În urmă cu 15 ani, când se lăsa întunericul în Yobe Nkosi, un sat izolat din nordul Malawi, copiii își făceau temele la lumina lumânărilor, deoarece nu exista electricitate. Dar acest lucru a început să se schimbe în anul 2006, cu momentul în care Colrerd Nkosi, un sătean, a terminat școala secundară în Mzimba, la aproximativ 40 de kilometri distanță, și s-a întors acasă constatând că nu mai poate trăi fără curent electric. În vârstă de 23 de ani la acea vreme, Nkosi și-a dat seama de faptul că un pârâu, care curgea pe lângă casa în care a crescut, avea suficientă forță pentru a împinge pedalele bicicletei sale. Astfel, tânărul inventator a „dat naștere” unui dinam improvizat care i-a adus lumina în casă.
Vestea s-a răspândit rapid în grupul de case de cărămidă, iar vecinii au început să facă vizite regulate pentru a-și încărca telefoanele mobile. „Am început să primesc cereri pentru electricitate și am decis să fac un upgrade”, a subliniat Nkosi, acum în vârstă de 38 de ani, trebăluind la diverse mașinării pe veranda sa, îmbrăcat într-o salopetă albastră. Fără nicio pregătire prealabilă, el a transformat un compresor de frigider vechi într-o turbină alimentată cu apă și a pus-o într-un râu din apropiere, generând electricitate pentru șase gospodării. În prezent, satul este alimentat de la o turbină mai mare, construită din motorul unui decojitor de porumb dezafectat, o mașină care în trecut curăța boabele de porumb de pe știuleți. Mașinăria a fost montată la marginea satului. Energia este transportată pe cabluri metalice înșirate pe o linie de doi kilometri de trunchiuri de copac acoperite cu scânduri de lemn.
Utilizatorii nu plătesc nicio taxă pentru energie, dar îi dau lui Nkosi niște bani pentru întreținere, puțin peste 1 dolar (0,85 euro) pe lună per gospodărie. „Electricitatea este practic gratuită”, a afirmat Nkosi, vorbind în limba locală, Chichewa. El a recunoscut că venitul pentru întreținere este prea mic pentru a acoperi costurile de reparații, pe care le finanțează, în principal, din propriul buzunar. În ciuda provocărilor, Nkosi este hotărât să își extindă mini-rețeaua în zonele din jur: „Odată ce mai multe sate și școli vor avea electricitate, oamenii nu vor mai tăia copaci (pentru) cărbune. Elevii vor avea mult mai mult timp pentru a studia”. Datorită inventatorului, în timp ce amurgul se așează peste școala primară Kasangazi, cocoțată pe un deal adiacent, grupuri de elevi vorbăreți se aliniază într-o sală de clasă pentru o sesiune de studiu nocturnă. „Înainte de a avea electricitate aici, obișnuiam să folosim lumânări pentru a studia”, a spus elevul Gift Mfune, admirând un teanc de manuale de pe biroul său. „Acum, nici unul dintre noi nu mai are nicio scuză, trebuie să trecem examenele”. Prin amabilitatea lui Nkosi, clădirea este singura școală cu energie electrică din alte 17 instituții care deservesc zona.
Doar (maximum, cifra este „umflată”), 11% din cei aproximativ 19 milioane de locuitori din Malawi au acces la electricitate, ceea ce face ca această țară să fie una dintre cele mai puțin/slab electrificate din lume, potrivit Sustainable Energy for All, un grup sprijinit de ONU. Doar patru procente din populația rurală a acestei țări din sudul Africii este conectată la electricitate, față de procentul de 42% în centrele urbane. Consilierul local Victor Muva a subliniat că niciunul dintre cei peste 18 000 de locuitori ai circumscripției nu este conectat la rețeaua națională. El a făcut presiuni asupra guvernului pentru a-l ajuta pe Nkosi să își extindă activitatea. Ministerul Energiei a promis să ajute la proiectarea unui sistem care să producă energie adecvată și la construirea de linii electrice sigure și fiabile. Rămâne de văzut.
Colrerd Nkosi și turbina hidroelectrică artizanală pe care a proiectat-o în apropierea satului său Yobe Nkosi, în nordul Malawi, poză datată – 23 august 2021. Foto: Amos Gumulira
Lasă un răspuns