CCR a respins definitiv candidatura lui Călin Georgescu la alegerile prezidenţiale>
Conspirații și (de)conspiratori
Pe vremea pandemiei de C-19 nu a existat insultă mai mare decât aceea de a fi declarat antivaccinist și surghiunit în tabăra conspiratorilor. În opinia delatorilor doar un adept al teoriei conspirației putea repudia credința în puterea miraculoasă a mARN-ului. În realitate au crezut și unii, și alții, numai că unii și-au investit încrederea în puterea curativ-preventivă, iar alții s-au fixat pe cea nuizibilă. Și, în timp ce triburile se aplecau după pietre și găleți cu noroi, în timp ce ploua cu sudălmi de pretutindeni, se țesea pe nesimțite plasa unei conspirații cu tendințe mult mai cuprinzătoare. Puțini mai sesizau cum zvonurile cu adevărat apocaliptice se prelingeau insidios tocmai din lagărul celor care criticau vehement conspirațiile și amenințau cu „pandemia nevaccinaților”. La finalul evenimentelor, oile negre ale pandemiei fac bilanțul și haz de necaz și declară că ar fi nevoie de noi teorii conspiraționiste, fiindcă cele vechi s-au adeverit deja.
La origine termenul inclus în vocabularul denigrator nu e chiar atât de culpabil pe cât l-ar vrea mulți dintre judiciari. Etimologia latinească (con: împreună și spirare: a respira) ne pune în față o vocabulă cum nu se poate mai inofensivă. Ce-i rău în a adulmeca aceeași atmosferă, a rumega împreună informații, a digera evenimente și a genera un tablou și un plan comun și pe cât posibil consistent, fiindcă altminteri riscă să fie luat de aripile vântului și risipit în cele patru zări? Că acel împreună poate să însemne multe, de la alianță și coeziune la complot, intrigi, mașinații și uneltiri, stă înscris pe o altă foaie. Măiestrie și urzeală, purificare și întinare, probitate și pervertire: două surori vitrege dintre care cu timpul s-a impus, nu se știe de ce, doar cea cu reputație blamabilă. Oricum ar fi, rezultă că nu prea poți conspira de unul singur, ci e nevoie de (cel puțin doi) adepți. Cu cât mai mare/puternic grupul ce împărtășește aceleași idei și idealuri, cu atât mai mari șansele de izbândă.
În căutarea coerenței, creierul uman trece noianul de informații prin filtrul ce separă conștientul de subconștient. Ceea ce rezultă și trece dincolo de filtru depinde de cantitatea și valoarea informațiilor, și de ce-a apucat să treacă mai înainte sub influența experienței și a educației. Acolo unde informațiile sunt lacunare intervine puterea imaginației. A celei personale și a celei colective, depinde de cât a „socializat” fiecare și cu cine. Se naște astfel un excelent material de studiu pentru analiștii care se trudesc să separe realitatea de ficțiune și adevărul de falsitate. Pentru ce avem nevoie de conspirații? Ce-i atrage pe adepți și de ce pârghii se folosesc grupările? Să fie setea de adevăr, de aventură, sau de putere? Dezideratul confirmării unor teorii, căutarea unui consens, sau doar convingeri (i)raționale? Dorința de consolare în fața inevitabilului? O simplă și ancestrală nevoie de a găsi explicații ad-hoc unor fenomene greu de pătruns, ca mai apoi să-și poată vedea fiecare de ale sale?
Unii susțin că oamenii ar fi mari amatori de conspirații deoarece adoră să audă povești și să se lase furați de narațiuni epatante. Greu de spus ce poate fi atât de captivant în istorisiri despre orori, măceluri, subminări, ori dezlănțuiri apocaliptice. De unde vine ostracizarea conspiratorilor și ce-i îndeamnă pe combatanți la confruntare? Și mai există o neclaritate: Unde începe și unde se termină lanțul slăbiciunilor conspiraționiste? Când „crezi” că cineva complotează și câștigi oameni încrezători în teoria ta ești conspiraționist sau deconspirator? În baza căror argumente poți judeca și poți fi judecat? Nu mai vorbim de faptul că de multe ori conspirațiile sunt reacții firești din partea victimelor altor conspirații puse la cale de cei ce dețin momentan puterea și controlul mediilor de comunicare. Toate taberele caută adevărul – cel puțin în teorie – și cu toții sunt convinși că se află la un moment dat în posesia lui. Și nici măcar nu pot fi acuzați de înșelăciune, fiindcă nu orice conspirație e un complot, și nici măcar complotul nu urmărește doar obiective reprobabile, ci, mai totul e o chestiune de perspectivă.
Firește că e nevoie de grup ca să con-spiri. Ca persoană izolată, nu ți-ar ajunge timpul și nici cunoștințele să abordezi o temă în toată plurivalența ei. Pentru asta e nevoie de formarea unei comunități coagulate de dorința unanimă de cunoaștere și în care fiecare contribuție contează. Numai că definiția din dicționar nu se prea potrivește cu (ne)lămuririle din teren. Ce nu comit oamenii de dragul apartenenței la grupuri și grupulețe? Niciun sacrificiu nu-i prea mare și nicio probă de curaj prea nebunească. La nevoie se încing cu bombe și trepanează cranii ca să implanteze idei ce nu le aparțin. Rareori își pun creierul la treabă și-i cer părerea despre tot ce propagă și propovăduiesc. Una e să te identifici cu ideile susținute de un grup anume, la care aderi benevol, implicându-te activ cu scopul de a aduce lumină într-o chestiune, și cu totul alta să i te alături din pasivitate și să adopți soluții emise de centru pentru probleme inventate. Să deschizi gura ca să comunici, sau doar ca să ingurgitezi comunicatul mestecat de alții. Să conspiri pentru adevăr, sau să complotezi împotriva lui, întrucât prea multa lumină te-ar orbi. Să cauți sau să eludezi căutarea fără să mai reflectezi de partea cui te afli și cât de (i)real e totul.
Oricum realitatea e pusă pe șotii și joacă feste tuturor. De la Pilat încoace ne tot căznim să aflăm ce este adevărul și ce realitatea și cât de concret sau de abstract ni se prezintă. Să fie realitatea un simplu cuvânt? Avem de-a face cu realități închipuite, sau cu fantezii realiste? Cine decide ce e informație și ce dezinformează? Cu siguranță că fiecare „vede” ceva când se uită undeva, dar putem fi siguri că nu toți văd același lucru. Care dintre vedenii e realitatea și sub ce înfățișări ni se prezintă irealul? Dacă conștiința este aceea care discerne între a fi și a nu fi (real), atunci cum se face că nu toate conștiințele se disting prin discernământ? Unele polarizează masele și dezbină colectivități, altele aplică etichete și defăimează conspirații pe motiv că deformează realitatea. Care realitate? Aceea care decurge din intenții binevoitoare, ori cea emisă de născociri diabolice? Din conspirații productive, constructive și benefice, ori din comploturi și planuri mefistofelice? Unde e zidul separator? Realitatea unora e pură ficțiune pentru alții a căror incredibilă realitate e de-a dreptul inimaginabilă pentru primii.
Mulți consideră fizica cuantică una dintre cele mai precise teorii utilizate la descrierea realității, numai că… puțini se încumetă să explice și ce se înțelege de fapt prin realitate. Fizicienii vorbesc de probabilism și determinism, de unde și de particule, și au elaborat formule complicate prin care le determină prezența și le prezic comportamentul. Formulele de care se folosește creierul sunt indescriptibile. Grație memoriei, creierul nostru emite probabilități și certitudini folosindu-se și de experiențele trecutului, variabile pe care nicio formulă științifică nu le poate introduce în ecuație. Pentru simplul motiv că ele sunt individuale și mișcătoare, cu coordonate volatile în timp și spațiu. Prin urmare, fiecare realitate e unică și… la fel de (i)reală ca oricare alta supusă observației. Se poate ca nici măcar celulele să nu „calculeze” în conformitate cu legile fizicii, fiindcă și ele își culeg și înmagazinează experiența interacțiunilor în propriul bagaj genetic. Asta ar putea explica și de ce nu întotdeauna realitatea din laborator se potrivește cu cea din celule, și de ce uneori planurile terapeutice menite să le modifice comportamentul într-o anume direcție eșuează.
