Seara aceasta, de la ora 22.00 voi fi prezent la emisiunea lui Ionuț Cristache, de la TVR. Voi comenta formarea noului guvern.

Cine va scrie Vieţile cîinilor mai ceva ca Vieţile Sfinţilor

Nu mai puţin de patru tablete – Necrologul lui Pussy, Cîinele şi omul, Pedeapsa cu biciul şi Ave Maria – consacră publicistul Tudor Arghezi, Măriei Sale, Cîinele, în Clipa din 28 septembrie 1924,  5 octombrie 1924, 12 octombrie 1925 şi, respectiv, 26 octombrie 1924.

Prima tabletă, Necrologul lui Pussy, explică izvorul în real al celor patru texte:
Moartea cîinelui său, Pussy.

Debutul e marcat de dangăte de clopot, solemne:
„Fără morţi apropiaţi de noi, viaţa noastră moare fără să simţim. Timpul se isprăveşte, alunecînd implacabil, ca un fir de făină, prin gaura de ac a unei singure veşnice clipe fixe.
Numai cînd a murit în preajma noastră cineva, ne amintim că tăcutul timp munceşte şi răstoarnă, executor precis al sentinţelor primitive“.

Gravă, meditaţia ţîşneşte din rana sufletească provocată lui Arghezi de soarta nemiloasă:
Moartea cîinelui.

Publicistul găseşte prilejul unei surprinderi a cititorului înţărcat la clişee de viaţă:

„Demnitatea cititorilor mei nu va fi scandalizată că spiritul inutil al filosofiei se deşteaptă la moartea unui cîine, ca şi la dispariţia unui academician. Mie, mi-a murit un cîine, cum mi-au mai murit. Cela ce nu s-a bucurat în cuprinsul familiei sale, de învăţaţi iluştri, de mari proprietari sau economişti, dobîndeşte dreptul să se mîngîie, făcîndu-şi un căţel“.

Atît în prima tabletă, cît şi în următoarele, Arghezi se ridică aspru, neiertător, împotriva cruzimii faţă de cîine, faţă de animale în general.

Prigonirea patrupedelor îşi are temeiul şi în prejudecăţile opiniei publice:

„Opinia publică revendică pentru oameni dreptatea, blîndeţea, votul universal şi mila, iar pentru cîini, rîia şi hinghierii. Ea se răsfaţă în certitudinea unei superiorităţi considerabile, nediscutată, asupra cîinelui pribeag, din faţa magazinelor somptuoase. Un deputat al opiniei publice, un ziarist, se iuţea odinioară patetic, pentru că un cîine, întărîtat de croiala cu manşete, l-ar fi tras în Cişmigiu de nişte pantaloni cîştigaţi în ştiinţa dreptului şi a politicii mondiale“.

Descopăr aici sugestia unei stări tipice ghiorţanului avut:
Conştiinţa superiorităţii de ins al cărui şezut e cărat de automobilul luxos faţă de amărîtul de cîine maidanez, sărac şi fără protecţie.

O altă explicaţie, dată de Arghezi în tableta Cîinele şi omul, trimite la dispreţul insului faţă de ceea ce nu-i e util:
„Ocara cîinelui vine şi din concepţia inutilităţii lui. Fiind util numai ceea ce se mănîncă, un acord aproape unanim ne obligă să descoperim tot ce nu ne aduce rentabilitate şi burtă“.

Pledoaria pentru respectarea cîinelui atinge culmi care ar putea să-i nedumerească pe unii.

Ca în tableta Ave Maria:
„Un cîine îşi are viaţa lui, ca un om, şi Vieţile Cîinilor ar constitui o enciclopedie de suferinţe şi de acte, pe lîngă care Vieţile Sfinţilor şi Vieţile lui Plutarch rămîn ca nişte imitaţii. Viaţa cîinelui pribeag, din mahala, îmi este cunoscută“.

Ea, pledoaria – aşa cum se vede din tableta Cîinele şi omul – se sprijină pe o viziune mai amplă, mai complexă asupra vieţii:
„Toate vietăţile reprezintă, ca noi, acel lucru sfînt, provizoriu şi regretabil, care se numeşte viaţa, complement al luminii. Cine nu pune preţ pe cîine, nici pe un om nu pune preţ, preţuirea pornind de la cel dintîi spre cel din urmă. Atîta timp cît nu putem face viaţă şi afla sigur ce este viaţa, sîntem reduşi să-i dăm tîrcoale cu smerenie şi cu mirare – şi nici un drept, nici o justiţie nu are voie să o depăşească, pentru nici o credinţă.“

Genial, nu-i aşa?
De copiat şi pus pe pereţi de toţi iubitorii de cîini.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Cine va scrie Vieţile cîinilor mai ceva ca Vieţile Sfinţilor”

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mircea Diaconu: „Președintele Iohannis execută al treilea mandat al lui Băsescu”

Interviu cu Mircea Diaconu, candidat independent susținut de alianța ALDE-ProRomânia, în cadrul emisiunii „Gândurile lui Cristoiu”, 10 octombrie 2019, transmisă pe Mediafax și Gandul.info

Transcrierea interviului o puteți urmări la rubrica Interviuri

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:



Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi