Cleveland: Americanii care scuipă-n vasele cu flori

Năravul de a fura capacul de la WC

Sociologii cheltuiesc o groază de bani, de timp şi energie, pentru a descoperi obiceiurile frecvente dintr-un oraş sau dintr-o ţară. Sînt puse la bătaie sondaje de opinie gigantice.

Aiurea!
Bani daţi de pomană!
Cu atît mai mult cu cît, după atîta alergătură, mulţi sociologi scriu negru pe alb:
Concluzia investigaţiilor noastre asupra comportamentului în public e că el nu poate fi investigat.

După părerea mea, sociologii, jurnaliştii, doctorii docenţi în psihologie colectivă se vor chinui mult şi bine cîtă vreme ei nu iau în seamă cea mai sigură sursă în chestiunea comportamentului colectiv:
Anunţurile prin care se interzice ceva.

Să luăm, de exemplu, un WC public. Pe peretele cabinei, cum stai cu faţa, stă lipit cu scotch anunţul:
Este strict interzis a se lua capacul!

Ce înseamnă asta?
Asta înseamnă că paşnicii locuitori ai urbei tale dragi au obiceiul de a lua cu ei, la ieşirea din cabină, mai întîi şi, la ieşirea din WC, mai apoi, capacul de la scoică.

Un anunţ administrativ nu e uşor de întocmit, cu atît mai puţin de pus.
Trebuie cariocă, hîrtie, scotch şi mînă disponibilă care să-l scrie. Dacă dai peste el acolo, lipit pe partea dinăuntru a uşii, înseamnă că el răspunde unei comenzi sociale:
Cea de a curma sau măcar de a stăvili exodul capacelor din WC-ul public respectiv.

Concluzie implicită despre locuitorii urbei, mai profundă şi mai exactă decît orice concluzie de cercetare sociologică:
Distinşii, onorabilii, stimabilii locuitori ai urbei respective au drept trăsătură de esenţă, care-i deosebeşte radical de locuitorii altei urbe, impulsul irezistibil ca, după ce-au stat pe scoică, să scoată din buzunar o şurubelniţă, să se aplece asupra scoicii şi să moşmondească la şuruburi preţ de vreun sfert de oră, timp în care uşa e asediată de pumni energici şi de voci nerăbdătoare gen, ce dracu’ faci, domne’, nu mai ieşi odată, că ne scăpăm pe noi?! după care, trăgîndu-şi nădragii şi încheindu-şi cureaua, să tîrască după el ditamai capacul.

Cum s-a ajuns la această concluzie?
Foarte simplu.

Dacă blîndele capace ar fi rămas la locul lor, n-ar fi existat anunţul. Înseamnă că nici n-a trecut o oră de la deschiderea toaletei publice şi a şi dispărut un capac. Proprietarul, un lăcătuş disponibilizat, încrezător în steaua investiţiilor în WC-uri private, nici n-a crîcnit. I-a zis femeii de serviciu să pună altul, rapid, că doar n-o să lase clienţii fără capac. După o oră, dispare însă şi capacul ăsta. Proprietarul devine mai înţelept. Îl înlocuieşte cu unul nou, dar din fontă, să poată fi cărat doar de echipa de haltere a României.

Dispare însă şi ăsta.

Atunci proprietarul redactează anunţul, îl trece pe un carton şi-l lipeşte cu scotch pe uşa WC-ului.

Din radiografia anunţurilor de diferite mărimi, aflăm o groază de lucruri şi despre situaţia economică a unei instituţii sau chiar a ţării. Prin multe birouri de stat vei întîlni anunţul:
Stinge lumina cînd pleci!

Concluzia poate fi trasă doar prin raportare la momentul istoric. Dacă sîntem în comunism, anunţul exprimă campania oficială pentru economisirea energiei electrice, efect al dezastrului economic general.

Cînd lucram la Scînteia tineretului, de cum venea octombrie, nu mai era nevoie să ne spună nimeni că trebuie să începem campania de presă pentru economisirea energiei electrice.

Luam din sertare, unde le pusesem anul trecut, în decembrie, cînd se încheiase campania, dat fiind că începeau Sărbătorile de iarnă şi nu se putea cere cetăţeanului, oricît de revoluţionar ar fi fost, să facă Revelionul la un bec de lanternă, graficele care înfăţişau trei becuri, dintre care unul era tăiat, şi graficele menite a dovedi că un bec stins timp de o lună înseamnă energia pentru producerea unei mîneci de cămaşă, şi ne apucam de lucru.

Dacă dăm de el azi, în tranziţie, înseamnă că instituţiei respective i s-au redus drastic banii de la Buget. Şi pentru că diferenţa nu poate fi recuperată prin renunţarea de către director la automobilul cu şofer al instituţiei, nici la decontarea meselor luate, la restaurant, împreună cu secretara, s-a găsit drept sursă de economisire anunţul cu stinsul luminii.

Nu întîmplător am dat aceste exemple din realitatea românească. Am vrut să arăt că exploatarea anunţurilor administrative e deja o formulă nu numai exersată cu brio în România, dar şi una care şi-a dovedit eficienţa răsunătoare pe întreg cuprinsul Planetei. Astfel, blindaţi, ca să zic aşa, ne putem aventura în explicarea concluziei la textul anunţului din capătul Avenue of Tower City din Cleveland, unul dintre cele mai incitante texte pe care le-am întîlnit în preocupările mele de studiere a Literaturii aministrative.

Pagini: 1 2 3 4 5 6