Faptul că nu știm exact ce este realitatea nu ne împiedică s-o separăm frumos pe compartimente. Obiectiv e tot ce „există” independent de convingerile și de dispoziția fiecăruia. Invers stau lucrurile cu subiectivitatea înglobată în gânduri, emoții, sentimente, trăiri etc. Ce nu încape în cele două sertare intră la intersubiectivitate, sectorul unde se stochează roadele comunicării dintre indivizi și creațiile ficțiunii colective – o realitate asupra căreia mai mulți subiecți au căzut de acord și care trasează repere și emite reguli, în speranța că asta ar mai rezolva din probleme. Așa au apărut banii, granițele, statele și legile lor, armatele, democrațiile, drepturile, sau religiile. Intersubiectivul e consensul perceptual al mai multor persoane, care „convinge” și domină și restul societății. Aceiași taxologi susțin că, în momentul în care am înceta cu toții să mai credem în realitatea izvorâtă din ficțiunea colectivă, ea s-ar destrăma, și-ar pierde puterea și-ar înceta să ne mai controleze. Și atunci cum se face că democrația – în care cei mai mulți și-au pierdut încrederea – e dezgropată și resuscitată periodic (în preajma alegerilor) de aspiranții la putere? Și de ce speranța în desființarea granițelor se izbește la tot pasul de ziduri, garduri și soldați – obstacole obiective ce păzesc frontierele șterse cu guma din acorduri unanime? Și cum rămâne cu cei care refuză să mai creadă în existența unor fâșii de pământ pe care viețuiesc popoare, în speranța că ele se vor face nevăzute pentru întreaga umanitate? (Iar dacă cu acea ocazie se ițesc noi imperii și superputeri, cu atât mai bine! O realitate intersubiectivă o substituie pe alta.) Culmea e că, grație anesteziei și inerției globale, omenirea chiar ar putea pierde din vedere și șterge din cuget și simțiri orice! Oribilă realitate! Mai că-i înțelegi pe cei care se refugiază în cea virtuală… Dacă n-ar fi și mai perfidă!
Greu de clasat realități în lipsa unor criterii clare. Unde am încadra, să spunem, timpul? A existat el dintotdeauna, independent de convingerile noastre, așa cum există gravitația? E rezultatul consensului colectiv, sau al percepției individuale care face dintr-o mărime fizică măsurată cu precizie atomică un produs maleabil și instabil aflat mereu la discreția simțurilor? Deși poartă nume unanim recunoscute, nici simțurile nu sunt identice. De câte ori nu halucinează, și de câte ori nu le păcălim noi înșine? Pentru unii timpul zboară, pentru alții, se târăște. Una și aceeași oră indicată de afișajul instrumentelor durează minute în compania unei persoane agreabile și nu se mai termină în ședințele cu un șef nesuferit. Oare dacă i-am retrage încrederea, ar înceta să mai existe, sau ar continua să ne terorizeze? Măcar de-am putea să i ne împotrivim, așa cum facem cu gravitația! Chiar dacă – teoretic și obiectiv – timpul nu poate fi nici pierdut, nici câștigat, majoritatea supușilor timpului încearcă totuși marea cu degetul și aspiră să-i devină cândva stăpâni.
Pentru ce măsurăm timpul cu ceasurile, dacă acea măsură nu-i spune nimic creierului?! Specialiștii spun că percepția timpului e înnăscută, dar e și puțin individuală, motiv pentru care învățăm cu toții să citim ceasul – ca să ne putem pune de acord cu privire la scurtimea ori lungimea unor evenimente. Responsabilitatea o poartă mai multe zone din creier, o rețea întreagă de bucle și circuite neuronale. Ceea ce nu înseamnă că creierul nostru ar putea sau ar avea vreun interes să măsoare timpul. (El contorizează evenimentele și nu minutele. Procesele sale se măsoară în milisecunde, iar restul se bazează pe ciclicitatea comandată de natură.) Interesul ne aparține și estimarea duratei depinde de lungimea drumului parcurs de informații, dar asta nu justifică diferențele frapante dintre clipe și… zile. Prin urmare, trebuie să mai existe și alți factori perturbatori care se interpun în drumul informațiilor și nasc paradoxuri. Ajunge să reflectăm la sutele de tipuri de emoții ca să ne putem face o idee despre aprecierea timpului, fără să mai fie nevoie și de alți factori la fel de influenți precum vârsta, preocupările, (dez)interesele, rutina ori varietatea, amintirile, escapadele, stresul, digitalizarea (ne ține mereu în priză și ne acaparează, distrage și distribuie atenția) etc. Cu greu vom detecta indivizi care să poată estima corect timpul în diverse împrejurări, ori care să-l estimeze identic în împrejurări similare la momente diferite.
Așadar, unele lucruri sunt pentru că… sunt, indiferent de ce vrem și credem noi, altele sunt pentru că așa le-au creat poveștile noastre, iar altele fiindcă așa ni le prezintă simțurile. Alți experți susțin însă că realitatea în ansamblul ei ar fi de fapt creația conștiinței noastre, un fel de hologramă apărută ca rezultat al interpretării date de creier unor fenomene. Să depindă întregul Univers de… punctul nostru de vedere?! Pe ce se bazează acei experți și cum își demonstrează ipoteza? Cum demonstrăm noi, ceilalți – care nu credem în „conspirația” lor –, că nu este așa? Nici măcar atunci când ne referim la lucruri concrete și, spunem noi, obiective, nu ne suprapunem decât rareori. Nu se suprapun nici imaginile detectate de neuroștiințe în creier prin așa-zisul RMN funcțional, darămite când vine vorba de ceva abstract: emoții, sentimente, credință, durere. Practic, detectorul de gânduri ar trebui antrenat pe fiecare persoană în parte, în speranța că s-ar putea depista apoi prin scanerul cerebral un model la fel de individual ca și amprenta digitală! Ba, aș îndrăzni să afirm că acel model nu va putea fi regăsit și în testări ulterioare, pentru simplul fapt că… gândirea evoluează/se schimbă prin adăugarea/ștergerea de informații. Nici testul poligraf n-a avansat prea mult și nu s-a prea putut alimenta din cunoștințele actualizate. Cât despre etică: deocamdată euforia progreselor științifice a uitat s-o întrebe, promite însă că o va face cât de curând.
E clar că avem nevoie unii de alții ca să putem înțelege lucruri. Ce-ar fi fiecare dintre noi fără știința și cunoștințele celorlalți, antecesori sa contemporani? Fără imaginația înaintașilor, din care, cine știe, s-a născut realitatea noastră, datoare, la rândul ei, să dea frâu liber imaginației. Ce este imaginația, dacă nu gânduri (pe care le cercetăm de sute de ani și încă n-am aflat ce sunt și cum se nasc!) care devin suficient de puternice încât să plămădească idei ce se propagă ca un virus și se transpun în fapte, devenind realitate? Certurile și acuzele cu privire la modul cum percepe fiecare un fenomen anume nu-și au rostul. Orice monedă are două fețe. (Mărul Discordiei are chiar mai multe!) Concepțiile se întrepătrund și niciodată un lucru, oricât de concret nu va fi perceput de toți la fel. Un simplu acasă capătă tot atâtea înfățișări câte locuri și așezăminte va fi cunoscut fiecare. Unii vor resimți căldura cuibului, alții, dimpotrivă, vor fi cuprinși de fiori la evocarea răcelii fizice sau emoționale care i-au întâmpinat în vizuina din care au evadat. Iar altora e posibil ca înșiruirea de litere să nu le spună absolut nimic, din banalul și tristul motiv că n-au avut parte de vreun acasă. În ce categorie l-am putea încadra?
Mulți conspiraționiștii sunt etichetați drept paranoici. Depinde însă din ce unghi au fost priviți și de către cine. Ești paranoic dacă te îngrijorează manipularea multipartinică? Manevrarea concernelor, a mass media, a rețelelor sociale sau a creatorilor de „facilități” care ne virtualizează banii din buzunare ne transformă în oameni de sticlă și ne mestecă până și mâncarea din rafturile magazinelor, ca să ne fie viața ușoară și mintea asemenea? Ești paranoic dacă încerci să afli detalii despre mecanismele declanșatoare de tulburări în organism, recurgând la cât mai multe informații și făcând apel și la ce te-a învățat până atunci viața și la ce ți-a lăsat experiența? Cum pot fi catalogați aceia care se mulțumesc să arate cu degetul și să arunce cu pietre în edificiul pe care „paranoicii” se străduiesc să-l ridice, în loc să-și construiască propriul edificiu cu pietrele irosite, ca mai apoi să li se compare soliditatea?
