Nicușor Dan este noul președinte al României. El a obținut 53,6% din voturi
>
Conflictele sociale
În „Jurnalul meu video” din data de 7 mai 2025 apare o scurtă înregistrare cu un interviu luat Maestrului Ion Cristoiu, purtând o cămașa albă ce pare a nu face efortul de a se diferenția de albul fundalului /pereților in care se desfășoară interviul. Acea înregistrare dă videoclipul orei si datei (16 decembrie 2024) la care Nicușor Dan își anunță candidatura la prezidențiale.
„Ce poate face un presedinte?!”, care sunt cele trei mari obiective ale lui Nicușor Dan, rostite in momentul lansării mesajului de intrare în campania prezidențială. Mă voi opri asupra ultimului obiectiv menționat (last but not least), întrucât celelalte două au fost mult vehiculate de către președinți, politicieni, mass media si electorat in ultimii 20-25 de ani.
Candidatul prezidențial Nicușor Dan aduce pe scena politică ideea mai veche a conflictelor sociale, politice de clasă, fără a le numi „de apartenență la o clasă socială”. Termenii folosiți sunt mai elevati, pentru a se detașa de limbajul marxist care ar fi redus discursul la câteva tipuri cunoscute de clase sociale, încă vehiculate și asumate in Marea Britanie, mai directă si deschisa in ceea ce privește apartenența persoanei, al grupului familiei nucleare la o clasă socială. Working class; middle class; upper middle class; upper class. Elementul cultural și statutul social, rolurile exercitate in societate, proprietatea, construiesc spațiile și granițele fluide sau rigide dintre clase. Dar termenii folosiți sunt „social classes”.
Nicușor Dan afirmă ceva de bun simț și de necontestat, și anume că în România există mai multe grupuri/categorii socio-culturale între care există diferențe. Aș adăuga eu și divergențe, tensiuni conflictuale, care nu sunt ireconciliabile, întrucât dacă ar fi astfel, am avea un teren minat de revolte, în continuu conflictual, neputandu-se găsi soluții: de acceptare pe de o parte a diferențelor socio-culturale și pe de altă parte de rezolvare a conflictelor dintre acestea. Dar pentru orice soluție si inițiativă există si efecte secundare, adverse.
Câteva exemple, mai mult sau mai puțin banale: conflicte inter-generationale; diferențe ale modelelor de familie; diferențe intre cei care trăiesc la sate si cei din orașe, diferențele amificandu-se pe măsura creșterii populației acelor orașe și a nivelului de dezvoltare urbană; rămânerea în urma a unor cartiere, zone, regiuni; devansarea anumitor zone rezidentiale sau a centrelor istorice ce au absorbit investiții in raport cu periferiile, sau cu micile orașe de „provincie”, sunt un alt element de tensiune. Investițiile făcute la sate de către cei cu moșii, podgorii, pensiuni și resorturi turistice și ce oferă ele acelor comunități locale, nu doar turiștilor cu bani. Redefinirea satului versus păstrarea satului tradițional. Diferențe culturale influențate de meserii, joburi, nivel de educație și percepția maselor asupra elitelor intelectuale, a creatorilor, artiștilor care dau direcție sau nu. Imaginea de sine a celor din categoriile socio-culturale de la vârf. Sfera de influență a politicienilor, membrilor din parlament in funcție de categoria/ grupul socio-cultural din care provin;
Grupuri sicio-culturale dezvoltate in țară și în diaspora și cum se influențează reciproc (constructiv versus distructiv). Vecinătățile, așa numitele neighbourhoods și problemele cauzate de interferențele sau conflictele socio-culturale. În cadrul acestor vecinătăți, un rol aparte il are felul cum trăiesc oamenii (arhitectura zonei rezidentiale per ansamblu și al spațiului personal/familial (e.g. bloc pre-decembrist, zonă rezidențială modernă/lux, casă particulară cu sau fără curte, casă proprietate a unei singure persoane sau împărțită între 2 sau 4/5 proprietari; ce variatii apar). Ce solutii de conexiune apar intre diversele moduri de locuire si cum pot fi dezvoltate?!
Subculturi create de muzică și nu numai; când și cum apare stigmatizarea;
Diferențe între cei sănătoși și bolnavi; percepții asupra bolii; interacțiunile sociale intre cei ce se hrănesc și se aprovizionează diferit sau asemănător.
Acel videoclip il surprinde pe Nicușor Dan îmbrăcat elegant la costum, într-un spațiu ce poate fi apartament sau casă, cu un tablou (pictura in ulei?!) în fundal fara alt mobilier – un spațiu aerisit în care respiră lemnul psrchetului lustruit și lumina ce pare să vină de la nivelul podelei.
Se comunică ceva despre apartenența la o categorie socio-culturala.
După primul tur al alegerilor, candidatul prezidențial George Simion apare într-un spațiu intim al unei încăperi birou, de unde se adresează națiunii imediat după închiderea urnelor; în fundal o bibliotecă cu cărți și câteva icoane in prim plan. Lumina nu pare să vină dintr-un anumit loc, sau cel puțin asta nu este vizibil.
Ar fi interesantă o dezbatere emisiune in campania prezidențială a turului doi, destinată creionarii viziunii proiect pe termen scurt și lung, cu referire la acest obiectiv al candidatului prezidențial Nicușor Dan. Dezbatere implicandu-i pe ambii candidați. Deși George Simion nu a făcut referire la obiectivele sale dacă ar fi ales președinte, nu inseamna că nu le are cristalizate, în vedere.
Comentarii
frumos scris, Monica. Gata, te-ai asezat in Romania?
@Monica,
In UK clasele exista de sute de ani.
In Romanica, smecherii au devenit „upper class” peste noapte.
Asta-i diferenta.
Taranii nu sunt prosti. Ei vad si inteleg realitatea.
O accepta, o suporta.
Pana intr-o zi…!
De ce se ajunge aici?
Fiindca „upper class” e o gogoasa…!