Congresmenul care l-a împușcat mortal, în fața Casei Albe, pe fiul celui care a compus Imnul SUA

La 27 februarie 1859, Dan Sickles l-a confruntat pe amantul soției sale. „Key, ticălosule, mi-ai dezonorat casa, trebuie să mori!”, a strigat Sickles, chiar înainte de a-l împușca pe bărbat cu trei pistoale diferite. În acea zi, Sickles i-a luat viața lui Philip Barton Key, un avocat american și fiul lui Francis Scott Key, autorul imnului SUA, „Star-Spangled Banner”. Key a avut o aventură cu soția lui Sickles, Teresa, pe care cei doi nu au încercat să o ascundă, poate pentru că Sickles însuși a avut mai multe aventuri. Dar Sickles nu l-a împușcat pe Key oriunde. Evenimentul a avut loc în fața Casei Albe, în plină zi. În timpul procesului, Sickles a recurs la o apărare inedită: nebunia temporară. Martorii au susținut afirmația. Niciodată în istoria SUA, un acuzat nu a mai pretins scuza de nebunie temporară. După 20 de zile de mărturii, juriul în cazul lui Sickles a declarat: „Lăsați prizonierul să plece liber”. În sala de judecată, a izbucnit haosul. Edwin Stanton, unul dintre avocații apărării lui Sickles și viitorul secretar de război al președintelui Lincoln, a dansat o gigă. În afara tribunalului, o mulțime l-a aclamat pe Sickles și l-a tratat ca pe un erou pentru că a scăpat de acuzație.

După ce l-a împușcat pe amantul soției sale și era cât pe ce să ajungă la închisoare, Sickles se aștepta să piardă următoarea cursă pentru Congres. În loc să candideze, și-a făcut planuri să se întoarcă la New York după încheierea mandatului. Sickles a părăsit Congresul chiar când a început Războiul Civil. Întors în New York, Sickles a început să strângă oameni pentru a lupta pentru Uniune. De fapt, Sickles a strâns suficiente trupe pentru a obține un post de ofițer, deși nu avea pregătire militară. Inițial, Congresul a refuzat numirea lui Sickles, până când președintele Lincoln a intervenit și l-a numit general pe fostul congresman. În 1862, unitatea lui Sickles a început să lupte. În timpul confruntării decisive de la Gettysburg, Sickles nu a ascultat de comandantul său, generalul George Meade, care i-a ordonat acestuia și trupelor sale să își mențină poziția. Sickles nu a fost de acord și a vrut să se mute pe un teren mai înalt. Fără permisiunea lui Meade, Sickles și-a mutat trupele și a rupt linia Uniunii. Autorul Thomas Keneally povestește: „Unii oameni strigau către el că a deschis o breșă aproape fatală”. Alții susțin că mișcarea îndrăzneață a lui Sickles a ajutat Uniunea să câștige conflictul. Dan Sickles însuși a suferit o rană gravă în timpul confruntării. O ghiulea de tun l-a lovit la picior, care a trebuit să fie amputat. În timp ce se recupera, Sickles a scăpat de Curtea Marțială pentru nesupunere la ordine. Generalul și-a pierdut piciorul drept la Gettysburg, dar nu și-a lăsat piciorul amputat pe câmpul de luptă,  l-a donat Muzeului Medical al Armatei din Washington DC. Victima nefericitului eveniment a păstrat o relație strânsă cu piciorul pierdut. Îi plăcea să-și viziteze piciorul în fiecare an, la aniversarea conflictului de la Gettysburg. De asemenea, se pare că a invitat doamne și domnișoare la muzeu, pentru a-i vedea osul sfărâmat. Sickles este cunoscut și pentru că a contribuit la crearea Central Park. După cum a spunea chiar el: ,,Mi-am propus să formez un comitet de consultanță format din 24 de domni, proeminenți în viața noastră socială municipală, cu care aveam obiceiul de a mă consulta cu privire la toate chestiunile de importanță”. Condus de Sickles, comitetul a ales locul pentru Central Park și a făcut presiuni pentru amplasarea locului actual în detrimentul unui amplasament mult mai mic într-o zonă diferită. Orașul, în creștere, avea nevoie de un parc mai mare, a argumentat Sickles. Alegerea a fost în beneficiul lui Sickles însuși. El a cumpărat terenuri de construcție în apropierea noului amplasament, a căror valoare ar fi crescut vertiginos odată cu deschiderea parcului. Mai târziu, după ce Central Park a fost construit, Sickles a donat animale exotice Grădinii Zoologice din parc.

Toată viața acestui domn a fost o aventură. După Războiul Civil, Sickles a comandat unul dintre districtele militare înființate în Sud. Generalul s-a retras din serviciul militar în 1869 și s-a întors în politică. Sickles a devenit ambasador al SUA în Mexic și Spania. La Madrid, Sickles a avut o aventură cu regina Isabella a II-a. După aventura lor, s-a căsătorit cu una dintre însoțitoarele reginei. După ce a petrecut mai mulți ani la Paris, Sickles s-a întors în SUA, în 1879. În calitate de șef al Comisiei Monumentelor din statul New York, Sickles a supravegheat procesul de construire a monumentelor din timpul Războiului Civil în New York. A deținut această funcție în ultimele două decenii din viața sa, până în 1912, când oficialii au descoperit că din fondurile comisiei lipseau 28.000 de dolari. Sickles a fost prins la vârsta de 93 de ani. Dar, încă o dată, aventurierul veteran a reușit să evite închisoarea. Susținătorii săi au strâns suficienți bani pentru a rambursa fondurile deturnate. Doi ani mai târziu, Sickles a plecat în alte aventuri, decedând, însă nu fără a avea parte de o înmormântare glorioasă, cu sicriul acoperit de drapel.

Generali

Generalii Joseph Carr, Daniel Edgar Sickles și Charles Graham în 1886, lângă hambarul Trostle, unde Sickles a fost rănit la Gettysburg.