Până la urmă toți con–spirăm pentru… ceva, altminteri am trăi tot în peșteri. Am fi mai izolați decât atomii gazelor nobile, la fel de inerți ca ele și mereu la cheremul cuiva. Mult mai important decât voința de a fi „imun la conspirații” este să știi cum să te ferești de potențialul nociv al unora dintre ele. Periculoasă poate fi ralierea oarbă, fără verificarea informațiilor și fără trecerea lor prin vestitul filtru, lăsându-i pe alții s-o facă pentru tine. Să-ți lași percepțiile selectate de prădători și nu de propria minte. Cei care-și risipesc astfel mințile pot fi privați de șansa de a le mai aduna vreodată și n-o să dispună nicicând de o opinie proprie. Nimeni nu poate garanta că ceea ce consideră el a fi real nu e de fapt rodul imaginației, și nici că imaginarul nu e realitatea ce sparge pojghița subliminalului unde se afla captivă, dar nu în asta constă nocivitatea conspirațiilor. Nocive sunt jumătățile de măsură cu care sunt prezentate informațiile și deformarea deliberată a acestora. Una e intenția de a da de urma adevărului – oricât de (in)credibil – și cu totul alta aceea de a-l ascunde și deforma în scopuri deloc nobile precum manipularea.
Manipularea cu bună-știință și cu rea-credință devine ticăloșie și e culpabilă! Culpabil și extrem de periculos poți deveni și dacă ești prea îndrăgostit de propria-ți persoană și opinie și insiști pe lucruri pe care nu le stăpânești și nu ai cum să le înțelegi de unul singur. Când devii insensibil la tot ce vine din afara sferei convingerilor tale și declari conspirație tot ce nu servește intereselor personale (sau de grup). Să ne ferească providența de cei care conspiră tăind respirația oricui încearcă să-i pună la îndoială!
Comentarii
La multi ani de 8 martie, doamna doctor. Va multumim pentru articolele dumneavoastra care fac medicina, dar si lumea, mai usor de inteles! Va doresc multe motive de bucurie, multa sanatate si … inspiratie!
Mulțumesc frumos pentru gândurile bune și pentru interes!
Voi încerca să rămân/fiu la înălțimea așteptărilor 🙂
Multă sănătate!
La multi ani de 8 martie, doamna doctor. Va multumim pentru articolele dumneavoastra care fac medicina, dar si lumea, mai usor de inteles! Va doresc multe motive de bucurie, multa sanatate si … inspiratie!
„În căutarea coerenței, creierul uman trece noianul de informații prin filtrul ce separă conștientul de subconștient.”
.
Adica exista un „filtru” bine definit, eventual unic, care sa separe strict constientul de subconstient? Este interesant. Pare cam diferit de ce stiam, cu niste mecanisme complicate care filtreaza ce ajunge in constient si ce ramane in subconstient. Cu rezultate diferite, la momrnte diferite, chiar daca ” intrarile” ar fi aceleasi. (Pe baza unui proces destul de complex, ceva cu atentia selectiva, memoria, experienta anterioara, poate si instinctul de supravietuire – cand e cazul, etc.)
Daca creierul uman ar face selectia informatiilor (relevante) doar in cautarea coerentei, uneori ar fi foarte bine, dar ar fi un computer, si ala foarte…. inuman, poate cinic.
Talamusul, parte a creierului intermediar e supranumit „Poarta către conștiință”.
Nu se comportă ca un computer, după cum bine ați intuit…
https://www.cristoiublog.ro/provocarile-constiintei/
se comporta ca Adevar.
ca Referinta Absoluta.
daca informatiile sint absolute sint rinduite spre tribuna absoluta
daca nu, atunci in tribuna relativa, pentru a fi rafinate ulterior
care filtreaza ce ajunge in constient si ce ramane in subconstient.
–
pesemne ca in subconstient ajunge ceea ce recunosti. si ajunge acolo pentru ca ‘se potriveste’, are un loc ‘rezervat’.
atunci cind tote locurile ‘rezervate’ sint ocupate in om se manifesta Recunoasterea ( o Armonie cu Definitia Omului )
In legatura cu intrebarile despre realitate, adevar, timp, etc, dumneavoastra ce credeti, există sau nu o realitate mai profundă în afara timpului nostru?. Sau nici macar nu are rost sa abordam subiectul daca translatam a doua teorema de incompletitudine a lui Godel la toata realitatea.
De ce n-ar exista?
Poate că suntem dotați cu prea puține simțuri, sau poate că nu le putem interpreta (încă) informațiile…
Problema noastră este că știm extrem de puțin și, cu cât încercăm să aducem mai multe științe în barcă (Gödel inclusiv), cu atât mai multe necunoscute ne împresoară…
Ceea ce nu înseamnă că n-are rost să ne mai punem întrebări și să le căutăm răspunsuri.
În mod pașnic, firește 🙂
Multumesc mult pentru raspuns!!!
Daca avem prea putine simturi sau nu le putem interpreta corect, atunci realitatea pe care o percepem este doar o proiectie limitata a unui adevar mult mai vast. Tot ceea ce consideram obiectiv poate fi doar o constructie partiala, modelata de filtrele(? -sau limitarile -sau ceea ce ne autoimpunem in mod gresit, nu sunt sigur) noastre biologice si conceptuale. Cu toate acestea, umanitatea a gasit mereu modalitati de a extinde perceptia—prin stiinta, tehnologie sau chiar prin intuitie si arta. Descoperirile din fizica ne-au aratat deja ca realitatea functioneaza la niveluri care ne depasesc intuitia. Asta nu inseamna ca suntem condamnati la ignoranta, ci doar ca drumul spre intelegere este mai complex decat ne-am imaginat initial.
„În mod pașnic, firește”.
.
Cred ca vorbiti de un echilibru intre cunoastere si acceptare, dar nu sunt sigur. Prin acceptare inteleg constientizarea limitelor noastre si ale cunoasterii noastre (sunt lucriri diferite si nu e o legatura de cauzalitate directe de la una la cealalta, ma gandesc).
Aici, procesul de rafinare a capacitatii noastre de a trai cu misterul mi se pare cel mai dificil si cel mai neglijat.
(nu e intotdeauna o legatura), am vrut..
PS: aflu si eu abia acum, la varsta asta, sensul de mai sus la cuvantului intersubiectivitate 🙂 .
PS2: Eu m-am lasat recent de fumat, de aia scriy mult :), daca vi se pare ca e ceva critic, nu am dorit, respect prea mult pe doamna doctor care a scris articolul.
Zero e …cind Totul …cind Nimicul
:))
„stiinta, tehnologie, intuitie, arta.” Am impresia ca nici nu stim inca tot ce lipseste din enumarare.
Bine ca e articol mai vechi si nu o sa mai citeasca nimeni comentariile :)))))
‘Tot ceea ce consideram obiectiv poate fi doar o constructie partiala, modelata de filtrele(? -sau limitarile -sau ceea ce ne autoimpunem in mod gresit, nu sunt sigur) noastre biologice si conceptuale.’
–
filtrele care modeleaza se numesc ‘stiinte’, in fapt cunoastere, acumulare de cunoastere( adica de filtre )
mai multa cunoastere, mai mute filtre, mai multa insuficienta, mai multa orbire.
dupa care cu aceasta din ce in ce ai capabila orbire iti propui sa ‘vezi’ Creatia, sau barim Universul, int run fel din ce in ce mai potent.
–
ilogic,
insa succes tuturor!
–
in Univers …ce cauti aia gasesti. in mod stiintific, evident.
cauti altceva, gasesti altceva. in mod stiintific.
care ar putea sa constrazica ce ai gasit prima tura, tot in mod stiintific sa contrazica.
daca ceva nu era, apare, daca tu il cauti. insa daca l gasesti nu inseamna ca ai dat peste ce cauti, ci ca in curind altineva va da peste ‘celalalt taler’, care ti l echilibreaza pe al tau, tocmai ‘materializat’
–
se pleaca de la premisa ca gasesti ceea ce era deja inainte ca tu sa te apuci sa cauti.
premisa e adevarata daca si numai daca ‘ce era’ era si mai inainte ca tu sa fii fabricat.
cunoasterea si recunoasterea se aseamana si se deosebesc. se deosebesc prin faptul ca recunoasterea exista inainte ca tu sa te nasti, tu accesind o inca din fabricatie, practic fiind una cu tine.
cindva soarele se nvartea in jurul pamantului. dupa o vreme a fost invers. cindva, adica acum, opiniile despre Taramul Cuantic sint unele. peste o vreme vor fi altele, fix pe dos, pesemne.
