Ciorbă cu privelişti

Unirea halitului propriu-zis cu halitul de privelişti nu o noutate. Peste tot în lume, operaţiune e ţinută discretă. Clientului nu i se spune verde-n faţă că i se oferă, în acelaşi timp cu satisfacerea estetică, şi satisfacerea culinară. În cazul croazierei-dineu, thailandezii au tăiat nodul gordian. Meniul ne spune pe şleau că rostul acestei plimbări e sinteza dintre halitul priveliştilor şi halitul fripturilor. Astfel, pe o pagină a cărţoiului citesc Meniul propriu-zis – opt feluri de mîncare thailandeză, asupra cărora nu vreau să stărui. Din două motive cruciale.

Unu:
Am evitat din răsputeri să gust ceva, deoarece mă fripsesem deja cu tradiţionalele mîncăruri thailandeze. Gustînd într-o zi dintr-un peşte, am simţit că iau foc, atît de piperat era. Ghida însă nu numai că l-a mîncat fără să clipească, dar, mai mult, înainte de a se înfige în el, a mai turnat în farfurie un borcan de piper.

Doi:
Habar n-am cum se numesc tradiţionalele mîncăruri thailandeze.

Pe cealaltă pagină se afla tipărit însă Meniul priveliştilor, mai precis, al obiectivelor turistice de pe mal prin dreptul cărora urma să trecem. Patru privelişti prezentate pe larg în Meniu: Wat Arun, The Royal Grand Palace, Wat Fo, Boathouse of the Royal Barges. Aveam, aşadar, şi patru feluri de privelişti, pentru opt feluri de mîncare. Atît pagina cu haleala propriu-zisă cît şi pagina cu priveliştea beneficiau de ample explicaţii. Ale felurilor de mîncare şi ale felurilor de privelişti. Şi mai important:

Servirea mîncărurilor nu se făcea întîmplător.

Anumite feluri înscrise, probabil, în nomenclatorul de lux al tradiţiilor thailandeze corespundeau unei anumite privelişti. Tocana, să-i spunem, a venit cînd yahtul a ajuns în dreptul Marelui Palat. Am beneficiat astfel de un moment apogeu de cunoaştere a Thailandei. Stomacului i s-a oferit cea mai semnificativă mîncare a ţării, în timp ce ochilor li s-a dat cea mai seducătoare privelişte. Marele Palat ne-a surprins într-o baie de lumini, scînteind fantastic din cupolele sale aurite. Între momentele de răscruce din punct de vedere estetic, ni s-au oferit, ca să spun aşa, mîncăruri de întreţinere a satisfacţiei culinare. Totul pe fundalul de muzică thailandeză, întreruptă de lungile discursuri ale ghidei cînd Manohra ajungea în dreptul unei privelişti magnifice de pe mal.

Cu cîteva minute înainte ca vaporul să ajungă în dreptul priveliştii oferite spre haleală, ghida se întrerupea din mîncat, îşi ştergea guriţa cu prosopul şi dădea drumul la moara de turuit.

Inutil să mai adaug că n-o asculta nimeni, toţi fiind ocupaţi cum să pună mîna pe cîte o bucăţică de mîncare asupra căreia ni se atrăsese atenţia că e o capodoperă.

Şi astfel am cunoscut, graţie călătoriei din Thailanda, un meniu unic:

Ciorbă cu privelişti.

Pagini: 1 2