Nicolae Ciucă: O să stabilim liniile de efort pentru perioadă imediat următoare, astfel încât să avem toate demersurile întreprinse pentru ca până la 24 decembrie să putem să avem bugetul finalizat și aprobat, așa cum am discutat

Congresmenul care l-a împușcat mortal, în fața Casei Albe, pe fiul celui care a compus Imnul SUA

La 27 februarie 1859, Dan Sickles l-a confruntat pe amantul soției sale. „Key, ticălosule, mi-ai dezonorat casa, trebuie să mori!”, a strigat Sickles, chiar înainte de a-l împușca pe bărbat cu trei pistoale diferite. În acea zi, Sickles i-a luat viața lui Philip Barton Key, un avocat american și fiul lui Francis Scott Key, autorul imnului SUA, „Star-Spangled Banner”. Key a avut o aventură cu soția lui Sickles, Teresa, pe care cei doi nu au încercat să o ascundă, poate pentru că Sickles însuși a avut mai multe aventuri. Dar Sickles nu l-a împușcat pe Key oriunde. Evenimentul a avut loc în fața Casei Albe, în plină zi. În timpul procesului, Sickles a recurs la o apărare inedită: nebunia temporară. Martorii au susținut afirmația. Niciodată în istoria SUA, un acuzat nu a mai pretins scuza de nebunie temporară. După 20 de zile de mărturii, juriul în cazul lui Sickles a declarat: „Lăsați prizonierul să plece liber”. În sala de judecată, a izbucnit haosul. Edwin Stanton, unul dintre avocații apărării lui Sickles și viitorul secretar de război al președintelui Lincoln, a dansat o gigă. În afara tribunalului, o mulțime l-a aclamat pe Sickles și l-a tratat ca pe un erou pentru că a scăpat de acuzație.

După ce l-a împușcat pe amantul soției sale și era cât pe ce să ajungă la închisoare, Sickles se aștepta să piardă următoarea cursă pentru Congres. În loc să candideze, și-a făcut planuri să se întoarcă la New York după încheierea mandatului. Sickles a părăsit Congresul chiar când a început Războiul Civil. Întors în New York, Sickles a început să strângă oameni pentru a lupta pentru Uniune. De fapt, Sickles a strâns suficiente trupe pentru a obține un post de ofițer, deși nu avea pregătire militară. Inițial, Congresul a refuzat numirea lui Sickles, până când președintele Lincoln a intervenit și l-a numit general pe fostul congresman. În 1862, unitatea lui Sickles a început să lupte. În timpul confruntării decisive de la Gettysburg, Sickles nu a ascultat de comandantul său, generalul George Meade, care i-a ordonat acestuia și trupelor sale să își mențină poziția. Sickles nu a fost de acord și a vrut să se mute pe un teren mai înalt. Fără permisiunea lui Meade, Sickles și-a mutat trupele și a rupt linia Uniunii. Autorul Thomas Keneally povestește: „Unii oameni strigau către el că a deschis o breșă aproape fatală”. Alții susțin că mișcarea îndrăzneață a lui Sickles a ajutat Uniunea să câștige conflictul. Dan Sickles însuși a suferit o rană gravă în timpul confruntării. O ghiulea de tun l-a lovit la picior, care a trebuit să fie amputat. În timp ce se recupera, Sickles a scăpat de Curtea Marțială pentru nesupunere la ordine. Generalul și-a pierdut piciorul drept la Gettysburg, dar nu și-a lăsat piciorul amputat pe câmpul de luptă,  l-a donat Muzeului Medical al Armatei din Washington DC. Victima nefericitului eveniment a păstrat o relație strânsă cu piciorul pierdut. Îi plăcea să-și viziteze piciorul în fiecare an, la aniversarea conflictului de la Gettysburg. De asemenea, se pare că a invitat doamne și domnișoare la muzeu, pentru a-i vedea osul sfărâmat. Sickles este cunoscut și pentru că a contribuit la crearea Central Park. După cum a spunea chiar el: ,,Mi-am propus să formez un comitet de consultanță format din 24 de domni, proeminenți în viața noastră socială municipală, cu care aveam obiceiul de a mă consulta cu privire la toate chestiunile de importanță”. Condus de Sickles, comitetul a ales locul pentru Central Park și a făcut presiuni pentru amplasarea locului actual în detrimentul unui amplasament mult mai mic într-o zonă diferită. Orașul, în creștere, avea nevoie de un parc mai mare, a argumentat Sickles. Alegerea a fost în beneficiul lui Sickles însuși. El a cumpărat terenuri de construcție în apropierea noului amplasament, a căror valoare ar fi crescut vertiginos odată cu deschiderea parcului. Mai târziu, după ce Central Park a fost construit, Sickles a donat animale exotice Grădinii Zoologice din parc.

Toată viața acestui domn a fost o aventură. După Războiul Civil, Sickles a comandat unul dintre districtele militare înființate în Sud. Generalul s-a retras din serviciul militar în 1869 și s-a întors în politică. Sickles a devenit ambasador al SUA în Mexic și Spania. La Madrid, Sickles a avut o aventură cu regina Isabella a II-a. După aventura lor, s-a căsătorit cu una dintre însoțitoarele reginei. După ce a petrecut mai mulți ani la Paris, Sickles s-a întors în SUA, în 1879. În calitate de șef al Comisiei Monumentelor din statul New York, Sickles a supravegheat procesul de construire a monumentelor din timpul Războiului Civil în New York. A deținut această funcție în ultimele două decenii din viața sa, până în 1912, când oficialii au descoperit că din fondurile comisiei lipseau 28.000 de dolari. Sickles a fost prins la vârsta de 93 de ani. Dar, încă o dată, aventurierul veteran a reușit să evite închisoarea. Susținătorii săi au strâns suficienți bani pentru a rambursa fondurile deturnate. Doi ani mai târziu, Sickles a plecat în alte aventuri, decedând, însă nu fără a avea parte de o înmormântare glorioasă, cu sicriul acoperit de drapel.

Generalii Joseph Carr, Daniel Edgar Sickles și Charles Graham în 1886, lângă hambarul Trostle, unde Sickles a fost rănit la Gettysburg.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog