Comuniștii au aplicat cu brio strategia păcălirii Poporului

Am primit cartea lui Petru Groza, Reconstrucția României, apărută în 1946. Schimbul bani contra carte cu anticarul a avut loc în Centru. Am venit la întîlnire cu mașina redacției. Vînzătorul aștepta în parcare într-o Dacie albă. Fără să-l mai sun, iese din mașină și-mi întinde plasa în care se află cele două cărți. Îi întind banii, spunînd Ăia de la SRI vor face imediat o Notă despre cum am făcut schimb de informații în parcare. N-am timp să-l întreb dacă are acasă cărți din anii 1944-1947. În anii respectivi au apărut multe cărți și broșuri de propagandă, ba chiar și literare, deosebit de importante pentru atenția acordată de ruși Seducerii românilor. Nu o dată am spus că Stalin a decis o politică aparte pentru români, conștient că are de a face cu un popor ostil rușilor, dar și comuniștilor în general. Despre Operațiunea Dărîmarea Zidului chinezesc am scris cu ocazia vizitei Patriarhului Nicodim în URSS. Nou înființatul ARLUS a primit misiunea de a promova prietenia româno-rusă. De aceea broșurile scoase de Cartea Rusă rămîn documente remarcabile ale unei politici. Documente remarcabile rămîn și cărțile și broșurile scoase de PCR sau de Guvernul Groza. Ele schițează o politică aparte, de cucerire a puterii și cu mijloacele tragerii pe sfoară. În cadrul acestei politici un rol de prim rang l-a jucat ascunderea cu brio a măsurilor care urmau să fi luate abia după cucerirea puterii. Pînă atunci s-a garantat păstrarea monarhiei, s-a făcut caz de întreaga Coaliție anti-fascistă, liderii comuniști s-au declarat creștini.

Strategia nu poate fi deslușită de Istoric decît prin exploatarea tipăriturilor de la vremea respectivă. Scînteia de exemplu dă seamă că la prima aniversare a lui 23 august s-a evitat cu brio referirea la Armata Roșie eliberatoare. Deși Regele era în grevă regală, presa oficială n-a suflat un cuvînt despre asta și mai mult a cultivat teza rolului deosebit jucat de Rege în Actul de la 23 august 1944. Un exemplu de șmecherie strategică mi-l dă chiar cartea proaspăt cumpărată. În mașină, pe bancheta din spate, răsfoiesc febril cartea, convins că discursul de la Conferința națională a PCR va fi fost inclus în carte, care reunește, potrivit titlului și Discursuri politice. Ei, bine discursul de la Conferința națională a PCR din octombrie 1945. Mă uit cu atenție la sumar. Nu-mi vine să cred că premierul unei coaliții conduse de PCR își poate permite să nu includă într-o culegere de discursuri politice unul ținut în fața comuniștilor. Nu, nu e. S-a făcut Petre Groza dizident în 1946? Evident, nu. Cartea a apărut înaintea alegerilor din noiembrie 1946. Frontul plugarilor trebuia să treacă în plan secund relația cu PCR. Parte a strategiei comuniștilor de a lăsa impresia că respectă jocul democratic. Pe parcursul discuție anticarul mi-a spus că are acasă discursurile Anei Pauker. Bine – i-am zis imediat. Ana Pauker a fost mazilită în 1952. Activitatea ei anterioară a fost pusă la index. Au fost puse la index și broșurile cu ea și despre ea. Anticarul mi-a promis că ajuns acasă mă va suna cînd va găsi cărțile cu texte rostite de Ana Pauker. Nu m-a sunat nici acum. Semn că nu le-a găsit.

N.B. Din strategia păcălirii face parte și folosirea așa zișilor tovarăși de la drum. De la cei politici – Gheorghe Tătărescu, de exemplu, pînă la cei literari, George Călinescu, de exemplu