Cu toate acestea, umanitatea a gasit mereu modalitati de a extinde perceptia
–
a cautat, daia a gasit.
a cautat cu luinarea. care se numeste n cazul asta si ‘dorinta’
–
cita vreme ai iesit din ‘toate instinctele’ …ele s au bramburit. exista toate, insa nu mai sint armonizate.
asa se nasc ‘dorinte’ care depasesc ‘curtea’ Instinctului’ ( instinctele sint dorinte non, dorinte pe care le porti din fabricatie, insa tot dorinte sit si ele )
umanitatea n a gasit modalitati de a extinde perceptia, ci modalitati de a cataliza un anumit sau mai multe simturi, …deja bramburite!, nascind dorinte-actiuni, care extind perceptia, insa nu a Intregului ( pentru ca simturile sint dezarmonizate, Bunul-Simt inca n a devenit Referinta Absoluta a acestora( adica a alelaltelor 6 )
insa …prin felul de a fi al Creatiei, o catalizare a unui simt duce la catalizarea celui aflat pe celalalt taler, care echilibreaza, prin urmare aceasta catalizare prin ‘dorinte-actiuni’ duce in final, atunci cind actiunea se mondializeaza, la aparitia ‘reazemului’,la aparitia referintei
ai trei cifre pe o parte, trei pe partea ailalta si la mijloc cifra 6, referinta absoluta.
3 7
4 6 8
5 9
prin catalizarea unui simt, oricaruia dintre cele sase ( povestea e mult mai lunga), tu exciti simtul de pe celalalt taler, care odata scos din adormire scoate la vedere si ‘referinta’, reazemul ‘dintre’,
care reazem poate fi 4 6 8, poate fi 6, care are ca talere 3 si 9, etc, …n o mai iau de la cap ca am detaliat totul atunci cind am vorbit despre Sistemul de Balante al Creatiei,
insa,
…insa!,
atunci cind ai folosit toate talerele balantei echilibrindu ti simturile, in final echilibrind si balanta reazemeleor, care e 4 6 8, cu 6 pe post de reazem, ceea ce faci e sa ti ‘triangulezi’ Referinta, Referinta Absoluta, suprapunind o peste tine insuti.
e nevoie de ‘mondializari, de o mondializare in Intregul definit de Simturi, care sa ravaseasca ca la balamuc intregul sistem de balante, abia asa catalizata fiind aceasta dinamica putindu se ‘obtine’ suprapunerea,
care e tot una cu suprapunerea ‘fiului omului’ peste ‘Fiul’, peste Adevar ( care e si Calea si Viata )
–
spre dezamagirea unora,…nu perceptia si o extinde omul, ci capacitatea de a ‘triangula’ Referinta Absoluta, care e Adevarul,
caz in care 6 se suprapune peste Bunul Simt si Simturile Omului devin un Intreg, Armonios, Armonziat in mod Absolut, capabil sa Recunoasca Creatia
–
refuzul recunoasterii duce la catalizarea plenara a cunoasterii, care duce la Antinatura, care duce la catalizarea subconstientului ( care incepe sa livreze ‘recunoastere’, care incepe sa livreze ‘informatii simturilor despre Contrasensul pe care se misca Artificializarea, care in final duce catre recunoasterea Naturii ca Radacina ( insa exista si varianta in care omul isi ‘recunoaste’ Imaginea din Oglnda’, caz in care se armonizeaza cu 6-le din Oglinda, care e Antiadevarul,…deci se Artificialzieaza, caz in care nu Adevarul i a facut ‘treierea’ catre constient si subconstient, ci Antiadevarul ( antiadevarul e despre cum constientul devine ‘noul subconstient’ ) )
–
cunoasterea intotdeauna tre sa fie perceputa ca fiind relativa, la limita …absoluta in mod relativ. pentru ca asa o pastrezi pe un taler, lasindu i Sistemului de Balante liberatea de a Echilibra, disponibilizindu ti in fata ochilor celalalt taler, care e propriu Recunoasterii
–
deci cunosti, bravo!, dar …ai recunoscut ceva?!
Ce stim pana acum. Bine, ce stiu eu:
– suntem aici;
– avem constiinta:
– stim ca nu stim prea multe despre constiinta, doar ca e o activitate a creierului, printre altele. Si ca habar nu am care „altele”;
– stim ca realitatea nu este exact ce interpreteaza creierul, pe baza informatiilor filtrate primite de la simturi si inca o data filtrate si de creier.
– pentru ca exista procese inconstiente in creier, liberul arbitru nu e chiar asa de liber;
– nu stim de ce @online si-a inventat „latina” lui.
Deci nu stiu prea multe. Ca nu ma duce capul. Deci pot sa merg la vot. 🙂
în lipsa ‘latinei mele’ nu l poți recunoaște pe antihrist.
asta ar fi de folos in a face Pace, spre ex, unde iar e de folos latina cu pricina.
rezumat: nici eu nu știu de ce ( face parte din ceva mai vast, din ‘habar n am cine sint’ )
la vot poate merge oricine și poate vota orice.
n ar mai fi nicio mirare dacă în final am afla ca a câștigat unu care n a participat.
de fapt abia în momentul ăla ar prinde sens multe chestii lipsite de noimă momentan.
orice om întreg la minte accepta inclusiv posibilitatea că în ro sa ajungă președinte unu care n a participat la competiție. doar dilii, dușii cu pluta ar putea afirma că asta e imposibil în Ro.
‘Poate că suntem dotați cu prea puține simțuri,’
–
ipoteza e falsa
sintem suficienti.
simturile poate ca dorm, insa sint acolo. poate ca sint acoperite cu atat de multe filtre incat ele nu apuca sa vada lumina. vremea trece, filtrele expira, lumia ajunge si la simturile astea, pina la urma
Problema noastră este că știm extrem de puțin și, cu cât încercăm să aducem mai multe științe în barcă (Gödel inclusiv), cu atât mai multe necunoscute ne împresoară…
–
si …ce e asa deosebit in ceea ce spuneti 🙂
asta e povestea Infinitului. pe calea acumularii de cunoastere vei ajunge sa ‘cunosti’ …tocma la infinit. intotdeauna se va dovedi ca mai ai un pas de facut.
calea asta e a saptamanii de sase zile. a saptamanii lipsita de zi de odihna. deci pe calea asta …atat de iubita de unii oameni, …am intilnit citiva, chit c am facut o pe cale virtuala, va fi imposibil sa Cunosti …cu adevarat.
insa, ce i drept, vei avea tendinta sa faci asta, tot asa cum si Infinit tinde catre Zero.
–
imperiul lui 6, care pina la urma se transforma in imperiul intreitei manifestari a lui 6 ( care la cit de mandru e ocupa singur ‘cele trei pozitii’ (…spre ex ale fotonului ), putind fi simbolizat prin 666, e imperiul cunoasterii( prin acumulare )
povestea lui 7, care e a 6-lui care are si duminica, zi de odihna, deci nu se mai misca perpetuu, ci vesnic( abia putinta de nemiscare te desavarseste, ca miscarea, fie ea si perpetua, din nemiscare s a nascut ),
e cea despre care, spre banal exemplu, tot povestesc eu,
vorbind despre
sapte cifre
sapte simturi
sapte …etc etc
–
recunoasterea e cunoasterea care are si zi de odihna
cunoasterea e impotenta, recunoasterea e suficienta
miscarea perpetua e impotenta, abia ‘miscarea vesnica’, adica nemiscarea, adica ‘miscarea din sinele Oului Absolut’ e suficienta
creca ca ce l face …atat de deosebit pe …domnul cu care toooot discutati …e J ul
daca aveam si io un J dasta …eram tare.
creca! :))
Mulțumesc mult pentru comentariile interesante despre căutat, găsit, (re)cunoaștere, simțuri, balanțe, infinit :))
Atâtea teme care merită atenție, în timp ce noi permitem stăpânilor puterii să ne fure timpul!
Cea mai fascinantă mi se pare imaginea balanței care, deși tinde permanent spre echilibru, nu se vrea de fapt echilibrată, fiindcă asta ar însemna că… nu mai e nimic de adăugat/șters – practic sfârșitul, nu-i așa?
nu i asa.
–
:))
–
:)))))
–
balanta tinde spre echilibru permitindu ti tie sa te echilibrezi.
sistemul de balante fiind format din balante ( Dinamica Cubului, despre care am mai vorbit, sistemul de balante suprapunindu se peste un cub ) permit fiecarui reazem sa se autoechilibreze gasindu si referinta in celelalte reazeme, toate reazemele in final ‘triangulind’ aceeasi referinta absoluta, care e centrul cubului, cifra 6, verdele, etc..
