Sincer să fiu, nici nu mai știu de ce anume ar trebui să mă dezic și să mă revolt: de faptul că un medic a putut să lanseze în spațiul public niște vorbe de un cinism pur și simplu incalificabil sau de tăcerea lașă cu care opinia publică și, în primul rând, lumea medicală refuză să ia atitudine față de aceste orori? Mă refer la mesajul pe care doctorul Emilian Imbri ni l-a transmis nouă, celor vaccinați și nevaccinați, acum în pragul iernii. Citez: „Vin sărbătorile de iarnă și am un mesaj: gândiți-vă că vine frigul și pământul este destul de înghețat și foarte tare”. Avertisment din care ar trebui să înțelegem că, dacă nu ne vaccinăm și dacă nu respectăm restricțiile în vigoare sau pe cele care vor veni, riscăm să dăm ortul popii, iar înhumarea va fi foarte grea în iarna, care se anunță a fi una mai grea decât în anii precedenți. Gândit ca un mesaj de avertisment adresat, în primul rând celor nevaccinați și, în mod deosebit, celor care refuză să se vaccineze, acest text capătă, însă, niște foarte urâte conotații, întrucât cel care l-a transmis, adică doctorul Emilian Imbri, a și precizat, în deschiderea textului că face acest gest în preajma sărbătorilor de iarnă. Stranie urare, nu-i așa?…
Desigur, la câte inepții circulă, prin viu grai sau în on line, pe această temă nici că ar mai fi ceva de mirare. De mirare este, însă, faptul că asemenea mizerii sunt lansate de un medic, adică de o persoană în care noi, restul lumii, trebuie să avem încredere că știe și poate să ne ajute să trecem cu bine de acest al nici nu mai știu câtelea val al pandemiei. Am scris că „este de mirare” ca să evit o suspiciunea că aș dori si instig cititorii acestor notații împotriva domnului doctor Emilian Imbri. Asta nu însemnă, însă, că aș dori și să închidem aici discuția. Cu atât mai mult cu cât respectivul domn nu este la prima declarație de aceeași factură. Să ne amintim că, în urmă cu o lună, tot dânsul, și tot în spațiul public, lansa niște declarații din care trebuia să înțelegem că în luna decembrie „vor fi mulți care îi vor plânge pe cei dragi”. Declarații pe care, ulterior, emitentul le-a retractat sub cuvânt că le regretă.
Dar asta a fost acum o lună! Pentru că, de data asta, nu avem vreo dovadă că oribilele declarații despre cât de înghețat va fi pământul – pământul din cimitire, desigur – nu au fost nici retractate, dar nici nu au fost amendate de către masa largă de destinatari. Ceea ce mă pune foarte serios pe gânduri, fiindcă o asemenea lipsă de reacție nu poate fi decât un foarte îngrijorător semnal că mentalul nostru colectiv s-a obișnuit, revoltător de repede, cu cinismul, cu sfidarea și cu zoaiele aruncate pe gură tocmai de către unii dintre cei care au misiunea să îi ocrotească și să le țină trează speranța de viață. Și nu doar că nu reacționăm, dar mai întoarcem și celălalt obraz și mormăim în barbă sloganul clasic „zi-mi, că nu mi-ai zis destule până acum”…
În schimb, s-ar prea putea ca aceste modeste și sincere notații să fie drastic admonestate de către niște vigilenți monitori de moravuri care să mă bată la palmă cu nuielușa pe motiv că am lezat onoarea unui distins membru al familiei medicilor. Suspiciune nu chiar rezonabilă pe care nu am cum să o accept atâta vreme cât cred că asemenea declarații sunt absolut incompatibile cu statutul profesional și social al emitentului lor.
Ne amintim, de bună seamă, că, atunci când pandemia începuse să își producă primele efecte aici, în scumpa noastră patrie, au existat unele persoane publice – în frunte cu pseudo-președintele Klaus Iohannis – care ne asigurau că nu trebuie să ne facem mari griji deoarece nu este decât o gripă acolo. Afirmații hazardate (ca să nu zic mai rău), pe care lumea medicală le-a contrazis în mod categoric, îndemnându-ne la prudență și la un comportament adecvat gravității deosebite a amenințării. Dar de-aici și până la a ne avertiza că pământul este destul de înghețat, după ce aceeași persoană publică scrisese că „în decembrie vor fi mulți care îi vor plânge pe cei dragi”, este o cale lungă!
Cale pe care, iată, un membru al familiei medicale – doctorul Emilian Imbri – a străbătut-o, cu degajare și cu detașare, dând cinismului parafa de care avea nevoie pentru a fi oficializat.
Replica la nivel public pentru afirmațiile unei persoane publice cum este Emilian Imbri este eficientă când vine din partea unei alte persoane publice sau cel puțin din partea unui coleg de profesie . Așa încât, maestre Cristoiu, v-ați făcut purtătorul nostru de cuvânt, al celor mulți și anonimi …dar oameni.
Cred că îmi veți permite, ca autor al textului, să nu fiu invidios pe Ion Cristoiu…
@Dorothea,
Eu sunt de părere că oamenii de genul lui Emilian Imbri sunt impresionați puțin (spre deloc) de replicile acelora care nu se poziționează de aceeași parte a baricadei. Din simplul motiv că ei sunt absolut convinși că știu mai bine (fiind foarte inteligenți și pricepuți) cum trebuie să procedeze masele. Proștii muritori care nu execută întocmai și la timp „recomandările” lor sunt prezumați a fi lipsiți de sensibilitate. La ce bun să li te adresezi cu delicatețe?! O amenințare macabră e mult mai potrivită. D-l Cionoff, a observat grosolănia discursului imbrian și a luat atitudine. Cred că e singurul. (Din ce știu eu.) Oricum, ai sugerat ceva foarte adevărat. În straturile superioare de existență frecventate de Emilian Imbri oamenii par efemeride. Fiind la o așa altitudine socială, conversează doar cu titanii asemeni lui.
De multe ori taci pentru că ești convins de prostia interlocutorului. Așa credea Nicolae Iorga ca urmare a bogatei sale experiențe de viață. Emilian Imbri are nevoie de cineva să-l mai pondereze. Are o vârstă, are experiență profesională, dar pare să nu știe să le fructifice în raporturile cu semenii. Cursa vaccinărilor susținută în cadrul festivalului Cântarea pandemiei ar trebui să beneficieze și de niște premii pentru cei ce se remarcă în mod deosebit. Eu l-aș propune pe acest sinistru personaj la secțiunea „Premiul publicului”.
P.S. Vă mulțumesc, d-le Cionoff! Pentru că nu tăceți.
Dupa ultimele cercetari, in institutii de prestigiu din SUA, Anglia, Franta s-a constatat ca pe timp de iarna pana la temperatura de minus 30grade, rahatul nu ingheata. Vom avea deci norocul sa mai auzim persoane competente vorbind.