne-a jucat tuturor o festă „neașteptată”, spunem noi, în realitate explicabilă chiar prin modul de operare: strâns lipit de al doilea val, tocmai pe când ne pregăteam cu euforie de o „nouă normalitate”, a izbucnit un nou val, acela al mutațiilor și al mutanților. O literă grecească după alta, o variantă de virus mai prolifică și mai plimbăreață decât alta, ne-au ținut în suspans – cu vaccinare cu tot – până vara târziu.

În pragul toamnei așteptăm sosirea celui de-al patrulea val (deși în multe locuri graficul e la a treia „cocoașă”, ori la a cincea). De fapt îl așteptam mai de mult, dar am lăsat loc mai întâi pentru vacanțe, nunți și botezuri tergiversate, festivaluri și întruniri politice care nu suportau amânare. Amânare nu mai suportă nici data de expirare a vaccinurilor din depozite. Al patrulea val va fi al nevaccinaților, se trâmbițează tot mai des în ultimele săptămâni, cu speranța convingerii cât mai multor îndărătnici să treacă la vaccinare. Așa cum la începuturile pandemiei se impunea purtatul măștii, nu doar pentru protecția proprie, cât mai ales pentru a celorlalți, acum se cere o dovadă de solidaritate prin vaccinare. Ne vaccinăm și respectăm măsurile ca să arătăm că „ne pasă”. Cui să arătăm asta? Virusului? Celor apropiați, autorităților, experților? De arătat am tot arătat, numai că virusul nu prea se lasă intimidat, iar dintre ceilalți, puțini par impresionați de dovezile de solidaritate și implicare. Parcă tot mai vor ceva de la noi.

Oricât de curioase ar fi valurile pandemiei, mai curios pare a fi unul global, care s-a suprapus peste toate celelalte, însoțindu-le de la bun început. Valul ciudățeniilor, prin care se încearcă explicarea aberațiilor prin înăbușirea evidențelor și a oricăror urme de rațiune. Valul cifrelor a fost și este unul dintre cele mai zdruncinătoare și a fost cât pe ce să ne sufoce. Pretutindeni pe mapamond s-a împroșcat cu cifre, menite parcă nu să elucideze, ci să afunde și mai mult în terenul nisipurilor mișcătoare care devenise întreaga planetă. Incidențe, testări, infectări, îmbolnăviri și decese, raportate la… orice. La populația globală, la cea regională, la cei cu și fără simptome, la testați, la pozitivi, la bolnavi, la sănătoși, la vindecați. Nimeni nu mai poate face ordine în amalgamul de cifre. Dar asta nu e singura bizarerie.

Indiferent de val, o lume rămânea mereu pe dinafară. Lumea copiilor, în care, oricâte măsuri de prevenție s-ar fi luat, tot nu păreau suficiente pentru a-i feri pe cei mici și implicit și pe cei mari (pe care i-ar fi infectat, așa „periculoși și asimptomatici” cum erau) de pericol. N-a existat măsură prin care „responsabilii” să nu-i implice și pe copii în surfingul adulților. Deși cifrele și toate statisticile, oricât de modelate, nu conteneau să ne comunice unul și același lucru: faptul că cei mici nu păreau să fie amenințați cu adevărat de pericolul de care voiam noi să-i ferim. (De fapt boala nu amenința serios decât procente infime din populație, restul „riscând” doar infecții ușoare și o imunitate durabilă, dar asta este o altă poveste.) Ba mai mult decât atât: s-a dovedit că îi feream cu forța de ceva pentru care ei par a fi mai bine și mai eficient pregătiți de natură decât de adulți și de măsurile lor.

Nu mai comentez din ce motiv am refuzat să recunoaștem și să acceptăm evidențele și de ce ne-am încăpățânat să trecem cu capul prin zid, cu orice preț. Și nici pentru ce în ultimul timp se insistă pe vaccinarea acestei grupe de vârstă și se lucrează febril la aprobarea vaccinurilor pentru grupe de vârstă și mai mici. Se aduc și „argumente”: relatări repetate la infinit pe toate posturile despre decese ori internări pe ATI la vârste fragede, dar în care se omite esențialul: Astfel de cazuri sunt excepțional de rare și sunt explicabile medical. Am căutat datele raportate de câteva țări despre mortalitatea la persoane sub 19 ani, de la începutul pandemiei și până în august 2021. Acele date arată cam așa: Germania: 26; USA: 470 (neclar încă dacă e vorba de decese prin sau și cu Covid); Italia: 18 (până în februarie 2021); China: 1; Elveția: 3; Austria: 3; România: 1.

În Marea Britanie s-au analizat îndeaproape 3.105 cazuri de decese la copii și tineri sub 18 ani. Și, surprinzător sau nu, în doar 25 de cazuri s-a evidențiat o legătură cauzală cu virusul Corona, marea majoritate prezentând comorbidități și boli grave în antecedente. Mai precis, doi copii dintr-un milion mor de Covid. Prin urmare, copiii prezintă în continuare un risc minim de îmbolnăvire și unul și mai redus de deces. Oarecum ciudat. Trebuie să existe un motiv pentru o astfel de „ciudățenie”. El există. Și, contrar așteptărilor acelora care au izolat copiii și i-au obligat să stea la distanță de orice le definea copilăria, acel motiv nu se găsește în respectarea măsurilor de prevenție impuse de ei celor mici, ci altundeva. În ceea ce experții ar fi trebuit să cunoască de mult, sau dacă nu, să investigheze de la bun început. În loc de asta, ei au insistat pe detectarea virusului la asimptomatici, pe măsurarea încărcăturii virale la grupele de vârstă, pentru a mai putea trage niște semnale de alarmă (falsă) referitoare la cât de contagioase pot fi acele persoane, inclusiv – sau mai ales – copiii.

În cele din urmă cineva a dezlegat „misterul”. Mai bine mai târziu decât niciodată. Explicația se află în primul rând în felul în care ne-a înzestrat natura pe toți, de la bun început, ca să putem supraviețui. Un nou-venit pe lume dispune atât de anticorpi materni (primiți deja în uter și împrumutați pentru o perioadă de câteva luni, până când fiecare și-i fabrică pe cei proprii prin antrenament continuu, așa cum spuneam într-un articol anterior), cât și de un sistem de apărare propriu, înnăscut. Tocmai despre acest sistem de apărare este vorba într-un studiu efectuat recent. Un studiu despre puterile miraculoase pe care le prezintă copiii în fața SARS-CoV-2, puteri care le depășesc pe acelea față de alți agenți infecțioși cum ar fi virusul gripal ori rinosincițial. Mulți s-au mulțumit să explice rata extrem de redusă a îmbolnăvirilor la copii doar prin faptul că aceștia nu dispun de suficienți receptori de care să se alipească virusul pentru a putea pătrunde în celule și a se multiplica. De data aceasta s-au studiat exact acele celule implicate în apărarea imună atât la copii cât și la adulți. La cei infectați cu virusul Corona și la cei care încă nu făcuseră cunoștință cu el.

S-a detectat un număr impresionant de astfel de celule, precum și o mare diversitate și densitate la copii. S-a dovedit că cei mici sunt mult mai bine dotați de natură cu astfel de arme antivirale decât adulții. Cu celule mai puțin specializate, dispuse să lupte cu orice agresor, dar și cu celule specializate în lupta cu virusuri, așa cum sunt limfocitele T citotoxice (gata să recunoască și să distrugă orice celulă venită în contact cu virusul, înainte ca acesta să poată intra în acțiune). Acele limfocite patrulează la nivelul mucoaselor căilor respiratorii superioare (nas și faringe) ale copiilor sănătoși, înainte de contactul cu virusul, în timp ce la adulți ele sunt aproape absente, urmând să fie produse doar după contactul cu virusul. Mai mult decât atât: simplele celule care compun mucoasele respiratorii la copii sunt cu totul speciale, dispunând de o mulțime de senzori capabili să recunoască din vreme intrușii și să dea alarma ori de câte ori e nevoie. Așa se face că în cel mai scurt timp se adună la poarta de intrare o armată întreagă de celule de apărare capabile să producă o cascadă de substanțe utile, printre care și binecunoscutul interferon. Personal, mă întreb în ce măsură măștile aplicate pe gura și nasul copiilor în ultima perioadă au influențat acel sistem de avertizare timpurie.

