Codul lui MichelAngelo, cel care a fost cândva bun, dar s-a stricat

Nu mai ai loc în atlasul geografic de Trump. Și-a pus un prieten la Vatican, una în Venezuela, umblă după Groenlanda și Iran, umblă, de fapt, după bani și după petrol, de parcă l-ar fugări taurul toreadorului, cu coarne ascuțite la strung. Trump nu e decât un abțibild, spoit doar de comision, organizații din spatele lui pitindu-se, ca niște șobolani, pe sub mizeria de pe străzi. În căutarea unei picături de Redbull, care să-i transforme în lilieci, în memoria best-seller-ului Covid 19, lipsa de imaginație a imperiului.

Pe unde te uiți numai fete dezbrăcate, iar de le întrebi ale cui sunt, toate îl arată cu degetul pe Trump. Pentru că urlă războiul din mațele gândirii, mă voi ocupa de coduri, nu ca o ziaristă, nici ca un critic de artă, ci ca o atotștiutoare fără salariu, cu revolver la șosetă. Coduri pentru că CNA ar trebui să se ocupe de dezbrăcarea de pudoare și de caracter de la TV și nu de partidele de șah pentru care nu are nicio recomandare. Coduri pentru că bărbații se războiesc de dragul Apocalipsei, o doamnă întristată că nici acum nu au văzut ce i-a apucat.

Petre, apostolul lui Iisus, l-a trădat de trei ori, ultima oară chiar înainte de cântatul cocoșului galic. În drum spre Roma, a dat nas în nas cu tentația ideatică a diavolului, care i-a spus că ce rost avea să-i facă biserică lui Christos, că ăla tot s-a retras la domenii, să-și facă lui, că tot pomană era! Petre, cu nume de piatră și conștiință de bălegar, și-a zis, cu capul în jos, că tot aia era! Simțise el că fusese mai realist decât Iisus. Lăsându-se ademenit, a creat, până la urmă, o biserică închinată diavolului, fapt pentru care catolicii nu condamnă prea vocal homosexualitatea și pedofilia. De ce? Pentru că diavolul a fost primul homosexual din istoria lumii. Dovada e chiar în pictura lui Michelangelo, pe tavanul Capelei Sixtine, cu reverberații de 666, ca din tăblițele soarelui, și nu vorbesc de panourile solare, ci de vânzătorii de panouri solare. Ceea ce a trecut prin istorie ca „Crearea lui Adam” e, de fapt, povestea îngerului căzut. Cel mai iubit și mai apreciat dintre îngeri, Mihail. Michelangelo Buonarotti nu a falsificat semnătura.

Ceea ce pare o aliniere de revolvere sau, în viziunea bărbățiilor planetare, tinderea spre atingerea de tată, este, de fapt, exprimarea sentimentelor îngerului căzut, prezentat oarecum efeminat, cu mâna ca o gură de șarpe a altui narcisist aproape de pulpă, sau de dos, ca o metaforă, ca un chin. Dumnezeu e îmbrăcat într-un fel de rochiță. Nici măcar Mihail nu a îndrăznit să meargă cu curvărisăreala prea departe, deși codul îmbrăcăminții lui Dumnezeu nu a fost preluat de designeri, ci de unul dintre observatorii alegerilor: Hieronymus Bosch. Folosesc pauza pentru a le aduce aminte celor de la Balenciaga că unii s-au sufocat și s-au terminat în punga de plastic, căutând clipa de extaz. Mâna lui Dumnezeu îl trimite la colț pe Michelangelo, nu se poate mai clar de atât. Mâna îngerului căzut pare că s-a dat cu parfum la încheietură.

Dumnezeu nu numai că l-a trimis la colț pe Mihail, dar a pornit și cronometrul, în caz că avea să cerșească iertare. Nu o spun numai eu, ci și povestea frumoasei și a bestiei. Dumnezeu e de partea femeilor și a copiilor. Mihail nu se vede decât pe el și crede că Dumnezeu ar trebui să-l aprecieze doar pe el.

Tabloul e plin de bărbătuși căutând cai verzi pe pereți, Dumnezeu fiind singurul care emană putere și își arată deschis preferința: protejarea femeilor și a copiilor drept etalon de evaluare a păcatului.

Deși mesajul e mai clar ca bună ziua, puternicii zilei s-au prefăcut că nu au priceput ce le-a zis șeful de cult sau poate doar au omis să se declare cunoscători.

Când am auzit că și catolicii, prin Papă, s-au declarat popor ales, am crezut că au început să joace cu toții la pariuri, public. Vaticanii sunt la fel de aleși ca și elvețienii, ca și evreii care și-au schimbat numele și s-au mutat pe unde au putut, mai ales în America. Cu toții s-au dezis de țara promisă de Dumnezeu, de legile lui Dumnezeu și l-au numit dumnezeu pe diavol. După ce au curvărisărit chiar sub acoperișul bisericilor și catedralelor, ar trebui să aibă curajul să-și asume public cui se închină, care le-a fost alegerea. Căci banii nu trag la gânduri bune.

Până și Michelangelo a avut decența de a ascunde de vedere prețul minciunii. Și-a creat însă o armată de orci și porci, care încă mai chinuie neștiutorii lumii.

Câtă vreme va mai exista fie și o singură ființă umană care va crede în Dumnezeu, Pământul va continua să existe. Disperat, diavolul încearcă să cumpere eternitate. Cu bitcoin.

Între timp, mirobolanta Mirabela a plecat în America, ca s-o întrebe pe Melania cum îl găsește pe Brigitte ca bărbat și câte lecții a primit de la Epstein despre digitalizare. Israelul vrea mai mult pământ, deși a pierdut deja războiul. Să faci paradă gay la Ierusalim și să crezi că din nisip poți să faci bici, aia da bălmăjeală de profeții!

Ursula a instituit al treilea Reich, împinsă de la spate de bagheta rothschildiană, pe nesimțite, cu nesimțire. S-a globalizat serviciul secret din vest, care și-a plantat, prin burse și programe de ajutor și ajutoare, agenți cam peste tot. În jurul lui Hitler erau intelectuali germani de calibru, dar cruzi. În buncărele lui Trump sunt tot niște profitori, care mai vor încă un templu, după ce au distrus cât au putut. Cum să ceri înapoi darul lui Dumnezeu, când tu nu ai respectat nicio lege, nicio poruncă?

Mihail nu s-a sfiit să-și facă din mizantropie curcubeu. Da Vinci și Kafka încă își mai dau coate. Sau coduri?

Turing, băiete, nici nu știi ce-ai pierdut!

Capela Sixtină, imagine de pe https://vuelosbaratosbaratos.com