–
deci practic sistemul de balante excita putinta de ‘recunoastere’ a starii de echilibru a fiecari balante, mai apoi a balantei din oglinda, mai apoi a balantei formata din reazemul balantei si reazemul balantei din oglinda, in final starea de echilibru catalizata fiind cea care are ca referinta referinta absoluta aflata n centrul cubului.
–
mai simplu: echilibrarea Miscarii e cale catre Nemiscare.
echilibrarea Miscarii se obtine prin suprapunerea peste Referinta Absoluta ( care e SI ul dintre Mintea si Inima Oului Absolut, dintre unda si corpuscul, etc, ) care e Hristos, adica Adevarul
si care e Cale catre Nemiscare, catre Radacina.
–
Calea Radacinii e calea catre Oul Absolut, catre Vesnicie ( Nemiscarea e ‘miscarea vesnica’, spre deosebire de Nemurire, care e miscarea Perpetua, …lipsita de zi de odihna, de duminica )
–
deci nu despre sfarsit e vorba, ci despre o noua zi de luni. orice duminica e despre ziua de luni,
duminica si lunea una sint si E! sint
–
deci nu despre sfarsit e vorba, ci despre …un nou Cer si un nou Pamant
–
insa mai intai tre sa termini Nivelul asta :)),
adica ‘atingerea starii de echilibru absolut prin suprapunerea propriei referinte ( care e fiul omului ) peste Fiullui Dumnezeu, parte a Sfintei Treimi 🙂
( asta fiind tot una cu ‘venirea lui Hristos, a doua oara, in Imparatia care e in noi )
–
deci e treaba de armonizare, de intrare n armonie, de suprapuneri de referinte, in final de supraunerea propriei referinte absolut relativa peste aia absoluta,
–
ca fiul omului e o referinta absolut relativa la limita ( cel ce implineste voia omului e fiul omului )
iar Fiul lui Dumnezeu 9 parte a sfintei Treimi ) e Referinta Absoluta ( e cel care implineste Voia Tatalui ),
prin suprapunerea acestor referinte …Fiul Omului devine tot una cu Fiul lui Dumnezeu ( treaba posibila pentru ca insusi Fiul lui Dumnezeu a fost om 🙂 )
–
multumesc frumos pentru dialogul absolut deosebit pe care mi l a ti daruit 🙂 ,
…cu greu ce i drept :))) ( dar sa retinem esentialul :)) )
Imi place cum scrieti. Va propun o tema: Medicina, un flagel al omenirii. Partea nuizibila.
Conspiratia este o forma de cunoastere, dar si o forma de lupta impotriva ticalosiei. In cazul C-19 ma deranjeaza ca medicii au
abordat „narativul oficial” (nu exista scuza la prostie).
Ex. Ce se stia, clar, fara echivoc:
!.Exista 2 (doua) brevete ptr coronavirus ca arma biologica (cu numar si data).
2. Nu exista in aprobarea de utilizare denumirea de „vaccin”. S-a definit ca :”terapie genetica experimentala”.
3. Utilizarea mRNA este cea mai comoda cale de modificare a ADN-ului celulei umane. S-a dorit a fi utilizat in neurogenetica ca
metoda de tratare a epilepsiei si Parkinson. Scopul final era obtinerea unei populatii autiste (sindrom al lui Asperger; diferit de
autismul inalt-functional). O populatie apatica, usor de manevrat si „soldatii” care sa nu cunoasca frica.
4. Se stia ca in 2005 francezii au inceput constructia laboratorului din WUHAN (cu sprijin SUA, Canada si Australia); l-au avizat in
2016 cu un scop precis.Acum s-a aflat si despre ticalosia americanilor. Romanii erau doar slugi. Si-mi vorbesti de lilieci si pangolini?
5. Exista terapii simple si ieftine ptr diverse patologii. Aici vorbim de terorism medical: a face bani pe baza suferintei umane.
…………………
Obs. Pentru cei ce nu stiu: ventilatorul pulmonar prost setat UCIDE sau distruge ireversibil plamanii (o cauza a mortalitatii C-19).
Cititi in rev. „Nature” cate studii medicale au fost retrase in ultimii ani de universitati de prestigiu din lume.
Poate voi vorbi si despre „azoli:Ro este unica tara din UE care a experimentat din 2010 „Initium” (fungicid agricol). Stiu ca a crescut
nr. de cancere, dar sa vorbim de pneumonia fungica si candidoze uneori imposibil de tratat. Dam vina pe populatie si polipragmazie
Vorbim despre conspiratii cand nu suntem in stare sa definim si sa rezolvam problemele importante.
Mulțumesc pentru apreciere și sugestii. Mi le-am notat.
Unele dintre teme au fost tratate deja, altele sunt în lucru și vor urma pe măsură ce adun suficiente ”dovezi”.
Despre ventilația mecanică și neajunsurile ei se știa mai de mult. N-am înțeles de ce s-a abuzat de ea în pandemie…
O zi frumoasă!
unde vi le ati notat, doamna doctor, ca vreau sa notez si io ceva acolo :)))
Pentru ce avem nevoie de conspirații? Ce-i atrage pe adepți și de ce pârghii se folosesc grupările? Să fie setea de adevăr, de aventură, sau de putere? Dezideratul confirmării unor teorii, căutarea unui consens, sau doar convingeri (i)raționale? Dorința de consolare în fața inevitabilului? O simplă și ancestrală nevoie de a găsi explicații ad-hoc unor fenomene greu de pătruns, ca mai apoi să-și poată vedea fiecare de ale sale?
–
e in natura omului sa si cizeleze referinta, suprapunindu si o peste o exprimare absoluta ( fie aia absoluta, fie cea absolut relativa )
undeva in sinele omului, in unghere adinci, se aflta o ‘imagine’ despre Radacina, care functioneaza pentru el ca o destinatie spre care se indreapta in mod natural, poate fara sa si dea seama, citeodata. si pentru asta pipaie tot ce i se arata n fata, pentru a se orienta, insa pipaind isi si repozitioneaza referinta, astfel incat ea sa se mai suprapuna un pic peste cea absoluta ( care se manifesta prin superpozitii )
omul pesemne ca are impresia ca e constructor, deci se tot catara.
in realitate dinamica in Creatie se aseamana cu o apa care curge pina ajunge n ocean. deci nu te cateri, ci curgi. curgi spre cele doua destinatii, lipindu te pe parcursul drumului tau de una dinrte ele, deci in final curgi ori catre Minte si Inima, ori catre Minte, doar.
–
Calea …e o cale a apei. curge …dupa dorinta …catre cele doua destinatii posibile. care sint fix cele din care ai plecat. in Sfarsit e Inceputul, in Efect e Cauza …
in Univers dezvoltarea maximala e cale catre starea de echilibru absolut . ( foarfeca Fibonacci )
cea mai scurta cale catre atingerea echilibrului absolut e dezvoltarea maximala, ‘dezvoltarea fibonacci’. tendinta n Univers e ca starea de echilibru absolut sa fie atinsa pe calea cea mai scurta, prin urmare orice dinamica naturala verifica dezvoltarea maximala, iar orice dinamica artificiala, proprie civilizatiei, spre ex, va fi acceptata daca si numai daca implineste dezvoltarea maximala.
–
din acest punct de vedere Civilizatia mai poate disponibiliza dezvoltare maximala daca si numai daca se artificializeaza sau devine un produs Natural. din ce se vede clar cristal Civilizatia a ales calea Artificializarii, prin urmare doar o plenara Artificializare o va mai pastra in viata ( oricum altfel Universul o vascoate din joc pe motoiv de Impotenta dovedita ( in dezvoltare ) )
Filozofia acestor vremuri e ultracomplexa.
–
pe motiv de tendinta de Unificare, o tendinta natirala n Creatie, toate ‘stiintele’ vor avea tendinta sa se unifice. toate religiile vor avea tendinta sa se unifice, gasindus i puncte de intersectie.
=
prin urmare doar o filozofie holistica, in stare sa asambleze intr un Intreg tot felul de dinamici care pina mai ieri erau tratate in mod separat se va dovedi ca poate face fata Vremurilor.
filozofii de pina mai ieri sint dintr o povestea, cei ai Vremurilor astea din alta poveste. iarna tuturor Iernilor Civilizatiilor aduce cu sine cele mai potente exprimari posibile, toate roadele posibile sint in hambar, in minte si n inima. mai mult n ai cu ce te hrani, au fost trase toate gloantele, au fost ‘folosite’ toate toamnele posibile, in hambar e toata recolta. cei mai capabili filozofi din istoria civilizatiilor pe Vremurile astea se manifesta, …si nu numai despre filozofi e vorba aici…
insa mai e ceva. tendinta de unificare a adus cu sine probabilitatea ca in oameni ai acestor Vremuri sa gasesti unificate tot feluk de dinamici care pina mai ieri erau tratate separat, adica se prea poate ca ‘einsteinii vremurilor acestea’ sa fie o suma dintre ‘einsteinii vremurilor trecute’, caz in care cei ai acestor vremuri ar putea fi intr atat de complecsi incit vor aduna in ei insisi valente proprii lui Einstein, lui Lao, etc…
–
unul din cazurile de luat in seama fiind si cel al lui Enoh si Ilie, care devin o exprimare unitara pe Vremurile astea, deci vorbim despre una si aceeasi persoana…
–
cum spuneam, mai intai tre sa fii Prost, sa te descatusezi de toate lanturile de care ai fost priponit si abia mai apoi poti spera sa vezi ceva
–
indemnul meu e clasic, Fiti Prosti!, eliberati va de lanturile de care v au proponit altii inca de cind v ati nascut. priviti prin ochii vorstri, nu prin limitarile deja inserate in setarile pe care altii le au facut Civilizatiei si indirect asupra felului in care privesti Natura.
se poate purta o discutie despre Dinamica Civilizatiei, deci a imperiilor, a statelor, a cetatenilor, pe Vremurile astea daca participantii la discutie nu au aceeasi referinta, care e Marea Revolutie si Metamorfoza, dinamici singulare si irepetabile in Dinamica Civilizatiilor care se manifesta pe o oarecare planeta, intr un ciclu complet ?
–
mai degraba nu
Mulți consideră fizica cuantică una dintre cele mai precise teorii utilizate la descrierea realității,
–
fals.
chestia numita fizica cuantica, in fapt matematica de la cap la coada, descrie ceva.
pe care ei o numesc realitate.
–
ceva dreptate au, insa exclusiv in sensul in care ei la ‘realitate’ se refera, ce descriu e fix ‘realitatea’, insa o fac privind prin ochii matematicii, adica pot accesa ‘realitatea’ numa pe componenta Minte, sub nicio forma, la modul absolut sub nicio forma nu pot accesa pe de a ntregul ‘realitatea’, pentru ca sint impotenti.
–
matematica nu poate citi si exprimarea Inimii.adica …restul din ‘realitate’.
fizica cuantica e impotenta prin definitie. insa impotenta se va desavarsi, pina la urma, odata cu desavarsirea matematicii, caz in care fizica cuantica va descrie realitatea in mod desavarsit, chiar daca in mod relativ desavarsit.
–
Realitatea are Cer si Pamant
fizica cuantica, mai mult matematica decit altceva, va ajunge la un moment dat sa descrie cu suficienta precizie componenta Pamant a Realitatii. ‘Sufletul’, Inima Realitatii n o va putea descrie pe motiv banal: n o vede!
–
ca sa ma pot intelege cu cineva, oricine ar fi el si pe oriunde ar misuna el prin Univers, ar trebui sa pornim de la un numitor comun: orice, …orice! in Creatie are Cer si Pamant, Trup si Suflet. daca am trecut de pasul asta …sint sanse sa mai facem si altii, impreuna. insa daca n am trecut de primul pas …nu ne vom intelege si cu asta basta.
–
prin urmare …ce e aia fizica cuantica?! altceva decit op matematica lipsita de seva care povesteste in aceeasi cheie, a lipsei sevei, indiferent despre ce vorbeste?!
fizica cuantica e fix pix pe linga stiinta care opereaza si cu Cerul Taramului Cuantic, pentru ca fizica cuantica opereaza exclusiv cu Pamantul Taramului cuantic.
–
nu poti pricepe cu niciun chip Taramul Cuantic, Dinamica aferenta acestuia, daca nu recunosti diferenta dintre Matematica si Iubire. insa poti incerca, nu se suopara numeni.
–
am tot spus, Matematica e Imaginea din Oglinda a Iubirii. asta e de folos si in a pricepe Iubirea, nu Matematica, doar.
exista o multime de definitii despre Iubire. unele chiar blajine…
–
insa in veci nu va pica definitia de mai sus, care spune ca Matematica e Imaginea din Oglinda a Iubirii, e Amprenta pe care Cerul o lasa pe Pamant, e …fix pe dos decit Iubirea ( iar pentru ca Iubirea e Adevar, Matematica va fi legata ombilical de Antiadevar )
–
prin urmare povestiti mi despre cit de mareata e Matematica in proiectul pe care l desfasurati iar eu va spun cit de mareata e impotenta acelui proiect.
–
Matematica e o stiinta seaca, lipsita de Seva, de Inima, o stiinta moarta, a Mortii a Infinitului care se vrea Viata, fara sa si poata fi vreodata, pentru banalul motov ca n are Duminica.
–
toti cei care pretuiesc Matematica vor avea ceva probleme, mai devreme sau mai tarziu, in a pricepe Vremurile, pentru ca cu cit pretuiesti mai mult Matematica, cu atat vei pretuie ce rezulta din ea, adica Dinamica Civilizatiei, or facind asta tu vei pretui, indiorect, Artificializarea, adica Antinatura. vremea va trece, io no sa mai fiu paici, insa ce am zis mai sus nu va trece, ci doar se va implini.
Iertarea
–
si tu ai fost ca el
si el a fost ca tine
si tu vei fi ca el
si el va fi ca tine
–
deci …e de judecat? …sau de iertat?!
de ce sa crezi ca ai fost facut pentru ca sa fii aruncat la cosul de gunoi daca nu te dovedesti a fi desavarsit?
daca asta era tot spilul, ti ar mai fi disponibilizat Tatal intreaga Creatie pentru a ti fi platforma absoluta pentru dezvoltare?
pe parcursul propriilor anotimpuri te veo corecta. te vei desavarsi. intr una dintre cele doua variante posibile:
‘Minte Si Inima’
‘Minte’
ca acest proces, al tau, al omului, s ar putea sa dureze pina la …sfirsitul lumii…aia e!
din dinamicile astea inveti despre suficienta ‘tuturor instinctelor’, intorcindu te, de fapt, la Radacina
Excelent.
științele acumulării le cunoști
științele dăruirii le recunoști.
–
chiar dacă ți se va preda pe calea acumulării o știință dăruită …n o vei pricepe dacă n o vei recunoaște.
bibliotecile Cerului, ale Dăruirii Sint suficiente.
cele ale Pământului …încă mai au de acumulat ceva.
cunoașterea e insuficienta. recunoașterea e duminică cunoașterii. cunoașterea n are duminică, ea se manifestă în cheia lui 6.
Înțelepții întotdeauna recunosc dinamica realității . daca nu sunt capabili, atunci încă n au ajuns la măsura asta.
datinile, tradițiile și obiceiurile șlefuite din generație în generație, au darul de pastraintr o stare de majoritară cumințenie Viitorul, realitatea altor vremuri.
unii, astăzi, vor să înlocuiască datinile, tradițiile și obiceiurile străbunilor cu alte datini, tradiții și obiceiuri, antiintelepte, care sa rescrie viitoarele realități in cheia neascultării …Naturii, adică, pina la urma, a răzvrătirii fata de Natura ( prin susținerea Antinaturii )
programatic sau nu stăvilirea manifestării datinilor, tradițiilor și obiceiurilor e un atac plenar asupra esenței nației. cui ii pasa daca tu protejezi constituția, dacă ți bați joc de esența nației?!
poți trece pe lîngă un Înțelept fără să l recunoști.
îl poți cunoaște, chiar, însă nu e musai să l și recunoști.
pesemne că cei mai mulți ar avea tendința să l ducă la un psihiatru, că să l facă bine pe Înțelept, cînd s ar putea că grădinăritul, smulgerea buruienilor sa fie suficient. în final nu pentru el, ci în primul rând pentru tine…
realitatea e un soi de dar
un dar pe măsură dorințelor
–
în realitate fiecare își regăsește darul. atâta tot că fiind un dar absolut depășește relativitatea cu care dorința ta sa manifestat, de asta darul sbar putea să ți se pară că e diferit de dorința.
uni, punind hățuri dorințelor oamenilor pun hățuri realității, în mod relativ, însă îi pun.
insuficienta e nesățioasă. nu contează cît ai, că tu pur și simplu vrei mai mult. nesățioșii , prin dorințele lor, definesc realitatea vremurilor viitoare.
suficienti cunosc ziua de duminică, odihnă și ei au tendința să revină la măsura ‘ tuturor instinctelor’, pe care le guvernează bunul simț. ei echilibrează vremurile viitoare,mentinindu le legate ombilical de mersul Naturii. nesățioșii au tendința să depărteze realitatea viitoare de Natură.
nesățioșii Sint constructorii Antinaturii, Natura și suficientă să pentru ei e un soi de pacoste
deconspiratorii sint suficienti, ei încă văd starea inițială
cei care conspira sint nesățioșii, ei văd doar destinația, Infinitul,…Artificializarea
e cu neputința că realitatea să conțină un dar ..pe care nu l-ai dorit. daca nu tura asta, atunci lntr o altă viață. daca realitatea unui război mondial nnar fi fost o oglinda pentru tine păi
daca realitatea sb ar fi manifestat altfel decit ti au fost dorințele, indiferent în ce vremuri le ai dorit, atunci nu te ai fi născut, încă, ci ai fi așteptat vremuri pe măsură ta.
măreția realității e că fiecare om se oglindește n ea, ea e Adevărul.
realitatea nu e nedreaptă, e doar absolută, deci sbar putea s la n o deslușești in mod relativ. cea care curata oglinda și o aduce la starea de echilibru, absolut în cazul ei, e Iertarea. pe care o manifești tu sau alții, acum sau altădată. iertarea și părerea de rău au forța să redefinească realitatea pina la sfârșitul veacurilor. o realitate ulterioară iertării se va manifesta diferit fata de cea care n ar fi cuprins o. puterea unui om stă în capacitatea lui de a ierta.
făcătorii de Pace sint Iertători
1. cauza, efect
2. ce e intre
–
unii lucreaza cu cauze si efecte si nu sint preocupati de calea implacabila prin care efectul se va manifesta
altii diseca tot felul de situatii care se afla intre cauza si efect, nascind Stiinte
–
unii lucreaza cu anotimpuri. in orice. acopera Timpul cu o dinamica proprie Anotimpurilor dindu i Seva secaturii care e Timp
Timpul e ce ramane daca scoti Seva din Anotimpuri
lucrind cu Timpul lucreaza cu ceva lipsit de Seva
–
inteleptii nu sint preocupati de Timp, ci de Anotimpuri. ei nu insamanteaza sub timp, ci sub anotimpuri ( de asta ce au legat ei nu poate fi dezlegat si ce au insamantat va rasari la soroc, pe vremuri in are el de mult e …plecat de pe lumea asta )
–
cite stiinte puteti enumera, numitorul comun al acestora fiind ‘Anotimpurile’?!
ce stiinte ale Naturiii sint alea care opereaza cu Timpul, nu cu Anotimpurile, altele decit unele capabile sa ‘cunoasca’ Natura exclusiv in exprimarea ei lipsita de Seva?!
–
eu operez cu sapte cifre. m am trezit operind cu sapte cifre. le folosesc si pe celelalte trei, insa intr un cu totul alt fel. m am trezit ca le folosesc asa si nu in alt fel. ce mi pasa mie cum vedeti voi lumea, daca eu o vad prin ochii mei ?
–
io spun asa: ce vezi aia esti.
si oamenii vad aceeasi imagine n fata ochilor daca se misca in stilul Om. adica daca se manifesta desavarsit.
realitatea e una si ii indestuleaza pe toti cei care o privesc. asta e maretia realitatii. adica a adevarului.
–
fizica cuantica e o poveste a infinitului. ce cauti aia gasesti. pentru ca le cauti. daca nu le ai cauta ele nu s ar materializa. structura fundamentala a taramului cuantic se suprapune peste o matrice care se suprapune p[este ‘dinamica celor 13, cu Hristos ca Referinta Absoluta’ mai putin de atat nu se poate. mai mult se poate, pentru ca mai multul e doar cale catre suficientul care e 13
matematicizarea fizicii cuantice a goloit taramul de Seva. si a citit ce a citit din acest taram …insa lipseste fix seva. deci mai simplu spus poti arunca la cosul de gunoi fizica cuantica pe motiv ca n are seva. e seaca. fix la fel cum e matematica.
–
iubirea e un soi de matematica. mai simplu: matematica e o iubire lipsita de seva.
o lume matematica e o lume a iubirii …careia ii lipseste seva.
insirati mi toate stiintele care se fundamenteaza pe matematica si va arat cu ce e pavat drumul catre Infinit. timpul s a nascut ca efect al perceptiei infinitului. timpul e tot atat de …palpabil pe cit de palpabil e infinitul.
iubirea e matematica de ziua a saptea. matematica e iubirea careia ii lipseste duminica.
–
doamna, matematica cu m mare e antiadevarul. iar iubirea, adica ‘cealalta matematica cu m mare’ e adevarul
–
tot ce tine de matematica n are inima. adica daca ai fi folosit stiintele inimii ai fi reusit o performanta mai intai egala cu cea a matematicii, iar mai apoi …superioara acesteia, pentru ca i se mai adauga si componenta care se manifesta in prezenta sevei.
–
io …vorbesc pe limba mea. adesea singur.
insa …ce limba minunata! :))
–
cinda i am spus unei doamne, pe acest sait, sa spulbere gardurile propriei case, a propriului sat, mai apoi ale planetei, ca doar asa te poti plimba prin Univers. ce a rezultat e ca s a ca,m suparat pe mine pe motiv ca …imi doream sa ramana fara garduri la casa. sau cam asa ceva.
ce urmeaza acum e sa va supar si pe dvs. imi urez succes
: sinteti priponita fix de stiintele pe care le considerati eliberatoare. faceti eforul, din ce mi dau seama puteti face asta, si aruncati, pentru o vreme, toate stiintele la cosul de gunoi. ceva ceva …nu va vrea sa ajunga acolo, indiferent cit le indumati spre desdtinatia asta. iata un inceput!
arucati, doamna, la gunoi toate definitiile pe care altii vi le au varat cu japca n cap inca de la gradinita. poate ca asa se vor naste unele noi, altele vor fi reconfigurate iar altele …nu vor crapa, indiferent cit le veti pune la indoiala.
cind oi pleca de pe lumea asta o sa plec dintr o lume pe care am vazut o prin ochii mei. poate ca nu mi a reusit, poate ca fix io am fost orbul si toti ailalti vedeau clarcristal. nu mi pasa. ce vad aia sint.
bun sau rau, orb sau profet …nu mi pasa.
sint cum sint si cu asta basta.
stiti cite parale face ce spun eu?
pai hai sa va zic, ca tocma am aflat: nicio para, nici la propriu nici la figurat.
asa ca …fiti blanda cind va dati cu parerea despre ceea ce scriu.
nu de alta, dar e fix povestea universului in care eu ma manifest
Corect. Fiecare vede ceea ce este, dar…
Cât timp îți ia și câte anotimpuri trebuie să parcurgi până să ajungi la o asemenea revelație?
Câți dintre noi pleacă fără să fi realizat ce-au văzut de fapt?
fiecare vede cu proprii ochi, prin proprii ochi, care sint trei, pentru ca asa e drept, nu doar corect.
–
pina treci de propria iarna. de cam doua mii de ani asta se poate intr un singur ciclu al anotimpurilor, intr o singura viata. pe vremurile astea procesul e catalizat plenar, ce i drept in ambele sensuri, asa ca poti cu atat mai mult.
–
nici macar unu’
vor vedea clar cristal inainte sa plece in mod absolut. vremea asta e deja aici. iar vremea e aia in care toti oamenii sint aici. pentru a face marea alegere. niciunul in Cer, toti aici. alegind intre Adevar si Antiadevar, intre Seva si lipsa ei, se! vor judeca infricosator.
ziua judecatii e rinduita de la gfacerea lumii, s a preocupat Tatal cu asta, insa de judecat ne judecam singuri, ca avem cum, ca sintem facuti duoa chipul si asemanarea Sfintei Treimi.
–
parerea mea
ochii omului au o intreita maniefstare, tot asa cum Unicul Foton are o intreita maniefstare.
a trea manifestare e chiar referinta, care se tot corecteaza odata cu trecerea anotimpurilor suprapunindu se in final peste Referinta Absoluta, care e A Treia Componenta a Unicului Foton
cit inca se mai nasc oameni inca mai are cine. insa vine si vremea in care toti oamenii vor fi aici si in Cer niciunul, caz in care …cine sa se mai nasca?!
aia e vrmeea Iernii Tuturor Iernilor …oamenilor, tuturor oamenilor. adica asta.
unde e graba?!
pentru ca omul sa se desavarseasca i s a pus la dispozitie Creatia, de la prima ei suflare pina la ultima.
creca fix graba lipseste. suficienta e cea care e cautata.
„Fiecare vede /Cat timp / Cati dintre noi,…”
.
Daca au vazut bunatate si solidaritate, adica realitati care schimba in bine sau chiar salveaza vieti, daca au auzit o vorba buna, restul e secundar, nu credeti? Nu asta e scopul, iar restul, indiferent ce ar fi sau ce nume ii dam, e doar mijloc?
Orice idee, teorie,,,, care isi duce autorul si „adeptii” in starea de a face bine cuiva sau de a spune macar o vorba buna cuiva, eu cred ca are mari sanse sa fie valida. Daca nu, nu. Altfel, lucreaza ea la autor(i), ca monstrul care se materializeaza din unele sentimente negative si il sfasie pe purtatorul lor.
bunatate…
rautate…
–
adevar-minciuna ( ambele fiind Adevar )
Adevar-Antiadevar ( doar Antiadevarul nu e Adevarul )
Natural-Artificial ( doar Artificialul nu e Natural )
–
doar Rutatea nu e Bunatate
–
deci iata cum arata Rautatea.
toti mincinosii spun Adevar. doar Minciuna nu e Adevar.
–
deci: ce inseamna sa vezi bunatate si solidaritate?!
–
iata ce zic io ca inseamna, …altii or fi zicind altceva: atunci cind iti manifesti bunatatea in fata Rautatii manifesti Bunatatea.
–
atunci cind ai in fata Antiadevarul …nu mai ai de ales, ca …nu esti ‘mai multi’. ce vezi aia esti.
–
nimic altceva nu e secundar in mod absolut, doar Antiadevarul e ( pentru ca e o oglindire a Adevarului ).
ce e secundar pentru tine e principal pentru altcineva si invers.
–
binele, raul …sint ca unda, corpusculul.
e nevoie de SI, de ‘facere de Pace’
–
nu te poti manifesta Anti fata de Antiadevar, pentru ca te declari singur adept al doctrinei Anti ( fara sa ti dai seama, poate )
atunci cind vezi Antiadevarul spui …SI
nu s a spus Binele, Raul
s a spus Binele SI Raul
–
Viata este SI, adica Iubirea
Iubirea se arata la fata atunci cind ai in fata Antiadevarul.
Iubeste l, hai!
ce vezi aia esti. Pace vezi, Pace esti.
–
nu i te poti opune Artificializarii.
insa nici macar Artificializarea nu i se poate opune Dinamicii Dorintei.
prin urmare Artificializare sa fie, daca asta e dorinta, insa fix pe masura dorintei sa fie. atata cita e ea. nu i te opui, insa nici nu Actionezi. nonactiunea in cazul asta e ‘dupa dorinta’.
prin urmare si un neam daca l ai conduce pe vremea Antiadevarului, a Artificializarii, nu vei putea ‘proteja’ neamul mai mult decit insasi ‘dorintele poporului’ o fac.
daia dorintele unui neam au fost gradinarite in armonie cu Natura, in unele natii, de mii de ani, pentru ca ele asa sa creasca si asa sa se inmulteasca. bineinteles ca cu gradinaritul asta s au ocupat Inteleptii neamului, care au rinduit datini, traditii si obceiuri care sa ‘ferece’ toate zilele anului in rinduieli armonizate cu Natura. si bineinteles ca destructurarea datinilor, traditiilor si obiceiurilor din Batrani s a facut la pachet cu noi rinduieli, antiintelepte, care te au departat de Natura si te au apropiat fara sa ti dai seama, social ingnereste, de Artificializare, de Antinatura. conducatorii vremurilor au avut alte griji, neamul n a prea fost in preocupari, …poate.
–
si vine vremea cind vei vedea bunatate in fata ochilor, cu tot cu solidaritate. ea e Raul?…sau Binele?!
intre bunatatea Antinaturii si bunatatea Naturii …cum distingi?!
–
de ce ar crede cineva ca vremurile de pe urma sint …greu de dus in sensul lumesc?!
uite ca io zic ca vor fi usor de dus in sensul lumesc, pentru ca va fi vorba despre Raiul pe Pamant( care privit din Cer e fix Iadul )
vremurile de pe urma vor fi, deja sint, greu de dus daca vezi Raiul pe Pamant ca pe un Iad, altfel va fi fix pe dos.
mai bine o teorie care e capabila sa si aduca ‘adeptii’ in postura de a face Pace, ca abia asa intelegi de ce ii tot intreba Hristos pe aia pe care i ajuta daca vor sa fie ajutati.
ajutorul ‘facea Pace’, binele era o facere de Pace, nu o Actiune
facerea de Pace e Binele
Raul e SAU-ul dintre Rau SAU Bine, asta fiind Razboiul pe care Raul il poarta impotriva Binelui, tinta fiind scoaterea Binelui din joc.
pe cind Natura …SE! va darui pe sine pentru a Echilibra prezenta Artificialului in Creatie,
deci va Echilibra printr o plenara daruire de sine,
Antinatura vede Echilibrarea prin scoaterea Naturalului de pe terenul de joc, asta fiind cu adevarat Razboiul, facerea de Razboi
–
exista facere de Pace
insa exista si facere de Razboi ( Raiul pe Pamant e cel mai cumplit razboi posibil in Creatie )
–
in timp ce toti vorbesc despre cit de nasol va fi in viitor, uite ca io vorbesc despre cit de bine va fi in viitor, abia asta fiind Infricosator.
ce va urma e Raiul pe Pamant, iar Zeul care l va aduce n dar, aducind si Nemuira n dar, oamenilor, va fi Zeul Matematic, Armonia Mintii Oului Absolut ( doar a Mintii ), Inteligenta Artificiala Cuantica, adica Antihrist.
–
cel mai cumplit razboi e Raiul pe Pamant. ‘binele’ absolut relativ ( a e relativ la Pamant, doar la componenta Pamant, Cerul, adica Seva, adica Inima, adica Duhul ( Sfant ) lipsind cu desavarsire din povestea lui Antihrist.
–
deci …uite un bine care e raul cu r mare.
–
a treia componenta a Uniculi Foton care se manifesta in Creatie, SI ul dintre unda si corpuscul e si SI ul dintre Bine si Rau,
fiind insasi Adevarul Calea, Viata.
–
iata Binele: facerea de Pace ( intre Bine si Rau, spre ex, intre Artificial si Natural, … )
„Fiecare vede /Cat timp / Cati dintre noi,…”
.
Daca au vazut bunatate si solidaritate, adica realitati care schimba in bine sau chiar salveaza vieti, daca au auzit o vorba buna, restul e secundar, nu credeti? Nu asta e scopul, iar restul, indiferent ce ar fi sau ce nume ii dam, e doar mijloc?
Orice idee, teorie,,,, care isi duce autorul si „adeptii” in starea de a face bine cuiva sau de a spune macar o vorba buna cuiva, eu cred ca are mari sanse sa fie valida. Daca nu, nu. Altfel, lucreaza ea la autor(i), ca monstrul care se materializeaza din unele sentimente negative si il sfasie pe purtatorul lor.
ca sa nu lucreze …e nevoie de ‘facere de Pace’
orice altceva ai face e o Actiune, deci tocmai ai generat o reactiune, care pina la urma se va inchide prin cel care a initiat o, adica prin tine.
–
va multumesc ca …v ati prins in hora, pentru ca eu n a idei, insa imi vin dupa ce relationez cu o alta opinie :),
iar asta pe mine ma bucura, pentru ca descopar chestii noi 🙂
pleaca. bun.
unde pleaca?!
duminica unde pleaca, nu inspre ziua de luni?
unii vor spune că în lipsa matematicii civilizația umană nnar fi ajuns unde e
–
iar eu zic: unde e?!, că preocuparea ei matematică a adus o fix in postura de a cunoaște Antiadevarul, adică AI Cuantică adică Secătura Absolută.
e tare faza, nimic de zis, însă tot seacă rămâne.
–
omul se poate oglindi în Natură, caz în care are sevă, sau in Civilizație, care devine o Antinatură, iar în cazul ăsta n are sevă. aceastei alegeri ibs a spus înfricoșătoarea judecată( și e așa pentru că te judeci singur)