S-au efectuat mai bine de un sfert de milion de secvențieri care au încercat să detecteze genele activate din fiecare celulă. Toate acele gene sunt mult mai active la copiii infectați cu SARS-CoV-2 decât la adulți. Mai cu seamă la debutul bolii, ceea ce face ca virusul să fie debilitat încă de la început și doar în cazuri extrem de rare să poată pătrunde mai jos pe căile respiratorii și să ajungă în plămâni. Așa se explică de ce copiii nu se îmbolnăvesc (sever) decât extrem de rar. Un sistem de apărare aflat în permanentă alertă, care slăbește puterile agresorului încă de la început, face ca virusul să dispună de posibilități limitate de replicare și, prin urmare, de contagiozitate redusă. Revenind la testele PCR care pretindeau a găsi la cei mici aceeași încărcătură virală ca și la adulți, nu putem acum să nu ne întrebăm (de fapt ne-am întrebat și la vremea respectivă, fiindcă se știe că un astfel de test nu face diferența între un virus viu și unul mort) câte dintre acele virusuri mai erau active și câte nu.

Autorii studiului își propun să învețe din mecanismele de apărare atât de efective prezente la copii și să le poată eventual introduce și aplica și adulților, mai cu seamă celor din grupele vulnerabile. În ce mă privește, sper ca măcar acum cei mici să fie sloboziți din chingile în care au fost strânși fără temei mai bine de un an, iar sistemul lor imunitar să nu mai fie sabotat și lăsat să-și facă treaba. Și mai sper ca responsabilii cu vaccinarea să ia în calcul și acest aspect, înainte de a insista pe vaccinarea aleatorie a copiilor, în condițiile în care cea mai bună apărare de care ei dispun se află deja acolo unde trebuie: la poarta de intrare. Posibil ca la nivel de țesuturi, acolo unde li se injectează vaccinul, „apărarea” lor să arate altfel.

Fie săltăm de pe un val pe altul până ne înecăm ori până obosim (să le mai desenăm), fie ne lăsăm în voia bunului-simț și ne vedem de viață mai departe așa cum a făcut omenirea de când se știe. Și anume, împreună cu virusul și cu alte virusuri și bacterii cu care am trăit, trăim și – poate – vom trăi și de aici înainte, dacă nu ne punem singuri opreliști inutile. Să lăsăm revoluțiile și pandemiile televizate și să trecem la lucruri mai constructive. Cum ar fi viitorul copiilor noștri. Iar în ce privește remarcile cinice despre capacitatea celor mici de a-și „ucide bunicii”, nu se poate răspunde decât tot la modul cinic: Cine încă nu a învățat să-și trateze copiii ca pe niște copii, nu-i merită.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

7 comentarii pentru articolul „Cine încă nu a învățat să-și trateze copiii ca pe niște copii, nu-i merită”

  • Nu aș fi crezut să se ajungă până aici. Aveți perfectă dreptate în tot ce ați scris. Se atentează la dezvoltarea fizică și psihică a copiilor, iar părinții acceptă nenorocirea.

  • In ceea ce priveste relatia dintre mine si lume,…nu altfel, a fost necesar nu doar sa merg pe contrasens, ci sa merg asa cu capul in jos:)), ca altfel chiar e greu de priceput ce vrea Lumea…asta:)), ca ea se dovedeste a fi …fix pe dos decat e…Cerul!:)

  • Pandemia nu este altceva decat ultima jucarie sexuala a unor psihopati extrem de bogati, care nu se mai pot excita decat prin exercitarea puterii discretionare asupra oilor planetei, data de muntii de bani pe care-i poseda. Nu are absolut nimic de a face cu medicina. Pandemia se va termina oficial cand baietii care sunt cu banii se vor plictisi si slugile lor bine platite, politicienii si mass-media vor face anuntul izbavitor. Dar din pacate astia se plictisesc greu. Aici e problema!

  • textele dvs sint pline ochi cu Bun-Simt.
    faza e ca Lumea Mare e pe mana Anti(Bunului-Simt).
    deci…va aflati pe contrasens:)))
    daca spuneati ca negrul… e noul alb, atunci ia sa vedeti citi se inghesuiau sa asculte ce spuneti:)), asaaa…io creca nu veti avea succes prea mare:), insa se prea poate ca fix prin felul de a fi al scriituri dvs sa i pastrati printre cititori pe cei care au fost inzestrati la nastere cu Bun-Simt:)), in fapt cu singurul ‘sistem imunitar’ care poate ‘lupta’ cu ‘logica’ acestor vremuri…

    • Frumoasă definiție pentru sistemul imunitar 🙂
      Știu că momentan mă aflu pe contrasens și că sunt obligată să înot contra curentului.
      N-o fac din dorința de a contrazice neapărat pe cineva, ci pentru că nu pot ignora experiența zecilor de ani și nici realitatea… așa cum ni se prezintă ea actualmente.
      Și pentru că vreau să mă pot uita în oglindă și după aceea.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog