Recensământul agricol general, care începe luni, va stabili cât teren agricol din România se află în proprietatea străinilor

Condica de sugestii şi reclamaţii

Ospătăriţa suferi o transformare uluitoare. Locul zîmbetului îl luă o uluire uriaşă. Faţa i se lungi şi ochii i se măriră, gata-gata să iasă din orbite. După care se înroşi şi se învineţi de indignare că i se cere aşa ceva.
– Condica de sugestii şi reclamaţii, vă rog! zise Florică Brîndu tulburînd-o şi mai tare pe ospătăriţă prin acest vă rog! venind de regulă de la clienţi care-şi puneau alături servieta diplomat, nu coasa.

Fără să spună un cuvînt, femeia se răsuci pe călcîie şi o luă glonţ spre bucătărie.
Sesizînd conflictul, întreg restaurantul se întoarse spre Florică Brîndu, aşteptînd.

Deşi simţea privirile tuturor aţintite asupra sa, Florică Brîndu nu se simţi deloc intimidat. Luă aerul unui om obişnuit cu asemenea situaţii, în care scop şi prinse a privi, cu mare interes, fresca de pe peretele din stînga, înfăţişînd o vacă scărpinîndu-se de un palmier gigant. Nu era vorba de un palmier şi, cu atît mai puţin de o vacă, ci de un stîlp de telegraf ce atingea cu gingăşie – gingăşia tipică unei tangente – un cerc desenat cu vopsea neagră.

Înainte de a deveni restaurant, clădirea fusese o anexă a Bibliotecii Municipale. Ceea ce lui Florică Brîndu i se părea o vacă frecîndu-se de un palmier, dar care în realitate înfăţişa un stîlp tangent la un cerc – era ceea ce mai rămăsese din fresca Victorie! din sala de lectură a bibliotecii. Mai trecu un timp. Un timp în care nu se întîmplă nimic. Doar că unii dintre spectatori, plictisiţi să mai aştepte, se întoarseră la stacanele cu bere, iar în uşa bucătăriei se iviră mai multe persoane feminine. Unele arătau spre Florică Brîndu, şuşotind misterioase. Altele îşi potriveau fustele care dădeau să cadă de largi ce erau. Îşi făcu apariţia în uşă şi bucătăreasa. Roşie toată şi ţinînd în mînă polonicul, de pe care se scurgea sosul, semn că întîmplarea o surprinsese în plină activitate.

Din îmbulzeală se desprinse o ospătăriţă, care o porni curajoasă spre Florică Brîndu.
Întreaga-i înfăţişare amesteca conştiinţa unui curaj nesăbuit cu o resemnare fatală. Ceva în genul – fie ce-o fi, eu mă duc la el, ce mi se putea întîmpla?! Să mă violeze?! Ei şi! Mare brînză!
Florică Brîndu se rupse din contemplarea frescei şi îndreptă spre ea o privire de o amabilitate desăvîrşită.
Brusc însă, fără nici o explicaţie, curajoasa se opri pe la jumătatea drumului şi, după o scurtă ezitare, se întoarse la loc în grupul care începuse să se destrame.

Între timp însă, Florică Brîndu se ridică de la masă şi păşind demn pe covorul prăfuit care traversa sala se îndreptă spre uşă, fără a catadicsi să arunce o privire măcar spre femeile din uşa bucătăriei.
Ajuns în hol, cu acelaşi calm de pînă acum, căută o fisă, o vîrî în aparat şi formă numărul Inspectoratului Comercial Municipal, aşa cum îl învăţase, cîteva clipe mai înainte, o inscripţie de deasupra aparatului:
„Pentru orice reclamaţii, telefonaţi la Inspectoratul Comercial Municipal telefon nr. …
Vă mulţumim!”

De la Inspectorat, o voce de bărbat amabilă, copleşitor de amabilă, îi răspunse că, da, are dreptate, ei sunt întrutotul de acord cu el, numai că în acel moment n-aveau nici un inspector în sediu, erau plecaţi cu toţii într-un control fulger la cofetăriile din oraş, unde se semnalase că îngheţata conţinea ou stricat, fapt care produsese deja cîteva cazuri grave de enterocolită. Da, cum se întorcea unul, avea să fie trimis de urgenţă la restaurantul Mioriţa. El însă era sfătuit să se întoarcă în local, să-şi ocupe locul la masă şi să aştepte cu încredere, dar mai ales, cu calm. Dacă se plictiseşte cumva, să completeze un rebus, ştiu ei unul, nu numai pasionant, dar şi educativ.

Florică Brîndu puse receptorul în furcă, luă fisa de un leu, care, nu se știe de ce, îi veni înapoi, o puse la loc în buzunar şi, conform sfatului primit, se întoarse la masă şi se aşeză calm.
Tot calm, se ridică după cîteva minute şi, după ce luă coasa şi o aşeză pe scaun, se apucă să rupă masa bucată cu bucată, într-o perseverenţă rece şi totală, căreia îi puse capăt numai sosirea de urgenţă a unui echipaj al Miliţiei.

 


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2

2 comentarii pentru articolul „Condica de sugestii şi reclamaţii”

  • eliminarea totala a prescriptilor si taxelor de timbru………!!!!!!!!!!! acestea ingradesc dreptul si accesul la justitie !!!!!!!!!!!!! O PROBLEMA FOARTE SPINOASA ….. PE CARE NIMENI NU O REZOLVA !!!!!!! prin aceste legi neconstitutionale !! s-a protejat mafia retrocedarilor !!!

Ediție specială cu Adrian Năstase | „Prin tribunale ca prin viață” cu Mihaela Olaru
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Apariție editorială de excepție

„Cronica de la Salcâmu Mic” de Sabina Ivașcu. Pentru detalii apăsați pe poza de mai jos: