Congresul PNL. Să râdem cu „haita câştigătoare”

Cu ochii umezi şi injectaţi de setea de putere, „haita câştigătoare” aşteaptă nerăbdătoare deznodământul celei mai „sângeroase” competiţii interne din istoria Partidului Naţional Liberal. Până la acel moment, însă, premierul Florin Cîţu şi haita care îl susţine pentru şefia partidului fac deliciul presei şi se întrec în diverse perle, gafe sau minciuni.

Dacă săptămânile trecute dezvăluirile apărute despre trecutul extrem de tumultuos în SUA al premierului Cîţu au ocupat întreaga agendă mass-media, acoperind în mod cu totul nemeritat răspunsul „genial” al premierului în privinţa preţului la pâine (nu ştiu, nu mânînc pâine), acum a venit rândul lui Dan Vîlceanu, noul ministru al Finanţelor, impus la cârma ministerului ca urmare a şantajului lui Florin Cîţu cu demisia din fruntea Guvernului, să se dea în stambă în faţa electoratului.

Rata inflaţiei care „nu este la un nivel record şi nici nu e 5%” conform „specialistului” Vîlceanu sau salariul minim „în jur de 1.600..şi ceva” reprezintă, probabil, doar încălzirea pentru show-ul pe care urmează să îl vedem în perioada (sau „peroada”) următoare făcut de cel mai nou ministru din „haita câştigătoare”. Un show executat, evident, cu şi pe banii românilor.

O declaraţie la fel de interesantă, dar mai puţin spumoasă din punct de vedere mediatic, a făcut şi Emil Boc, fostul premier PDL din perioada 2008-2012. Într-un ping-pong al atacurilor politice cu Ludovic Orban, principalul său rival în cursa pentru nominalizarea viitorului prezidenţiabil al PNL, actualul primar al Municipiului Cluj-Napoca şi-a asumat nici mai mult, nici mai puţin meritul înfrângerii PSD de către PDL în alegerile parlamentare din anul 2008.

Dacă pentru publicul larg declaraţia lui Emil Boc nu reprezintă, poate, mare lucru, pentru foştii membri şi liderii ai PDL, împăunarea lui Boc în faţa lui Ludovic Orban cu rezultatul obţinut de Vasile Blaga şi, indirect, de Traian Băsescu, a generat, foarte probabil, multe zâmbete. Sau, poate, chiar iritare. Pentru corecta informare a publicului ar trebui să vedem care este „adevărul istoric” privind rolul şi aportul lui Emil Boc la campania electorală din anul 2008.

• Deşi Emil Boc era, într-adevăr, preşedintele PDL, adevăratul lider care i-a condus la victorie pe „portocalii” în campania electorală din anul 2008 a fost Vasile Blaga;
• Boc, în calitate de preşedinte al partidului, era doar un „invitat” care apărea din când în când în campania electorală, în timp ce Vasile Blaga a fost cel care şi-a asumat rolul de lider, cel care s-a ocupat cu organizarea şi mobilizarea filialelor PDL;
• Candidatul la funcţia de prim-ministru al PDL în campania electorală din anul 2008 nu a fost Emil Boc, deşi era preşedintele partidului, ci Theodor Stolojan (fost PNL şi fost PLD);
• PDL a câştigat alegerile parlamentare din anul 2008 cu Stolojan pe afişele electorale, nu cu Emil Boc. Tot Stolojan a fost cel care a reprezentat partidul, în calitate de candidat la funcţia de prim-ministru, la dezbaterile electorale cu Mircea Geoană şi Călin Popescu Tăriceanu (candidaţii încă nu fugeau de dezbateri electorale);
• Boc nu a fost nici măcar „rezerva” de premier în cazul în care varianta Stolojan nu ar fi generat impactul electoral pe care îl aştepta echipa de campanie;
• Nu în ultimul rând, un rol decisiv în victoria PDL în alegerile parlamentare din anul 2008 a fost decizia lui Traian Băsescu de a promulga legea majorarii cu 50% a salariilor profesorilor;
• Deşi acum se împăunează cu rezultatele obţinute de Vasile Blaga şi Traian Băsescu, rolul lui Emil Boc în campania electorală din anul 2008 a fost unul nesemnificativ, chiar marginal.
• Evident, nu contestă nimeni rezultatele pe care „candidatul” Emil Boc le- a obţinut la Primăria Cluj-Napoca, însă, având în vedere profilul electoratului clujean doar o „mătură” nu ar reuşi să câştige într-un fief anti-PSD.

Competiţia internă care s-a declanşat între Ludovic Orban şi premierul Florin Cîţu pentru şefia PNL a generat pierderi foarte mari pentru partid în sondajele de opinie. Impactul negativ al competiţiei interne îl depăşeşte cu mult pe cel al guvernării. Umilirea actualului preşedinte al partidului, atacurile sub centură, imaginea de „haită” înfometată de putere pe care o proiectează liderii grupaţi în jurul lui Florin Cîţu generează o repulsie foarte mare în rândul electoratului. Totuşi, pentru a mai diminua din pierderile electorale, liberalii ar trebui să abordeze o altă strategie. Să-i distreze pe români. S-ar putea să funcţioneze.