Cititorii noștri ageri, jurnaliști și critici. Caragiale a stârnit un interes imens

Cititorii și telespectatorii cristoiublog răspund cu mult entuziasm provocărilor lui Ion Cristoiu, atât cele legate de politica internă, dar mai ales cele legate de partea artistică. Le mulțumim. În ceea ce privește noua rubrică a pastilei „Jurnalul meu video”, cea cu operele lui Caragiale regăsite în viața politică actuală, părerile și sugestiile au fost mult peste așteptări.

Redăm o scrisoare primită de la un cititor:

Absolut, atât Efimița cât și Leonida sunt doi proști. Domnule Cristoiu, tot spuneți că Efimița era mult mai în vârstă, or Caragiale face prezentările la început:

CONUL LEONIDA, pensionar – 60 de ani
COANA EFIMIȚA, consoarta lui – 56 de ani
SAFTA, slujnica lor

Dar nici Leonida nu era așa bătrân, arăta el ca naiba, era „trecut prin viață”. Ce ne mai spune Caragiale, ceva foarte iportant și foarte autentic, e că puteai trage un ce profit de la revuluție. Ceea ce se întâmplă de 30 de ani. Pe mine mă interesează o altă problemă, mai mult decât dacă ăia erau proști, că e evident că erau proști. Precum Rică Venturiano, care și el era un dobitoc. Pe mine mă interesează CINE i-a botezat CUI un copil, Papa lui Galibardi sau Galibardi lui Papa? Dumneavoastră ați spus că Papa i-a botezat un copil lui Galibardi, dar eu cred că Caragiale ne spune exact invers, că și de aici reiese imbecilitatea lui Leonida.

„Mă nene, ăsta nu-i glumă; cu ăsta, cum văz eu, nu merge ca de, cu fitecine; ia mai bine să mă iau eu cu politică pe lângă el, să mi-l fac cumătru.” Și de colea până colea, tura vura, c-o fi tunsă, c-o fi rasă, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil. Eu înțeleg că Galibardi i-a botezat Papei un copil.

Eu am fost tot timpul captivat, domnule Cristoiu, de personajele care nu apar fizic, destul de multe și care apar în cam toate operele lui Caragiale. Personaje cu nume. Cine au fost? Eu sunt sigur că au fost oameni reali, nu au fost inventați. Poate nu le folosește numele lor reale, dar ele au existat și s-au interesectat cu el într-o anumită perioadă. Poate chiar s-au cunosc bine. Nae Ipingescu, ipistatul, care era beat frânt și trăgea la pistoale. Apropo, nici asta nu s-a schimbat până azi. Diferența e că ipistații beți de azi nu trag la pistoale, cel puțin nu se aude.

Bursuc, din O noapte furtunoasă, care avea prăvălie.
„Eu i-am ieșit înainte peste uluci tocmai pe la prăvălia lui Bursuc; dar… geaba! până să ieșim noi, fugise bagabontul!”

Ionescu, care juca comedii la Iunion.
„Ne punem la o masă, ca să vedem și noi comediile alea de le joacă Ionescu.”

Meșterul Dincă binagiul, care a bătut numărul 6 greșit la casă și care este vinovatul principal pentru furtunoasa noapte.
JUPÂN DUMITRACHE (către Ipingescu): Așa e; asta meșterul Dincă binagiul mi-a făcut-o; a tencuit zidul de la poartă și mi-a bătut numărul 6 d-a-ndoaselea; să-l pui mâine să mi-l întoarcă la loc, să nu mi se mai întâmple vreun conflict.

Și pentru Năpasta, în perioada când era scandalul cu Caion, spune că s-a inspirat din viață. Că ideea i-a venit pe vremea când era revizor școlar în Argeș și a asistat la o ceartă într-un han, pentru o fată. Le-a inventat alte nume, dar ele au existat.
Și multe alte personaje, care dau farmec operei lui Caragiale.

Cu respect,
Grigore Cristian